Top

Contestaţia la executare. Titlu executoriu – ordonanţa preşedinţială – desfiinţat după realizarea executării

J U D E C A T A

Asupra cererii de faţă;

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.382/277/09.03.2010, contestatoarea SC ****** SRL, cu sediul în oraşul ****, judeţul Buzău, prin reprezentantul legal, a formulat în contradictoriu cu intimata SC ****** SRL ****, contestaţie la executare împotriva formelor de executare încheiate în dosarul nr.**/P/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian Mihail”.

În motivarea contestaţiei se arată că în dosarul de executare menţionat s-a procedat la punerea în executare a sentinţei civile nr.124/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, executarea făcându-se fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, iar actele de executare au fost consemnate în procesul-verbal încheiat în data de 17.02.2010 de către executorul judecătoresc. Susţine contestatoarea că titlul executoriu menţionat a fost dat fără citare, astfel încât nu a avut cunoştinţă de obligaţia instituită din respectivul titlu şi a aflat acest lucru doar în momentul în care s-a început executarea. Deşi a învederat executorului judecătoresc că a atacat cu recurs sentinţa civilă nr.124/26.01.2010, acesta a continuat executarea.

Arată de asemenea contestatoarea că dacă ar fi fost notificată de creditoare sau dacă ar fi fost legal citată în acţiunea de ordonanţă preşedinţială, ar fi fost de acord cu acţiunea astfel că nu s-ar mai fi impus intervenţia executorului judecătoresc şi implicit obligarea sa la cheltuielile de executare în sumă de 6296,45 lei.

A depus la dosar procesul-verbal încheiat la data de 17.02.2010 în dosarul de executare nr.**/P/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian Mihail”, procesul-verbal încheiat în data de 12.02.2010 prin care executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare în sarcina debitoarei.

Printr-o precizare făcută la acţiune pentru termenul de judecată din data de 23.04.2010, contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr.163/12.03.2010 Tribunalul Buzău a admis recursul formulat împotriva sentinţei civile nr.124/26.01.2010 a Judecătoriei Pătârlagele, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare situaţie în care, casarea titlului atrage după sine şi anularea formelor de executare întocmite în baza acestuia.

A depus la dosar copia deciziei nr.163/12.03.2010 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia comercială si de contencios administrativ.

Contestaţia a fost suspendată în baza art.242 alin.1 pct.2 din codul de procedură civilă prin încheierea din data de 04.06.2010 şi a fost repusă pe rol la cererea contestatoarei la data de 17.06.2010.

Intimata nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat la instanţă.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea de verificări cu privire la soluţia pronunţată asupra ordonanţei preşedinţiale la rejudecare, fiind ataşată sentinţa civilă nr.796/17.06.2010 a Judecătoriei Pătârlagele pronunţată în dosarul nr.892/277/2010. S-a ataşat de asemenea dosarul având ca obiect ordonanţa preşedinţială, înregistrat la rejudecare sub nr.892/277/2010.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie:

Prin sentinţa civilă nr.124/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, a fost admisă cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamanta SC ***** SRL **** în contradictoriu cu pârâta SC ****** SRL **** si a fost obligată pârâta să permită reclamantei să ridice de pe platforma fostei autobaze a SC „Foresta” SA **** următoarele bunuri: 600 m.c. buşteni fag; 900 m.c. buşteni răşinoase; 2 autoplatforme; o autoutilitară; o cisternă şi 2 arcuri autoplatformă. Sentinţa a fost executorie, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Pe baza acestei sentinţe care constituie titlu executoriu, s-a declanşat procedura de executare silită a debitoarei, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian Mihail”, executarea silită fiind încuviinţată prin încheierea din data de 11.02.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele.

Executorul judecătoresc a stabilit în conformitate cu dispoziţiile art.3717 cod procedură civilă, cheltuielile de executare în sumă de 6296,45 lei încheind procesul verbal din data de 12.02.2010 în dosarul de executare nr.**/P/2010. Întrucât executarea a fost dispusă fără somaţie, la termenul stabilit pentru executare din data de 17.02.2010, s-a procedat la punerea în executare a dispoziţiilor din titlul executoriu in prezenţa reprezentantului debitoarei, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 17.02.2010.

Se mai reţine că ulterior executarea a continuat în datele de 18.02.2010, 22.02.2010, 24.02.2010, 25.02.2010, la acest ultim termen finalizându-se actele materiale de executare.

În data de 17.02.2010, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc, reprezentantul debitoarei a luat cunoştinţă de dispoziţiile titlului executoriu şi a declarat că nu este de acord cu aceste dispoziţii, refuzând să permită creditoarei să ridice bunurile depozitate şi să descuie lacătul cu care sunt încuiate porţile de acces, executarea înfăptuindu-se în mod silit prin deschiderea porţilor de către executor şi reprezentantul Poliţiei oraşului ****, în prezenţa a doi martori.

Contestatoarea a formulat recurs împotriva titlului executoriu, recurs care însă nu a suspendat executarea silită, aceasta continuând aşa cum s-a arătat mai sus.

Prin decizia civilă nr.163/12.03.2010 Tribunalul Buzău a admis recursul debitoarei şi a casat sentinţa nr.124/26.01.2010 a Judecătoriei Pătârlagele, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a apreciat că instanţa fondului a păşit la judecarea litigiului încălcând dreptul la apărare al pârâtei – debitoare, aceasta nefiind legal citată pentru termenul din 26.01.2010.

La rejudecare prin sentinţa civilă nr.796/17.06.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, a fost respinsă cererea principală şi acţiunea conexă ca fiind rămasă fără obiect, instanţa reţinând că s-a realizat executarea în sensul că societatea reclamantă şi-aluat de pe terenul proprietatea pârâtei bunurile menţionate în cererea de ordonanţă preşedinţială, situaţie ce rezultă din procesele – verbale întocmite de către Biroul Executorului Judecătoresc din dosarul de executare nr.**/P/2010.

Faţă de situaţia reţinută mai sus instanţa, deliberând asupra legalităţii actelor de executare întocmite în dosarul nr.**/P/2010, raportat la situaţia din momentul începerii si efectuării executării silite, apreciază că nu este întemeiată contestaţia de faţă, aşa cum se va arăta în continuare.

Executarea silită a fost începută în temeiul titlului executoriu – sentinţa civilă nr.124/26.01.2010 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele, într-o acţiune formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială şi având ca obiect obligaţia de a face a debitoarei (contestatoarea din cauza de faţă), constând în obligaţia de a-i permite creditoarei să îşi ridice de pe terenul debitoarei anumite bunuri mobile ce-i aparţineau. La momentul încuviinţării executării silite (încheierea din data de 11.02.2010) , a întocmirii procesului-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare (12.02.2010) şi al începerii executării (17.02.2010) şi apoi continuării acesteia până la data de 25.02.2010, sentinţa civilă nr.124/26.01.2010 era în vigoare şi producea efecte, fiind executorie de drept, cu menţiunea că executarea se face fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Chiar dacă reprezentantul debitoarei a înştiinţat executorul judecătoresc că a atacat sentinţa civilă nr.124/2010, în condiţiile în care aceasta era executorie şi debitoarea nu a obţinut suspendarea executării de la instanţa de recurs, în mod corect s-au continuat actele de executare până la finalizarea acestora.

Desfiinţarea ulterioară a sentinţei civile nr.124/26.01.2010 nu este de natură a atrage anularea actelor de executare întocmite în temeiul acesteia deoarece, casarea sentinţei s-a făcut pentru nerespectarea unor norme procedurale iar nu pentru netemeinicia pretenţiilor reclamantei, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Nici cu ocazia rejudecării instanţa judecătorească nu a constatat inexistenţa în sarcina debitoarei a obligaţiei ce a făcut obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, ci dimpotrivă, implicit a constatat existenţa acestei obligaţii însă, cum între timp se realizase executarea silită a acesteia, cererea a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Instanţa nu poate primi ca fiind întemeiată critica contestatoarei cu privire la faptul că, fiind începută executarea silită fără somaţie nu a avut posibilitatea să îşi exprime acordul cu privire la ridicarea de către creditoare a bunurilor de pe terenul său, că dacă ar fi avut această posibilitate intervenţia executorului nu s-ar mai fi impus şi pe cale de consecinţă, nu ar mai fi fost cazul să fie obligată la cheltuieli de executare în conformitate cu disp.art.3717 alin.2 din codul de procedură civilă.

Din analiza lucrărilor dosarului având ca obiect cererea de ordonanţă preşedinţială, instanţa reţine că promovarea acestei cereri a fost necesară ca urmare a lipsei acordului debitoarei de a-i permite creditoarei să îşi ridice bunurile depozitate pe proprietatea sa.

Prin adresa nr.948/04.12.2009 SC ****** SRL **** a solicitat debitoarei să-i permită accesul pe proprietatea sa (incinta fostei Autobaze a SC „FORESTA” ****), pentru a-şi ridica bunurile depozitate anterior dobândirii de către debitoare a acestui teren într-o procedură de insolvenţă, însă cu răspunsul înregistrat sub nr.995/05.12.2009 debitoarea nu-şi exprimă acest acord, atenţionând-o pe creditoare să nu pătrundă în incinta respectivă fără acordul său. Din data de 05.12.2009 nu s-a exprimat acest acord, iar părţile nu au ajuns la o înţelegere pe cale amiabilă, creditoarea fiind nevoită să formuleze acţiune pe dreptul comun (dosar nr.72/277/2010) şi cerere de ordonanţă preşedinţială în data de 14.01.2010, deoarece exista riscul degradării materialului lemnos depozitat, necesitatea prelucrării acestei mase lemnoase pentru onorarea unor contracte comerciale şi necesitatea ridicării urgente a utilajelor care erau indispensabile derulării activităţii economice a creditoarei.

Poziţia debitoarei – contestatoare cu privire la solicitarea creditoarei – intimate rezultă şi din consemnările făcute de executorul judecătoresc în procesul – verbal din data de 17.02.2010, în sensul că, şi după ce a luat cunoştinţă de dispoziţiile titlului executoriu, reprezentantul debitoarei a refuzat să permită creditoarei să ridice bunurile depozitate şi să descuie lacătul cu care erau încuiate porţile de acces, fiind necesară intervenţia executorului judecătoresc şi a organelor de ordine.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.**/P/2010 s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale, că această executare a fost necesară întrucât debitoarea nu şi-a exprimat disponibilitatea de a se conforma cerinţelor creditoarei în mod voluntar şi în atare situaţie, cheltuielile de executare avansate de către creditoare în mod corect au fost puse în sarcina debitoarei.

În consecinţă, în temeiul art.399 cod procedură civilă instanţa va respinge contestaţia la executare ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Menţine actele de executare întocmite în dosarul execuţional nr.**/P/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc „Negulescu Emilian –Mihail”.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Etichete:

Contestatia la executare

INSTANTA

Sub nr. 189 din 18.02.2010 a fost inregistrata la instanta contestatia la executare formulata de contestatorul debitor T C, impotriva somatiei nr. 14.10.2009 si impotriva titlurilor executorii nr. 14.10.2009 si nr. 14.10.2009, in contradictoriu cu creditoarea Administratia Finantelor Publice B.

In motivarea contestatiei, contestatorul a aratat ca el nu cunoaste motivul care a stat la baza emiterii celor doua titluri executorii. Contestatorul a mai aratat ca in urma cu 9 ani el a fost condamnat la 2 ani de inchisoare de catre Curtea Militara de Apel si a fost obligat sa plateasca suma de 36.223.955 lei catre partea civila Ministerul Apararii Nationale, dar pana acum el nu a primit vreo somatie de plata de la partea civila. Contestatorul a sustinut ca el a platit suma de 36.223.955 lei, in momentul cand a fost pensionat si a ridicat exceptia prescriptiei executarii (filele 59-60 dosar).

In dovedirea contestatiei, contestatorul a depus la dosar, in copie, titlurile executorii nr. /14.10.2009 si nr. /14.10.2009, somatia nr. /14.10.2009, emise de Administratia Finantelor Publice B.

Creditoarea Administratia Finantelor Publice B a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei, ca neintemeiata, deoarece T C datoreaza despagubiri si cheltuieli judiciare, conform comunicarilor emise de catre Judecatoria B si de catre Curtea Militara de Apel. De altfel, debitorul s-a obligat, prin angajamentul de plata nr. 5373/4.02.2003, dat la Administratia Finantelor Publice B, sa plateasca debitul in 36 de rate lunare. Privitor la sustinerea contestatorului cum ca executarea debitului ar fi prescrisa, potrivit art. 131 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani, de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept. Totodata, potrivit art. 133 din Codul de procedura fiscala, acest termen de prescriptie este susceptibil de intrerupere.

Creditoarea Administratia Finantelor Publice B a comunicat instantei copia dosarului de executare privind pe debitorul T C.

La termenul de judecata din 18.03.2010, a fost citat in cauza, in calitate de creditor, si Ministerul Apararii Nationale.

La termenul de judecata din 15.04.2010, Ministerul Apararii Nationale a formulat intampinare, prin care a ridicat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive- filele 71-72 dosar.

In motivarea exceptiei, Ministerul Apararii Nationale a aratat ca el nu are calitatea de creditor pentru ca „acest debit a fost primit spre urmarire de catre institutia specializata si competenta sa faca activitati de acest tip”.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

Prin decizia pen. nr. 140/24.04.2001, pronuntata de Curtea Militara de Apel, T C a fost condamnat la 2 ani inchisoare pentru infractiunea de neglijenta in serviciu, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, stabilindu-se un termen de incercare de 4 ani.

Prin aceeasi decizie penala, a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila Ministerul Apararii Nationale si a fost obligat T C sa plateasca partii civile suma de 36.223.955 lei, reprezentand despagubiri, plus dobanda legala.

Totodata, s-a constatat ca T C a acoperit prejudiciul in suma de 3.570.000 lei. T C a mai fost obligat sa plateasca 4 milioane lei vechi, reprezentand cheltuieli judiciare catre stat in toate fazele procesuale.

Prin adresa nr. A-251/29.03.2010, Unitatea Militara 02204 a comunicat instantei ca T C a fost angajatul Unitatii Militare 01458 B.

Prin adresa nr. A-1518 din 26.04.2010 (fila 76 dosar), Unitatea Militara 01458 B a comunicat instantei ca, din totalul debitului de 36.223.955 lei vechi, la care a carui plata a fost obligat T C prin decizia pen. nr. 140/24.04.2001 Curtii Militare de Apel, a fost platita suma de 3.570.000 lei vechi. Incepand cu data de 23.05.1999, ca urmare a trecerii in rezerva, T C nu mai este angajatul Unitatii Militare 01458 B, motiv pentru care, prin adresa nr. A-3627 din 25.11.2002, Unitatea Militara 01458 B a solicitat preluarea debitului de catre Directia Generala a Finantelor Publice V, Primirea debitului de catre Directia Generala a Finantelor Publice V a fost confirmata prin adresa nr. A-187 din 24.02.2003. S-a mai aratat ca, odata cu preluarea debitului de catre Directia Generala a Finantelor Publice V, in evidenta Unitatii Militare 01458 B nu mai exista alte documente care sa ateste plata unor sume de bani catre M.Ap. N. de catre T C.

Adresei nr. A-1518 din 26.04.2010 Unitatea Militara 01458 B a anexat, in copie, 4 inscrisuri doveditoare a platilor pe care le-a facut T C, astfel:

-cu dispozitia de plata din data de 23.11.1998 T C a platit suma de 1.100.000 lei vechi;

-cu chitanta nr. 111/18.12.1998 T C a platit suma de 600.000 lei vechi;

-cu chitanta nr. 120/24.12.1998 T C a platit suma de 1.200.000 lei vechi;

-cu chitanta nr. 9/20.01.1999 T C a platit suma de 670.000 lei vechi,

in total a fost platita suma de 3.570.000 lei vechi.

Prin adresa nr. 16.078/20.01.2003, Directia Generala a Finantelor Publice V a comunicat Administratiei Finantelor Publice B sentinta nr. 51/2000 a Tribunalului Militar Iasi, in vederea executarii silite.

Prin sentinta pen. nr. 1300/2002, pronuntata de Judecatoria B in dosarul pen. nr. 6704/2002, T C a fost obligat sa plateasca satului cheltuieli judiciare in suma de 150.000 lei vechi.

Prin adresa din data de 29.11.2002, Judecatoria B a comunicat Administratiei Finantelor Publice B dispozitivul sentintei pen. nr. 1300/2002, in vederea executarii silite.

Prin „Angajamentul de plata” nr. 5373/4.02.2003, T C s-a obligat sa plateasca suma de 35.594.658 lei in 36 de rate lunare, de cate un milion lei vechi, lunar, pana la data de 25 a fiecarei luni

Prin titlul executoriu nr. 373020010033812/14.10.2009, emis de Administratia Finantelor Publice B, s-a stabilit in sarcina debitorului T C obligatia de plata a sumei totale de 415 lei, reprezentand:

-400 lei, cheltuieli judiciare, conform „documentului” 5373/24.04.2001;

-15 lei, cheltuieli judiciare, conform „documentului” 5185/29.11.2002.

Prin titlul executoriu nr. 373020010033813/14.10.2009, emis de Administratia Finantelor Publice B, s-a stabilit in sarcina debitorului T C obligatia de plata a sumei totale 3.622 lei, reprezentand suma datorata in baza documentului 1872/16.03.2000.

Prin somatia nr. 373020018179759/14.10.2009, Administratia Finantelor Publice B a somat debitorul la plata sumei totale de 4.037 lei, din care: 415 lei, conform titlului executoriu nr. 373020010033812/14.10.2009; 3.622 lei, conform titlului executoriu nr. 373020010033813/14.10.2009.

Din cele sus expuse, rezulta ca in cauza de fata a inceput urmarirea silita asupra bunurilor debitorului T C, in vederea indestularii creantei de 150.000 lei vechi, reprezentand cheltuieli judiciare datorate statului, in baza sentintei pen. nr. 1300/2002, pronuntata de Judecatoria B in dosarul pen. nr. 6704/2002, cat si pentru indestularea creantei de 36.223.955 lei, reprezentand despagubiri, plus dobanda legala, datorate creditorului Ministerul Apararii Nationale, stabilite prin decizia pen. nr. 140/24.04.2001, pronuntata de Curtea Militara de Apel.

In aceste conditii, in cauza sunt aplicabile prev. art. 136 alin.9 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, conform carora:

„In cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organele de executare prevazute de acesta”.

Prin decizia nr. 292 din 28 martie 2006 a Curtii Constitutionale, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei” nr. 363/26.04.2006, Curtea Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (8) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (actualul art. 136 alin.9).

In considerentele deciziei mentionate, s-a retinut ca ,„(…) in cauză, legiuitorul a instituit o procedură specială unică, derogatorie de la dreptul comun, in ceea ce priveste executarea silită a unor creante aflate in curs de executare, in functie de calitatea acestora, si anume atunci cand asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se execută in conditiile codului de procedură fiscală. Această procedură a fost instituită pentru a se asigura in mod eficient protejarea creantelor statului, recuperarea cu prioritate a acestor creante si apărarea intereselor nationale in activitatea economică”.

Privitor la exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, ridicata de Ministerul Apararii Nationale, din cuprinsul deciziei pen. nr. 140/24.04.2001, pronuntata de Curtea Militara de Apel, rezulta ca T C a fost obligat sa plateasca partii civile Ministerul Apararii Nationale suma de 36.223.955 lei, reprezentand despagubiri, plus dobanda legala.

Rezulta astfel ca, in aceasta cauza, Ministerul Apararii Nationale are calitate de creditor fata de T C, deci are si calitate procesuala pasiva.

Pentru aceste considerente, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, ridicata de Ministerul Apararii Nationale, va fi respinsa, ca neintemeiata.

Privitor la exceptia prescriptiei executarii silite, ridicata de debitorul T C, in cauza sunt aplicabile prev. art. 131 alin.1 din Codul de procedura fiscala, care prevede urmatoarele:

„Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept”.

In cauza de fata, fac obiectul executarii silite doua titluri executorii, respectiv:

– decizia pen. nr. 140/24.04.2001 (definitiva la aceeasi data de 24.04.2001), pronuntata de Curtea Militara de Apel;

– sentinta pen. nr. 1300/2002, pronuntata de Judecatoria B.

Astfel, raportat prevederilor art. 131 alin.1 din Codul de procedura fiscala, pentru titlul executoriu decizia pen. nr. 140/24.04.2001, pronuntata de Curtea Militara de Apel (prin care T C a fost obligat sa plateasca partii civile Ministerul Apararii Nationale suma de 36.223.955 lei, reprezentand despagubiri, dobanda legala si suma de 4 milioane lei vechi, reprezentand cheltuieli judiciare catre stat), termenul de prescriptie de 5 ani a inceput la data de 1.01.2002 si s-a implinit la data de 1.01.2007.

Pentru titlul executoriu sentinta pen. nr. 1300/2002, pronuntata de Judecatoria B in dosarul pen. nr. 6704/2002 (prin care T C a fost obligat sa plateasca satului cheltuieli judiciare in suma de 150.000 lei vechi), termenul de prescriptie de 5 ani a inceput la data de 1.01.2003 si s-a implinit la data de 1.01.2008.

Or, titlurile executorii nr. 373020010033812/14.10.2009 si nr. 373020010033813/14.10.2009 si somatia nr. 373020018179759/14.10.2009 au fost emise de catre Administratia Finantelor Publice B dupa implinirea termenului de 5 ani de prescriptie a executarii silite.

Chiar daca ar fi avut in vedere „Angajamentul de plata” nr. 5373/4.02.2003, prin care T C s-a obligat sa plateasca suma de 35.594.658 lei in 36 de rate lunare, si in aceste conditii se constata ca de la data la care a fost dat angajamentul (4.02.2003) si pana la data emiterii celor 2 titluri executorii (14.10.2009) s-a implinit termenul de prescriptie de 5 ani.

Aceasta concluzie se impune deoarece, de la data pronuntarii deciziei pen. nr. 140/24.04.2001 a Curtii Militare de Apel si a sentintei pen. nr. 1300/2002 a Judecatoriei B si pana la emiterea titlului executoriu nr. 373020010033812/14.10.2009 si a titlului executoriu nr. 373020010033813/14.10.2009, nu a intervenit niciunul din cauzele de suspendare ori de intrerupere a termenului de prescriptie, dintre cele prevazute de art. 132 si art.133 din O.G. nr. 92/2003.

Pentru considerentele aratate, exceptia prescriptiei executarii silite, ridicata de contestatorul T C, este intemeiata, urmand sa fie admisa, in sensul ca se va constata ca titlurile executorii nr. 373020010033812/14.10.2009 si nr. 373020010033813/14.10.2009 si somatia nr. 373020018179759/14.10.2009 au fost emise tardiv de catre Administratia Finantelor Publice B, dupa implinirea termenului de prescriptie de 5 ani prevazut pentru executarea silita.

In consecinta, se va admite contestatia la executare si, in temeiul art. 404 alin.1 Cod.proc.civ. si art.134 alin.1 din OG nr. 92/2003, se va dispune anularea titlurilor executorii nr. 373020010033812/14.10.2009 si nr. 373020010033813/14.10.2009 si somatiei nr. 373020018179759/14.10.2009 emise de catre Administratia Finantelor Publice B, precum si incetarea executarii insasi.

Contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Contestatia a fost legal timbrata cu 194 lei taxa judiciara de timbru si cu 5 lei timbru judiciar.

Etichete:

Contestatia la executare

R O M A N I A

Sub nr. 189 din.2009 a fost inregistrata la instanta contestatia la executare impotriva somatiei nr..2009 emisa de biroul executorului judecatoresc SIM din B, contestatie formulata de contestatoarea debitoare SC „A” SA B, impotriva creditoarei SC RL IFN SA B.

In motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca, prin somatia nr. 401/10.nov.2009 emisa de biroul executorului judecatoresc SIM, i s-a pus in vedere sa predea autovehiculul Mercedes Benz Sprinter, titlul executoriu invocat fiind contractul de leasing financiar nr..2005. Contestatoarea a sustinut ca, contractul de leasing financiar nr..2005 nu poate constitui titlu executoriu, deoarece, prin adresa nr..2009 creditoarea a dispus rezilierea definitiva si irevocabila a acestui contract.

Contestatoarea a solicitat:

– anularea somatiei nr..2009 emisa de biroul executorului judecatoresc SIM din B,

– suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei.

In dovedirea contestatiei, contestatoarea a depus la dosar, in copie, somatia nr..2009 emisa de biroul executorului judecatoresc SIM din B, contractul de leasing financiar nr..2005, adresa nr..2009 emisa de SC RL IFN SA B.

Creditoarea SC RL IFN SA B a formulat intampinare, prin care a aratat ca, prin contractul de leasing financiar nr. X.2005 ea, creditoarea, in calitate de finantator, a transmis catre SC A SA B, in calitate de utilizator, folosinta in sistem de leasing asupra unui autovehicul Mercedes Benz Sprinter 413. Incepand din luna aprilie 2009, utilizatorul nu a mai platit ratele de leasing datorate, motiv pentru care, prin adresa nr. X.2009, creditoarea a declarat reziliat contractul de leasing financiar nr. X.2005, in baza art.8 pct.1 si art. 9 din contract. In cauza sunt aplicabile prev. art. 10 si art. 15 din O.G. nr. 51/1997, conform carora, in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate pana la data restituirii. Astfel, dupa primirea notificarii de reziliere, contestatoarea avea obligatia de plata a tuturor ratelor de leasing scadente si neachitate pana la momentul rezilierii definitive, inclusiv penalitatile aferente, a indemnizatiei de reziliere, care reprezinta valoarea in numerar a tuturor ratelor ramase de achitat pana la expirarea contractului de leasing, a sumelor reprezentand TVA, taxe vamale, accize, orice alte costuri aferente incetarii contractului de leasing, precum si sa restituie obiectul de leasing, pe cheltuiala utilizatorului. Potrivit art. 8 din O.G. nr. 51/1997, contractele de leasing, precum si garantiile reale si personale constituite in scopul garantarii obligatiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii. Pentru motivele aratate, creditoarea a solicitat respingerea contestatiei, ca neintemeiata.

Biroul executorului judecatoresc SIM din B a comunicat instantei, in copie, dosarul de executare nr. 2009.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

Prin contractul de leasing financiar nr. X.2005, SC RL, in calitate de finantator, a transmis catre SC A SA B, in calitate de utilizator, folosinta in sistem de leasing (pe o perioada determinata) asupra unui autovehicul Mercedes Benz Sprinter 413, urmand ca, la sfarsitul perioadei de leasing finantatorul sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing financiar (CLF) sau de a restitui finantatorului obiectul leasingului si de a inceta raporturile contractuale.

Prin art. 8 pct.1 din contractul mentionat, s-a prevazut ca neplata unei rate de leasing timp de doua luni consecutive constituie caz de neindeplinire a obligatiilor contractuale.

Prin art. 9 din acelasi contract, s-a prevazut ca, in cazul producerii vreunuia dintre cazurile de neindeplinire a obligatiilor contractuale, finantatorul are dreptul sa execute garantiile oferite de utilizator pentru garantarea obligatiilor sale contractuale si sa patrunda in locul de instalare/pastrare a obiectului leasingului si sa il ridice sau sa il faca inutilizabil fara a-l ridica. De asemenea, finantatorul are dreptul sa considere contractul de leasing financiar desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara nicio alta formalitate prealabila.

In acest ultim caz, s-a prevazut ca utilizatorul are obligatia sa restituie finantatorului obiectul leasingului in termen de 3 zile lucratoare de la notificarea rezilierii contractului de leasing financiar si sa plateasca finantatorului ratele de leasing scadente si neachitate pana la acel moment, inclusiv penalitatile aferente, o indemnizatie de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate ratele de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala, precum si TVA, taxe vamale, accize, orice alte costuri aferente incetarii contractului..

Pretul contractului (rate si TVA) este de 45.927,79 lei, contestatoarea avand obligatia sa plateasca pretul in 48 de rate lunare.

Creditoarea a primit autoturismul la data de 1.04.2005, conform procesului-verbal de predare–primire din aceeasi data.

Prin adresa nr. 2009, emisa de SC RL, debitoarea SC A SA B a fost notificata despre rezilierea contractului de leasing financiar nr. X.2005.

In adresa mentionata s-a aratat ca debitoarea nu a platit urmatoarele facturi:

-factura nr..2009, in valoare de 31.230,76 lei;

-factura nr..2009, in valoare de 507,30 lei.

Prin aceeasi adresa, creditoarea a pus in vedere debitoarei sa plateasca sumele sus aratate, penalitatile de intarziere aferente acestor sume, precum si sumele reprezentand TVA, taxe vamale, accize si orice alte eventuale costuri aferente incetarii contractului de leasing si a declarat reziliat contractul de leasing financiar nr. X.2005.

Totodata, s-a pus in vedere debitoarei ca are obligatia de a returna creditoarei autovehiculul Mercedes Benz Sprinter 413.

Debitoarea SC A SA B, nu a indeplinit obligatiile mentionate in adresa nr..2009, motiv pentru care, prin cererea inregistrata la biroul executorului judecatoresc SIM din B cu nr..2009, creditoarea SC RL IFN SA B a solicitat punerea in executare silita a contractului de leasing financiar nr. X.2005.

Prin incheierea din data de 27.10.2009, data de Judecatoria B in dosarul nr. 4960/189/2009, a fost incuviintata executarea silita in baza titlului executoriu contractul de leasing financiar nr. X.2005.

In continuare, prin somatia nr. 2009, emisa de biroul executorului judecatoresc SIM din B, debitoarea SC „A” SA B a fost somata sa predea autovehiculul Mercedes Benz Sprinter, precum si sa plateasca suma de 1.594,30 lei, reprezentand onorariu de executare si cheltuieli de executare.

Ulterior, conform procesului-verbal nr..2009, incheiat de executorul judecatoresc, executorul judecatoresc s-a deplasat la sediul SC A SA B, in scopul ridicarii autovehiculului Mercedes Benz Sprinter 413, insa executarea nu s-a putut realiza deoarece autovehiculul nu se afla in curtea imobilului. In aceste conditii, s-a stabilit un termen de 7 zile de la data intocmirii acestui proces-verbal pentru ca debitoarea sa se prezinte la biroul executorului judecatoresc cu autovehiculul si cu cheile acestuia.

Conform art. 15 din O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, republicata:

„Daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing”.

In cauza de fata, contestatoarea SC A nu a platit timp de doua luni rata scadenta, motiv pentru care creditoarea a reziliat contractul de leasing financiar nr. X.2005. In aceste imprejurari, debitoarea este obligata sa se conformeze clauzelor contractului, in sensul de a restitui autovehiculul si de a plati rata scadenta, penalitatile si celelalte sume decurgand din contract.

Fata de cele de mai sus, contestatia formulata de contestatoare este neintemeiata, in cauza nefiind indeplinite prev. art. 399 alin.1 Cod.proc.civ.

In consecinta, se va respinge contestatia formulata impotriva somatiei nr..2009 emisa de biroul executorului judecatoresc SIM din B, care va fi mentinuta.

Cu privire la cererea prin care contestatoarea a solicitat suspendarea executarii silite, conform art. 403 alin.1 Cod.proc.civ. „Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel”.

Instanta a pus in vedere contestatoarei obligatia de a plati o cautiune in suma de 5.000 lei la dispozitia executorului judecatoresc, insa contestatoarea nu a indeplinit aceasta obligatie.

Fata de neplata cautiunii, cererea pentru suspendarea executarii silite urmeaza sa fie respinsa.

Potrivit art. 274 alin.1 Cod.proc.civ., cheltuielile de judecata efectuate in cauza de catre contestatoare vor ramane in sarcina acesteia.

Contestatia a fost timbrata cu 194 lei taxa judiciara de timbru si cu 5 lei timbru judiciar.

Etichete:

Contestatia la executare impotriva titlului executoriu emis de Administratia Finantelor Publice

R O M A N I A

INSTANTA

Sub nr. 189 din 16.09.2009 a fost inregistrata la instanta contestatia la executare impotriva titlului executoriu nr. 2009 emis de Administratia Finantelor Publice B, contestatie formulata de contestatoarea IM, in contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice B.

In motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca masura de infiintare a popririi asupra sumelor de bani pe care ea le datoreaza unui debitor este nelegala, deoarece nu s-a precizat cine este debitorul si nici tertul poprit. In titlul executoriu nu a fost precizat actul juridic care a stat la baza intocmirii titlului executoriu, fiind incalcate prev. art. 43 lit.e din O.G. nr. 92/2003; de asemenea, nu s-amentionat numarul dosarului de executare, fiind incalcate prevederile art. 387 alin.1 teza 2 si art. 145 alin.2 din O.G. nr. 92/2003.

Contestatoarea a solicitat:

– desfiintarea popririi;

– in subsidiar, a solicitat sa fie obligata intimata sa emita adresa de ridicare a popririi infiintate;

– suspendarea executarii;

– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

In dovedirea contestatiei, contestatoarea a depus la dosar, in copie, somatia nr. 2009 si titlul executoriu nr..2009, emise de Administratia Finantelor Publice B.

Administratia Finantelor Publice B a comunicat instantei copia dosarului de executare.

Prin note scrise, depuse la dosar, Administratia Finantelor Publice B a precizat ca, in temeiul art. 145 din O.G. nr. 92/2003 ea a emis somatia nr..2009, precum si titlul executoriu nr..2009, inscrisuri care au fost comunicate si contestatoarei IM. Singurele acte de executare care au fost intocmite pana in prezent sunt somatia nr. 2009 si titlul executoriu nr..2009, fara ca Administratia Finantelor Publice B sa fi emis vreo adresa de infiintare a popririi. In aceste conditii, cererea prin care contestatoarea a solicitat desfiintarea popririi este lipsita de obiect. In titlul executoriu nr..2009 au fost mentionate natura obligatiei de plata, precum si documentul prin care s-a individualizat suma de plata, adica Dispozitia de imputare nr..2009.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

Prin Dispozitia de imputare nr. 13188 din 13.07.2007, emisa de Ministerul Administratiei si Internelor, s-a imputat numitei IM suma de 13.833 lei, reprezentand cuantumul cheltuielilor de intretinere suportate de Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza” pe timpul scolarizarii.

Din Dovada emisa la data de 12.06.2009 de catre Ministerul Administratiei si Internelor, rezulta ca Dispozitia de imputare nr. 13188 din 13.07.2007 a fost comunicata catre IM la data de 12.06.2009.

Prin adresa nr. 2009, Ministerul Administratiei si Internelor a comunicat Administratiei Finantelor Publice B Dispozitia de imputare nr. 13188 din 13.07.2007, in scopul incasarii creantei.

In continuare, in temeiul Dispozitiei de imputare nr.13188 din 13.07.2007, Administratia Finantelor Publice B a emis titlul executoriu nr..2009, prin care s-a stabilit in sarcina debitoarei IM obligatia de plata a sumei de 13.833 lei, reprezentand cheltuieli de intretinere pe timpul scolarizarii.

Prin somatia nr..2009, emisa de catre Administratia Finantelor Publice B, debitoarea IM a fost somata la plata sumei de 13.833 lei.

Din actele dosarului, nu rezulta ca s-ar fi emis vreo adresa de infiintarea popririi pana la concurenta sumei de 13.833 lei.

Conform art. 43 alin.1-2 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, republicata,

„(1) Actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa.

(2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, dupa caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) stampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;

j) mentiuni privind audierea contribuabilului.

(3) Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie”.

Conform art. 46 din acelasi act normativ, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la artr.43 alin. 3 atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

Or, titlu executoriu nr. 2009 cuprinde toate elementele obligatorii prevazute de art. 46 din O.G. nr. 92/2003.

Fata de cele retinute, cererea prin care contestatoarea a solicitat desfiintarea popririi (obligarea Administratiei Finantelor Publice B sa emita o adresa pentru desfiintarea popririi) este lipsita de obiect, motiv pentru care aceasta cerere urmeaza sa fie respinsa.

Privitor la cererea prin care contestatoarea a solicitat suspendarea executarii, potrivit art. 403 alin.1 din Codul de procedura civila, „Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel”.

In temeiul prev. art. 7231 alin.1-2 din Codul de procedura civila, instanta a stabilit in sarcina contestatoarei IM obligatia de plata a sumei de 2.766,6 lei, cu titlu de cautiune – incheierea de sedinta din 1.10.2009, fila 27 dosar.

Contestatoarea nu a indeplinit insa obligatia de plata a cautiunii stabilite, desi i s-a pus in vedere aceasta obligatie prin mentiune inscrisa pe citatie; in aceste conditii, se va dispune respingerea cererii prin care contestatoarea a solicitat suspendarea executarii.

In consecinta, se vor mentine actele de excutare intocmite de catre Administratia Finantelor Publice B, respectiv titlul executoriu nr. 3450/26.08.2009 si somatia nr. 3451/26.08.2009.

Contestatia a fost legal timbrata cu 194 lei, taxa judiciara de timbru si cu 5 lei timbru judiciar.

Consecinta a respingerii contestatiei, in temeiul art. 274 alin.1 Cod. proc. civ. cheltuielile de judecata efectuate de catre contestatoare vor ramane in sarcina acesteia.

Etichete:

Contestaţia la executare. Anularea în parte a actelor de executare

Prin sentinţa civilă nr.1843/2.06.2008 pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul 1435/333/2008 a fost admisă contestaţiala executare formulată de C.V. şi C.E.,în contradictoriu cu creditorul H.G..

S-a dispus anularea în parte a actelor de executare efectuate în dosarul de executare şi anume în ceea ce priveşte bunurile mobile atribuite lui H.G prin sentinţa civilă 2188/13.06.2007 şi în ce priveşte suma de 3139 lei.

Instanţa a menţinut actele de executare pentru suma de 982,5 lei.

Instanţa a reţinut următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. 2188/13.06.2007 pronunţată de Judecătoria Vaslui în dosarul 3/333/2007, debitorii contestatori au fost obligaţi să plătească creditorului H.G suma de 579 lei cu titlu de sultă.

Prin decizia 1451/R/5 dec. 2007, debitorii contestatori au fost obligaţi să plătească creditorului H.G. 1508 lei cheltuieli de judecată la fond iar debitorul – contestator C.V. să-i plătească şi 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

La aceste sume de bani se adaugă şi cheltuielile de executare care, conform procesului verbal din 12 martie 2008 (pag. 29) se ridică la suma de 1334,5 lei.

Deci, în total, debitorii contestatori datorează creditorului H.G. următoarele sume de bani: 579 lei reprezentând sultă, 1508 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fond, 700 lei (numai C.V. ) – cheltuieli de judecată în recurs, 1333,50 lei reprezentând cheltuieli de executare.

În total, obligaţia de plată a debitorilor – contestatori faţă de creditorul H.G. este de 4121,50 lei.

Instanţa reţine însă împrejurarea că şi creditorul H.G. datorează sume de bani debitorilor – contestatari, conform sentinţei civile nr.2188/2007, şi anume 3139 lei reprezentând sultă.

Cu ocazia judecării contestaţiei la executare, creditorul a arătat că este de acord cu compensarea sumelor datorate de ambele părţi.

Ca efect al compensării, debitorii – contestatori ar trebui să mai plătească lui H.G. doar suma de 982,50 lei (4121,50 lei – 3139 lei) din care 700 lei reprezintă o obligaţie de plată exclusivă a lui C.V..

Având în vedere împrejurarea că toate bunurile mobile atribuite lui H.G.prin sentinţa civilă 2188/2007 se află în posesia sa ( a se vedea considerentele sentinţei – pagina 3, alin. 2), instanţa reţine că în mod neîntemeiat a fost formulată cererea de executare de către H.G. , pentru partajarea bunurilor conform titlului executoriu şi că în mod neîntemeiat au fost emise somaţii în ceea ce priveşte bunurile supuse partajului.

Atât timp cât toate bunurile atribuite lui H.G.se găsesc în posesia sa în mod nelegal acesta a început executarea silită pentru aceste bunuri.

În ceea ce priveşte cheltuielile de executare, instanţa reţine că acestea au fost percepute în mod legal de către executor, acesta fiind îndreptăţit la plata unui onorariu.

Prin Decizia civilă 1224/R/1.10.2008 pronunţată de Tribunalul Vaslui în dosarul 1453/333/2008 a fost admis recursul declarat de C.E. şi C.V. şi anulate în totalitate formele de executare.

A reţinut Tribunalul Vaslui că în condiţiile în care executarea silită s-a pornit în mod nelegal urmează ca formele de executare să fie anulate în totalitate.

Etichete:

Contestaţia la executare. Judecarea cauzei fără citarea tuturor părţilor implicate în faza executării silite. Nelegalitatea hotărârii.

Conform articolului 85 Cod procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Prin sentinţa civilă nr. 1053/06.12.2004, Judecătoria Huşi (Popa Marilena) a admis contestaţiile la executare formulate de contestatori şi a dispus anularea formelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.

Tribunalul Vaslui a admis recursul declarat de contestatori şi prin decizia civilă nr. 380 din 10 mai 2005 a casat sentinţa pronunţată de judecătorie şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a constatat că deşi din actele dosarului de executare rezultă că creditorul a solicitat executarea silită împotriva tuturor debitorilor menţionaţi în titlul executoriu, la judecata contestaţiei la executare nu au fost citaţi o parte din debitori.

Citarea tuturor părţilor implicate în faza executării silite fiind obligatorie, instanţa de recurs a reţinut că hotărârea a fost pronunţată de instanţa de fond cu încălcarea legii, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.

Etichete:

Contestaţia la executare – invocare de apărări de fond împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional

Prin sentinta civila nr. 3659/05.03.2009, pronuntata în dosarul nr. 2458/245/2009 al Judecatoriei Iasi, a fost respinsa contestatia la executare formulata de contestatoarea C.M. împotriva actelor de executare întocmite de întimata în contradictoriu cu intimata A.N.V-D.R.O.V.I.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut:

La data de 04.02.2009 a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, contestatia formulata de contestatoarea C M împotriva executarii pornite de creditoarea A.N.A.F. – D.R.AO.V.I, prin care a solicitat anularea formelor de executare.

Prin contestatia formulata, contestatoarea invoca prescriptia dreptului de a cere executarea silita, deoarece actul care sta la baza somatiei a fost emis la data de 23.07.2003, iar termenul limita ar fi fost la data de 23.07.2008. Sustine ca în aceasta perioada nu i-a fost comunicat nici un alt înscris care sa fi întrerupt termenul de prescriptie.

Pe fondul cauzei sustine ca prin actul constatator nr.X, s-a constatat ca este obligata la plata sumei de X lei reprezentând diferenta de taxe vamale pentru introducerea în tara a autoturismului X, iar împotriva acestuia a facut contestatie care nu a fost solutionata. Sustine ca în mod gresit s-a retinut ca ar fi introdus în tara autoturismul fara ca acesta sa fie produs în Uniunea Europeana, fiind o interpretare gresita a actelor de organele vamale.

Se face referire la diferite articole din Protocol 4 România-UE, raportat la care se apreciaza ca documentatia depusa pentru vamuire a fost completa si corecta.

S-a solicitat prin urmare suspendarea de urgenta a executarii, iar pe fondul cauzei, anularea titlului executoriu, respectiv actul constatator nr.X.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila, art. 403 alin. 1 si 4 Cod procedura civila.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii întrucât actele si formele de executare începute de organele de executare, sunt corect întocmite, fiind legale si temeinice, iar titlul executoriu nu este desfiintat.

În ce priveste exceptia prescrierii dreptului de a cere executarea silita, sustine ca este nefondata si trebuie respinsa.

Învedereaza ca în conformitate cu dispozitiile prevazute de art. 172 alin. 3 din H.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare „contestatia poate fi facuta si împotriva titlului executoriu în temeiul caruia a fost pornita executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotarâre data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.”

Ori în cauza, actul constatator, a fost contestat conform prevederilor dispozitiilor art. 205-207 din O.G. nr. 92/2003, republicata, modificata ulterior si solicita sa se constate ca aceasta instanta nu mai poate fi investita cu judecarea legalitatii actului constatator, devenit titlu executoriu.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 115 – 118 Cod procedura civila.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanta retine ca prin actul constatator nr. X s-au stabilit sumele datorate de C. M cu titlu de diferenta taxe vamale, accize si TVA, pentru autoturismul marca X, ca urmare a retragerii regimului tarifar preferential.

La data de 03.11.2003 a fost emisa somatia prin care i se pune în vedere contestatoarei achitarea sumelor datorate, somatia fiind comunicata contestatoarei cu confirmare de primire la data de 07.11.2003.

Cum contestatoarea nu si-a îndeplinit de bunavoie obligatia de plata a sumelor datorate la bugetul de stat, s-a demarat executarea silita a debitoarei.

La data de 12.02.2008 a fost emisa o noua somatie ce i-a fost comunicata debitoarei.

Se constata prin urmare ca nu a trecut o perioada de 5 ani de la ramânerea în nelucrare a dosarului de executare, motiv pentru care instanta urmeaza a respinge exceptia ca nefiind întemeiata.

Pe fondul cauzei, instanta retine ca în conformitate cu dispozitiile art. 399 al.1 teza I C. pr. civ., împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, iar potrivit dispozitiilor alineatului 3 al acestui text de lege, în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca, se pot invoca în contestatia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.

Art. 172 alin. 3 din OG 92/2003 prevede ca se poate face contestatie si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instantă judecătorească sau de alt organ jurisdictional si dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Ori împotriva titlului executoriu – actul constatator nr. X emis de D.R.V. contestatoarea avea calea contestatiei la organul emitent.

Cum în prezenta cauza contestatorul invoca doar aparari de fond privind titlul de creanta devenit titlu executoriu, aparari pe care acest nu le poate face în cadrul contestatiei, instanta a retinut ca respectiva contestatie este neîntemeiata.

Etichete:

Contestaţia la executare. Emiterea actelor executare pentru suma stabilită cu titlu de daune cominatorii.

Daunele cominatorii nu pot fi stabilite de executorul judecatoresc. Având un caracter provizoriu, cuantumul daunelor se reduce la limita prejudiciului încercat de creditor prin neexecutare, limita care este stabilita prin hotarâre judecatoreasca si nu printr-un act de executare întocmit de executorul judecatoresc.

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. Decizia civila nr.91/RCOM din 22.09.2008.

Prin cererea înregistrata pe rolul judecatoriei, contestatorul Primarul Municipiului Piatra Neamt în contradictoriu cu intimatii C.C. si C.M., formuleaza contestatie împotriva executarii silite pornita în ds. de executare silita al B.E.J. B. I., prin care s-a pus în executare sentinta civila nr. 42/CA/02.03.2007 pronuntata de Tribunalul Neamt – Sectia Comerciala si Contencios Administrativ în dosar nr. 531/103/2007, sentinta ramasa definitiva si irevocabila.

Prin aceasta sentinta civila Primarul Municipiului Piatra Neamt, contestator în prezenta cauza, a fost obligat sa elibereze celor doi intimati, certificatul de urbanism si autorizatia de construire conform prevederilor Lg. nr. 50/1991, republicata, pentru imobilul din Piatra Neamt. De asemenea, prin aceeasi sentinta se stipuleaza aplicarea unei sanctiuni sub forma amenzii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data ramânerii irevocabile a sentintei civile nr. 42/CA/2007, pâna la îndeplinirea obligatiei din respectiva sentinta.

Analizând actele dosarului de executare silita al Biroului Executorului judecatoresc ce au fost depuse în copie legalizata la dosarul cauzei la cererea instantei, instanta de fond a concluzionat faptul ca actiunea având ca obiect contestatie împotriva formelor de executare silita nu este întemeiata.

Retinând ca executorul judecatoresc si intimatii au respectat prevederile legale referitoare la executarea silita, prima instanta a respins contestatia asa cum s-a aratat.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs contestatorul.

A motivat recurentul ca prin somatia emisa de executorul judecatoresc în dosarul de executare nr.129/EX a fost somat sa se conformeze titlului executoriu prin care a fost obligat sa achite intimatilor cu titlu de daune cominatorii câte 100 lei pe zi de întârziere începând cu 2.05.2007 pâna la îndeplinirea obligatiei de a elibera certificatul de urbanism si autorizatia de construire în conformitate cu dispozitiile Legii nr.5071991, ca neîndeplinirea obligatiei de executa sentinta civila nr.42/CA/2007 nu se datoreaza culpei contestatorului ci este culpa intimatilor, ca acestia au fost invitati la sediul institutiei pentru depunerea documentelor si eliberarea certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire potrivit Legii nr.50/1991, dar ca intimatii nu si-au îndeplinit obligatiile privind depunerea documentatiei.

A mai aratat recurentul ca daunele cominatorii nu reprezinta o creanta certa si lichida pentru a putea fi executate silit, ca institutia daunelor este o creatie a jurisprudentei conceputa ca un mijloc de constrângere a debitorului la executarea obligatiei de face sau a nu face, iar cuantumul fiind provizoriu trebuie convertit la valoarea exacta a prejudiciului suferit de creditor.

A mai aratat recurentul ca se impune si întoarcerea executarii în temeiul art.4041 Cod procedura civila, prin restabilirea situatiei anterioare în situatia în care se va proceda la executarea silita a dosarului de executare.

A solicitat recurentul admiterea recursului, casarea hotarârii si anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr.129/2007.

Recursul a fost apreciat întemeiat pentru urmatoarele considerente:

Prin sentinta civila nr.42/CA din 2.03.2007 a Tribunalului Neamt s-a admis actiunea formulata de C.C. si C. M. si a fost obligat Municipiul Piatra Neamt – prin primar sa elibereze reclamantilor certificat de urbanism si autorizatie de construire în conformitate cu dispozitiile Legii nr.50/1991 pentru imobilul situat în Piatra Neamt, si a fost obligat pârâtul la plata sumei de 100 lei pe zi de întârziere de la data ramânerii irevocabile a hotarârii pâna la îndeplinirea obligatiei.

Urmare cererii creditorilor C. C. si C. M., executorul judecatoresc a întocmit dosarul de executare 129/2007 în care s-au emis somatii de executare, procese verbale de stabilire a sumelor de executare si adrese de înfiintare a popririi.

Prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare(fila 14 dosar executare) executorul judecatoresc a stabilit cuantumul obligatiei de plata a debitorului, în care a inclus si suma de 9900 lei cu titlu de daune cominatorii.

În raport de calitatea pârâtului obligat prin sentinta civila nr.42/CA72007, obligatia de a face stabilita prin aceasta sentinta este o obligatie intuitu persoane

care implica o activitate personala din partea debitorului, activitate avuta în vedere de creditor la nasterea raportului juridic obligational.

Or, din interpretarea dispozitiilor art.1075 Cod civil si din natura obligatiei stabilita în sarcina debitorului Municipiul Piatra Neamt rezulta ca executarea în natura, pe cale silita a obligatiei de a face stabilita de instanta de contencios administrativ, nu poate avea loc.

În cauza nu poate avea loc nici încheierea unor acte de executare pentru obligatia stabilita cu titlu de daune cominatorii.

Astfel, desi în sentinta civila nr.42/CA/2007 s-a stabilit în sarcina debitorului obligatia sub sanctiunea platii daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere în executare, aceasta creanta nu are caracter lichid cert si lichid astfel încât sa poata fi pusa în executare.

Daunele cominatorii nu pot fi stabilite de executorul judecatoresc (asa cum s-a procedat în dosarul de executare nr.129/2007) acestea având un caracter provizoriu, cuantumul lor reducându-se la limita prejudiciului încercat de creditor prin neexecutare, limita care este stabilita prin hotarâre judecatoreasca si nu printr-un act de executare întocmit de executorul judecatoresc.

Cum executorul judecatoresc a întocmit actele de executare în dosarul nr.129/2007 cu încalcarea dispozitiilor prevazute de lege privind executarea obligatiilor si în lipsa unei hotarâri judecatoresti care sa transforme, dupa regulile dreptului comun privitoare la raspunderea civila, daunele cominatorii în daune compensatorii, actele de executare sunt nelegale, considerente pentru care acestea vor fi anulate.

Fata de cele retinute instanta a admis recursul si a modificat sentinta recurata.

Etichete:

Contestaţia la executare privind un titlu executoriu fiscal. Principiul disponibilităţii. Instanţa competentă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 24.03.2009, contestatoarea S.C. „X” S.A. Suceava, a formulat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, contestaţie la executare prin care a solicitat anularea executării silite pornită în dosarul de executare nr. 31777717 prin decizia de calcul accesorii nr. 153327/05.03.2009 comunicată la data de 09.03.2009 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În motivare, petenta a arătat că titlul executoriu şi somaţia sunt lovite de nulitate întrucât nu conţin semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal precum şi ştampila organului emitent. Totodată a mai arătat că pe rolul Curţii de Apel Suceava se derulează un litigiu în care se solicită obligarea intimatei la plata unor sume de bani, iar prin expertiza întocmită, se arată că prejudiciul cauzat petentei este de 729.203 USD, astfel încât creanţa intimatei nu este certă, lichidă şi exigibilă, urmând a interveni o compensaţie legală între debitele părţilor.

Prin sentinţa nr. 3399/11.08.2009 Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând în esenţă că decizia de calcul accesoriu nr. 15337/05.03.2009 are caracterul unui act administrativ fiscal, reprezentând titlu de creanţă.

Investit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Suceava prin sentinţa nr.757 din 11 februarie 2010 a respins excepţia nulităţii şi a respins acţiunea petentei ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, apărările contestatoarei potrivit cărora instituţia datorează contribuabilului sumele stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Suceava nu pot fi primite în condiţiile în care calitatea de debitor presupune existenţa unui titlu, speţa o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi nu un raport de expertiză judiciară.

În ceea ce priveşte nulitatea titlului executoriu şi a somaţiei, instanţa a considerat că nu poate fi avută în vedere, dat fiind faptul că art. 43 alin.3 precum şi potrivit O.M.E.F. nr. 1364/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative, următoarele acte administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de colectare a creanţelor fiscale, sunt valabile fără semnătura şi ştampila organului emitent, îndeplinind cerinţele legale aplicabile actelor administrative: decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii, titlu executoriu, somaţie, adresă de înfiinţare a popririi, adresă de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, înştiinţare poprire, înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale şi înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale în urma distribuirii sumelor plătite în contul unic.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs S.C. „X” S.A. Suceava, criticând – o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat – în esenţă – că instanţa competentă să judece contestaţia la executare în primă instanţă este Judecătoria Suceava şi nu Tribunalul Suceava.

Recurenta a mai arătat că sumele contestate nu sunt exigibile întrucât intimata îi datorează sume încasate ilegal prin nepunerea în aplicare a unor hotărâri, precum şi din neaplicarea legilor privatizării, apreciind că aceste motive constituie impedimente legale la executarea silită contestată.

Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.1171/21.06.2010, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Suceava, pentru următoarele considerente:

Este de observat că obiectul cauzei dedusă judecăţii constă, aşa cum reclamanta recurentă a precizat în recurs, în contestaţia la executare formulată împotriva deciziei de calcul accesorii nr. 153327/05.03.2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii ai Judeţului Suceava, titlu executoriu în dosarul nr. 31777717.

Ori, potrivit deciziei nr. 14/2007, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii „Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite însăşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”, decizia fiind obligatorie conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă.

În aceste condiţii, cum reclamanta a înţeles să formuleze contestaţie la executare împotriva unui titlu de creanţă fiscal, devenit titlu executoriu, fără a mai parcurge procedura specială de contestare administrativ fiscală, instanţa este ţinută, după aprecierea condiţiilor de admisibilitate, să răspundă obiectului cererii cu care reclamanta a investit-o în mod expres.

Etichete:

Contestaţia la executare – art.461 alin.1 lit.”a” c.pr.pen.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, contestatorul M. H. A. A. a contestat executarea sentinţei penale nr. 254 din 20 noiembrie 2002 a aceleiaşi instanţe, prin care i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, invocând cazul prev. de art. 461 al. 1 lit. a şi al. 3 Cod procedură penală, deoarece hotărârea nu este definitivă, câtă vreme în apel s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Tribunalul Suceava prin sentinţa penală nr.54 din 09.02.2006 a respins contestaţia ca nefondată, motivând că sentinţa contestată a fost desfiinţată doar parţial prin decizia penală nr.256/13.09.2004 a Curţii de Apel Suceava, în sensul că s-a trimis cauza spre rejudecare dar numai cu privire la infracţiunea prev. de art.195 alin.1 pct.2 din Legea nr.31/1990 pentru care se încetase greşit procesul penal motivat de lipsa plângerii prealabile, astfel că celelalte aspecte ale hotărârii au rămas în fiinţă, au intrat în puterea lucrului judecat şi pot fi puse în executare.

Împotriva sentinţei penale nr.54 din 09.02.2006 a Tribunalului Suceava a declarat apel contestatorul care a reiterat din nou că s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă.

Critica nu a fost însuşită nici de către instanţa de apel.

Prin sentinţa penală nr. 254 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava – secţia penală – a dispus condamnarea contestatorului la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi respectiv prev. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal şi o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 al. 2, 3 şi 5 Cod penal.

Pedepsele au fost contopite în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, aplicându-se rezultanta de 5 ani închisoare.

Totodată, s-a încetat procesul penal în temeiul art. 10 lit. g Cod procedură penală pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale şi în temeiul art. 10 lit. f Cod procedură penală pentru infracţiunea prev. de art. 195 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, motivat de lipsa plângerii prealabile.

În apelul parchetului Curtea de Apel Suceava, găsind că este dată vinovăţia pentru infracţiunile reţinute şi că s-a făcut o justă individualizare a pedepselor, că s-a împlinit termenul de prescripţie prev. de art. 124 Cod penal în legătură cu infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, dar că pentru infracţiunea prev. de art. 195 al. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 s-a reţinut greşit că răspunderea penală ar fi fost condiţionată de existenţa plângerii prealabile, prin decizia penală nr. 256 din 13 septembrie 2004 a desfiinţat în parte sentinţa şi a trimis cauza tribunalului pentru judecarea acestuia, dar numai cu privire la această ultimă infracţiune.

Decizia a rămas definitivă, ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpat, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 7013/2005).

Cum potrivit art. 385 al. 3 Cod procedură penală, când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată, tribunalul având deci a se pronunţa în cauză numai cu privire la infracţiunea prev. de art. 195 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, mandatul de executare s-a emis corect pentru celelalte infracţiuni cu privire la care dispoziţiile sunt definitive.

Pentru aceste considerente Curtea de Apel Suceava prin decizia penală nr.83 din 27.02.2006 a respins apelul împotriva sentinţei penale nr.54/2006 a Tribunalului Suceava, ca nefondat.

Etichete: