Legea 10/2001

Dosar nr. 657/88/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Sentinţa civilă Nr. 315

Şedinţa publică de la 26 Februarie 2009

Prin cererea introdusă la data de 25 martie 2008 şi înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.657, reclamanta “…” a chemat în judecată pe âârâtul Oraşul “…” prin Primar şi Primăria “…”, solicitând în temeiul Legii nr.10/2001, anularea Dispoziţiei primarului nr.263 din 3 martie 2008 prin care i-a fost respinsă notificarea nr.102 din 10 august 2001 şi obligarea acestuia la plata de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în “…” str. “…”.

În motivarea plângerii, reclamanta a arătat că poărinţii săi “…” şi “…”au dobândit imobilul situat în “…” str.”…” prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.323 din 16 martie 1938 la Judecătoria Mixtă “…”, de la soţii “…” şi “…”, care la rândul lor, l-au dobândit în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2110 din 31 iulie 1931 la Tribunalul Brăila de la “…” “…””…”. Este vorba de aripa dreaptă a construcţiei, respectiv cea care a revenit vânzătorului iniţial “…” “…””…” conform actului de partaj autentificat sub nr.93 din 20 febr.1924 la Judecătoria Ocolului Rural “…” şi transcris la Tribunalul Judeţului Tulcea sub nr.824 din 3 martie 1924.

Arată reclamanta că acest imobil a fost stăpânit de părinţii săi până în anul 1948-1950, când a fost preluat în mod abuziv de către stat, fără titlu, fiind transformat în sediul unor instituţii administrative – Comitetul Executiv al Consiliului Popular Raion “…”, comitetul orăşenesc PCR, Judecătoria “…”.

Arată reclamanta că pentru acest imobil nu au primit nici un fel de despăgubiri, iar în anul 1973 a fost demolat, fiind inclus în Parcul Primăriei “…” şi sediul acesteia.

Se arată că notificarea depusă i-a fost respinsă motivat de faptul că nu a făcut dovada preluării abuzive şi a întinderii dreptului de proprietate.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar acte de stare civilă, acte de proprietate provenind de la vânzătorul iniţial până la părinţii săi, solicitând proba cu martori şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

În apărare, Primăria “…” a depus întâmpinare şi toate actele care au stat la baza emiterii Dispoziţiei nr.263/2008.

Arată pârâta că cererea trebuie respinsă deoarece reclamanta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului şi a întinderii dreptului de proprietate.

Analizând cauza, în raport de probele administrate, instanţa reţine în esenţă următoarele:

Prin actul de vânzare autentificat sub nr.323 din 16 martie 1938 la Judecătoria Mixtă “…”, pârâţii reclamantei “…” şi “…”au cumpărat de la “…””…” şi “…”, imobilul situat în “…” str.”…””…”, care la rândul lor, l-au dobândit în baza actului de vânzare autentificat sub nr.2110 din 31 iulie 1931 la Tribunalul Brăila de la numitul “…” “…””…”.

Părinţii reclamantei au dobândit aripa dreaptă a construcţiei, respectiv cea care a revenit vânzătorului iniţial “…” “…””…” prin actul de partaj autentificat sub nr.93 din 20 febr.1924.

Coroborând declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză, rezultă că părinţii reclamantei au avut în proprietate imobilul, unde la parter funcţiona un magazin de umbrele şi pălării ce aparţinea bunicului reclamantei, că imobilul a fost preluat de stat şi până la demolarea acestuia a funcţionat Sfatul Popular al Raionului “…” şi Judecătoria “…”.

De reţinut este declaraţia martorei “…” care a declarat că părinţii săi şi implicit ea au fost vecini cu părinţii reclamantei şi că li s-a întâmplat acelaşi lucru, în sensul că şi imobilul lor a fost preluat şi apoi demolat, iar în prezent se află clădirea Primăriei şi un parc.

Această preluare fără temei s-a realizat, evident, după anul 1946, mai exact în perioada naţionalizării, însă nu prin decretul de naţionalizare.

Concluzionând, rezultă că preluarea imobilului de către stat s-a realizat fără titlu valabil, fără acordarea de despăgubiri şi că aceasta se constituie într-o preluare abuzivă în sensul disp.art.2 al.1 lit.i din Legea nr.10/2001, iar potrivit art.3 al.1 lit.a şi art.4 al.2 din lege reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, aşa cum solicită, deoarece şi din probele administrate rezultă că restituirea în natură nu mai este posibilă.

Atât potrivit art.28 din HG nr.498/2003 cât şi potrivit art.26 din HG nr.250/2007, s-a stabilit că instituţia investită cu soluţionarea notificării are competenţa de a califica, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării, împrejurarea că preluarea s-a făcut fără titlu valabil, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte proceduri care ar implica preexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate în temeiul art.6 al.3 din Legea nr.213/1998.

Ţinând seama de aceste texte legale, Primăria “…”, unitatea investită cu soluţionarea notificării putea avea în vedere faptul că pe locul imobilului solicitat a fi retrocedat s-a edificat chiar sediul său de către unitatea administrativă de la acea vreme, care nu a respectat constituţia în vigoare, respectiv art.10 din Constituţia RSR din 13 apr.1948 în sensul că nu a emis nici un înscris legal de expropriere şi nu a acordat nici un fel de despăgubiri şi în funcţie de aceste aprecieri, să decidă că preluarea a fost abuzivă.

Aceeaşi situaţie este în legătură şi cu celălalt motiv de respingere a notificării, în sensul că reclamanta a depus toate actele de proprietate chiar şi o expertiză, făcând pe deplin dovada întinderii dreptului de proprietate.

Pârâtele nu au procedat de această manieră şi s-au mulţumit să arate că nu s-a făcut dovada preluării abuzive şi că nu s-a dovedit întinderea dreptului de proprietate.

Faţă de cele mai sus reţinute, se constată că Disp.nr.263 din 3 martie 2008 emisă de Primarul oraşului “…” este netemeinică şi nelegală şi urmează a fi anulată.

Potrivit art.10 al.1 din Legea nr.10/2001 în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Având în vedere că expertiza tehnică întocmită în cauză indică faptul că imobilul constând în casă este demolat, iar terenul în litigiu în suprafaţă de 324,00 mp. este ocupat cu clădirea Primăriei şi a parcului din faţa acesteia, în speţă devin aplicabile disp.art.10 al.1 din lege, potrivit cărora, în atare situaţie, nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent, în speţă, aşa cum a solicitat reclamanta prin acordare de despăgubiri.

Pe cale de consecinţă, urmează a obliga pârâtele, prin primar să propună prin Dispoziţie, reclamantei acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilul pe care l-a deţinut autorii acesteia în “…”, str.”…” (fosta “…” “…”) în incinta parcului oraşului “…” din faţa Primăriei “…” în tzarla 74, parcela 1936/3, formar din construcţie şi teren în suprafaţă de 324 mp. având ca vecinătăţi:

– La nord -domeniu public al oraşului “…” (spaţiu verde şi parc);

– Est – domeniu public al oraşului “…” (parc);

– Sud – str.”…”, fostă “…”;

– Vest – domeniu public al oraşului “…” (spaţiu verde), conform raportului de expertiză tehnică şi schiţă anexă efectuată de expertul Păun Ştefan care face parte integrantă din prezenta hotărâre, imobil preluat abuziv de către stat.

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001

Dosar nr. 2143/88/2008

SENTINTA CIVILA NR. 101

Sedinta publica din 23 ianuarie 2009

Prin cererea formulata la data de 27 martie 2007, reclamantul … a chemat în judecata PRIMARIA COMUNEI NALBANT si PREFECTURA TULCEA, solicitând restituirea imobilului format din teren în suprafata de 2408 m.p. si casa de locuit situate în comuna Nalbant, judetul Tulcea.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca tatal sau, …, a dobândit terenul în cauza, pe care a edificat o casa de locuit, iar dupa anul 1945, imobilul a fost preluat de stat fara niciun titlu.

S-a mai aratat ca, desi a facut demersuri pentru obtinerea imobilului, la cele doua institutii, acestea nu au procedat potrivit dispozitiilor legale.

In drept, reclamantul si-a întemeiat cererea pe Legea nr. 10/2001.

Primaria Comunei Nalbant a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat sa fie scoasa din proces si sa fie citata în calitate de pârâta – Comisia Judeteana Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate din cadrul Prefecturii Tulcea.

Institutia Prefectului Tulcea a depus la rândul sau întâmpinare, solicitând respingerea actiunii reclamantului ca tardiva si, în subsidiar, ca nefondata, precum si actele care au fost depuse în sustinerea cererii.

Prin Sentinta civila nr. …/C din 1 noiembrie 2007 Tribunalul Tulcea a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Prefecturii Tulcea, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei Nalbant, judet Tulcea, si a respins ca nefondata cererea reclamantului ….

Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca reclamantul a formulat o simpla cerere catre Primarul Comunei Nalbant (fila 4), fara respectarea procedurii de notificare instituita prin Legea nr. 10/2001 si fara respectarea termenului de notificare de 6 luni prevazut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul …, aratând ca neîntemeiat a retinut tribunalul ca nu a formulat notificare în termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 si ca, din acest motiv, nu mai este îndreptatit sa solicite masuri reparatorii pentru imobilul din comuna Nalbant, judet Tulcea.

Sustine apelantul ca a formulat în termen cerere de restituire a imobilului si ca, de altfel, depunerea în termen a cererii nici nu a fost tagaduita de Primaria Nalbant.

Prin Decizia civila n. 94/C/23 aprilie 2008, Curtea de Apel Constanta a admis apelul, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea pentru solutionarea fondului, retinându-se ca gresit prima instanta a considerat ca nu exista notificare formulata conform Legii nr. 10/2001.

Dupa casare cu trimitere, cauza a fost înregistrata la nr. 2143/88/2008.

Din oficiu, instanta a solicitat Primariei Nalbant relatii cu privire la regimul juridic al imobilului revendicat de catre reclamant.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Asa cum rezulta din înscrisul intitulat “Extras de pe tabloul de locuitori carora li s-a atribuit locuri de casa în vatra satului parcelata din terenul domenial mosia Nalbant, fosta proprietate a statului, a fost atribuita lui … suprafata de 2408 m.p. pentru construirea unei case de locuit.

Din relatiile furnizate de Primaria Comunei Nalbant, judet Tulcea, cu adresele nr. 4189 din 28 octombrie 2008 (fila 16), nr. 4980 din 22 decembrie 2008 (fila 23) si precum si din raspunsul adresat petentului de catre Primaria Nalbant (fila 33) relatii coroborate cu înscrisurile aflate de asemenea la dosar (fila 35) si fila 6 (dosar 735), instanta retine ca …, tatal petentului, a dat lui … anumite imobile situate în intravilanul comunei Nalbant în schimbul unor terenuri situate în extravilanul comunei, conform actului de schimb autentificat de Tribunalul Judetului Tulcea, cu nr. 953 din 12 martie 1947 (fila 35 dosar).

Astfel, în actul de schimb se mentioneaza ca … a dat în schimb domnului … un loc de casa în suprafata de 2400 m.p. pe care este construit un bordei cu o vechime de peste 50 ani, neterminat.

In baza acestui act de schimb, s-a eliberat apoi în baza Legii nr. 18/1991 titlu de proprietate nr. 49331 din 20 februarie 1995 de catre Comisia Judeteana pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata a terenurilor Tulcea, în favoarea lui …, persoana pentru care s-a facut anterior schimbul de proprietati, astfel ca în prezent imobilul este stapânit de mostenitorii lui Pavel …, respectiv … si …, în baza certificatului de mostenitor nr. 64/13 iunie 2007 (fila 26 dosar).

In aceste conditii, se retine ca imobilul revendicat de catre reclamant nu a fost preluat niciodata abuziv de catre stat pentru a intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 10/2001, si deci nu poate face obiectul restituirii, aflându-se în proprietatea legitima a altor persoane.

Fata de aceste considerente, cererea petentului privind restituirea imobilului fata de Primarul Comunei Nalbant, judet Tulcea va fi respinsa ca nefondata, imobilul nefiind preluat abuziv în sensul legii nr. 10/2001.

In ce priveste exceptiile invocate, instanta constata ca Primarul Comunei Nalbant are calitate procesuala pasiva în cauza, raportat la dispozitiile Legii nr.10/2001, având competenta în ce priveste solutionarea notificarii formulate în baza Legii nr. 10/2001, iar în ce priveste Prefectura Tulcea, instanta constata ca aceasta nu are nicio competenta în ce priveste solutionarea notificarii, deci nu poate avea calitate procesuala pasiva.

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001.Teren in compensare pe un alt amplasament. Conditia acordului entitatii investita cu solutionarea notificarii. Admisibilitatea contestatiei

Tip: decizie

Obiect: restituiri

Nr/data : 1317/21.12.2006

Autor: Tribunalul Vrancea, sectia civila

Legea 10/2001.Teren in compensare pe un alt amplasament. Conditia acordului entitatii investita cu solutionarea notificarii. Admisibilitatea contestatiei.

Din dispoziţiile art.1 pct.2 şi 21 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005, şi art.24 pct.1 din această lege rezultă că măsura acordarii de teren in compensare se dispune de entitatea investită cu soluţionarea notificării care ,,oferă” sau ,,acordă” persoanei îndreptăţite bunuri în compensare.

Prin urmare fără acordul acestei entităţi tribunalul nu este competent să atribuie persoanei îndreptăţite teren în compensare pe un alt amplasament.

Mai mult Legea nr.10/2001 reglementează strict situaţiile în care persoana îndreptăţită poate contesta dispoziţia sau decizia entităţii care soluţionează notificarea şi anume:

1. art.24 al.31, priveşte contestaţia formulată de persoana îndreptăţită împotriva deciziei sau, după caz, dispoziţiei de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură a unui imobil preluat în mod abuziv în perioada 06 martie 1945- 22 decembrie 1989;

2. art.31 all.2 priveşte contestaţia formulată de persoana îndreptăţită împotriva procesului verbal de divergenţă în condiţiile art.1 al aceluiaşi articol;

3. art.II din Titlul I din Legea nr.247/2005, priveşte contestaţiile formulate împotriva deciziilor sau dispoziţiilor ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administrative publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prev.de art.16 al.1 din Legea nr.10/2001.

Prin urmare, printre aceste situaţii nu se regăseşte şi situaţia în care

persoanei îndreptăţite i s-a respins restituirea în natură şi aceasta solicită teren în compensare pe alt amplasament iar entitatea investită cu soluţionarea notificării, respectiv Primăria Focşani nu este de acord cu această compensare.

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001

1.Obiectul ac?iunii

Prin cererea înregistrat? pe rolul acestei instan?e la data de …. sub nr. …, reclamanta DC a chemat în judecat? pârâ?ii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIAL? MUNICIPIUL B., PRIMARUL MUNICIPIULUI B. ?i CMD pentru constatarea nulit??ii absolut? par?ial? a Dispozi?iei nr ….. în ceea ce prive?te suprafa?a de 308 mp teren , cu cheltuieli de judecat? .

În motivarea cererii, reclamantul arat? c? prin Dispozi?ia nr …. Primarul Mun B. dispune retrocedarea în natur? a suprafe?ei de 1173 mp teren situat în B…;din schi?? rezult? c? Primarul a dispus restituirea în natur? pe o l??ime de 6,96 m la strad? ?i 6,6 m la sud ?i pe o lungime de 29,24 m la vest a suprafe?ei de 308 mp , teren ce este în proprietatea sa în indiviziune cu PV ; c? la momentul emiterii dispozi?iei atacate aceast? suprafa?? de teren nu este de?inut? de mun B. , ci era în coproprietate privat? stabilit prin Ordinul prefectului nr …. ; c? are înscris terenul în Cartea Funciar? a mun B. din data de …. .

În sus?inerea cererii, reclamanta a ata?at înscrisuri .

2 Cereri de interven?ie în interesul reclamantei

La data de …. , PE a formulat? cererea de interven?ie în interesul reclamantei solicitând s? constate nulitate absolut? par?ial? a Dispozi?iei nr … emis? de Primarul Mun B. în ceea ce prive?te suprafa?a de 304 m teren aflat în proprietatea indiviz? ; c? este mo?tenitoarea defunctului PV , conform certificatului de mo?tenitor nr … eliberat de BNP …. , constatându-se c? este singurul mo?tenitor al lui PV ; c? în temeiul art 35 , devenit ulterior art 36 din Legea 18/1991 , Prefectul Jude?ul B. a emis ordinul nr … înso?it de o anex? prin care la punctele 7 ?i 8 atribuie în proprietate indiviz?; scopul legii 10/2001 se raporteaz? la realit??ile juridice ?i faptice intervenite ulterior prelu?rii , bunul obiect al notific?rii , putând suferi degrad?ri totale sau înstr?in?ri efectuate cu bun? credin?? c?tre alte persoane fizice sau juridice , alternativa reprezentând-o restituirea prin echivalent , conform art 1 alin 2 ?i art 26 ; c? imobilul nu se mai afla la unitatea sesizat? sau la o alt? unitate de?in?toare pentru a se putea emite dispozi?ii de restituire în natur? ; una din condi?iile de valabilitate a oric?rui act juridic o reprezint? valabilitatea obiectului care trebuie s? existe , s? fie în circuitul civil , s? fie determinabil , s? fie posibil ?i s? fie licit ?i moral ,cel care se oblig? s? fie titularul dreptului subiectiv civil; prim?ria fiind autorul ambelor acte cuno?tea situa?ia juridic? a terenului litigios care din 1993 nu se mai afla în patrimoniul acesteia ,neputându-se admite necunoa?terea situa?iei juridice a terenului .

3.Ap?r?rile formulate

Pârâtul Primarul Mun B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excep?ia necompeten?a materiale a Judec?toriei ?i excep?ia lipsei calit??ii procesuale active a reclamantei .

Prin întâmpinarea depus? de CMD , acesta a invocat excep?ia necompeten?a material? a judec?toriei ; prin Ordinul Prefectului s-a acordat dintr-o eroare mai mult decât aveau dreptul persoanele solicitate , fiind formulat? o ac?iune prin care s-a solicitat anularea acestui Ordin , fiind înregistrat? pe rolul Judec?toriei Bac?u ?i formeaz? obiectul dosarului nr … ; acest ordin este interpretat de reclamant? în sensul c? fiecare parte a primit în proprietate câte 304 mp ?i nu este vorba despre o singur? suprafa?? de 304 mp ce revenea în indiviziune persoanelor men?ionate la 7 ?i 8 din anexa la acest act ; la baza emiterii acestui ordin a stat decizia nr …. a Consiliului Popular al mun B.?i din eroare îns? s-a acordat mo?tenitorilor lui CF 304 mp ?i lui PV alt? suprafa?? de 304 mp .

4. Probatoriul administrat

În ?edin?a public? din data de …, s-a încuviin?at pentru reclamant proba cu înscrisuri ?i proba cu expertiza topo cadastral? .La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiz? topocadastral? .

5 .Solu?ionarea excep?iilor ?i incidentelor procedurale

În ?edin?a din … , instan?a a respins excep?ia necompeten?ei materiale a Judec?toriei Bac?u .

În ?edin?a public? de la …. s-a respins excep?ia lipsei calit??ii procesuale active ?i s-a admis în principiu cererea de interven?ie în interes al?turat reclamantei formulat? de intervenienta PE .

În ?edin?a public? din data de … s-a respins cererea de suspendare a prezentei cauze pân? la solu?ionarea dosarului …. .

În ?edin?a public? din …. s-a respins excep?ia de conexitate a prezentei cauze la dosarul cu nr ……

6.Reglement?ri interne pertinente

Art. 1 alin 1 din Legea 10/2001 prevede c? imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organiza?iile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum ?i cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizi?iilor ?i nerestituite se restituie în natur? sau în echivalent, când restituirea în natur? nu mai este posibil?, în condi?iile prezentei legi.

Art 24 alin 4 din Legea 10 din 2001 stabile?te c? în cazul imobilelor de?inute de unit??ile administrativ-teritoriale restituirea în natur? sau prin echivalent c?tre persoana îndrept??it? se face prin dispozi?ia motivat? a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucure?ti, ori, dup? caz, a pre?edintelui consiliului jude?ean.

Art 948 c civ prevede c? sunt condi?ii esen?iale pentru valabilitatea unei conven?ii capacitatea de contracta , consim??mântul valabil al p?r?ii care ce oblig? , un obiect determinat ?i o cauz? ilicit?

7.Situa?ia de fapt

Prin Ordinul prefectului nr …. s-a dispus la punctele 7 ?i 8 atribuirea în proprietate indiviz? a câte unei suprafe?e de teren de 304 mp în indiviziune pentru CE , DC ?i PV , suprafa?? de teren situat? pe str …. .

Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr …..s-a dispus partajarea suprafe?ei de 304 mp indiviz fiind atribuit? reclamantei DC .Prin încheierea de îndreptarea nr … emis? de BNP … se îndreapt? eroarea material? strecurat? în contractul de partaj voluntar autentificat sub nr … din 11.08.2003 la BNP … în sensul c? se va citi corect c? se partajeaz? imobilul situat în intravilanul mun … respectiv una vil? duplex cu terenul aferent construc?iilor în suprafa?? de 304 mp (în indiviziune cu PV din totalul suprafe?ei de 608,71 mp ).

Prin încheierea nr …. s-a dispus înscrierea suprafe?ei de 304 mp teren indiviz sub num?r cadastral nr … ca fiind proprietatea lui DC .

Prin certificatul de mo?tenitor nr … eliberat de BNP …. s-a constatat c? dup? defunctul PV are calitatea de unic mo?tenitor intervenienta PE

Prin Dispozi?ia primarului Municipiului Bac?u nr…..s-a dispus restituirea în natur? c?tre pârâtul CMD a suprafe?ei de 1173 mp teren situat în ….

8.Solu?ia adoptat?

Din raportul de expertiz? topocadastral? întocmit de expert MCM efectuat în prezenta cauz? reiese c? suprafa?a restituit? pârâtului prin Dispozi?ia Primarului nr … se suprapune cu suprafe?ele apar?inând reclamantei ?i intervenientei pe punctele 16-2-b-c-g-16pe o suprafa?a calculat? de 194 mp .

Regulile prev?zute de Legea 10/2001 stabilesc c? se restituie în natur? imobilele preluate abuziv de c?tre regimul instaurat la data de 6 martie 1945 , legea stipulând la art 26 ?i condi?iile acord?rii de desp?gubiri în cazul în care nu se poate dispune restituirea în natur? .

Potrivit art 3 din Ordinul …Primarul mun B. a comunicat fiec?rei persoane cuprinse în anex? , implicit autorului reclamantei ?i autorului intervenientei extras din ordinul de atribuirea a dreptului de proprietate .Aceea?i autoritate public? emite la data de … Dispozi?ia nr … privind suprafa?a de 1173 mp c?tre pârâtul CMD , cunoscând situa?ia juridic? a terenului .

Întrucât din 1993 suprafa?a de 194 m.p. identificat? în raportul de expertiz? topocadastru efectuat de expert MCM potrivit schi?ei anexe la punctele …. nu se mai afla în patrimoniul municipiului B., întrucât instan?a apreciaz? c? dispozi?iile art 21 alin 4 din Legea 10din 2001 prev?d ca ?i condi?ie pentru restituirea în natur? c?tre persoanele îndrept??ite ca imobilul s? fie de?inut de autoritatea administrativ teritorial? , urmeaz? a fi admis? ac?iunea, Dispozi?ia nr …. fiind emis? cu nerespectarea condi?iei de valabilitate a actului juridic constitutiv , ?i anume ca cel care se oblig? s? fie titularul dreptului subiectiv civil .

Pe lâng? nerespectarea principiului potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are sau la mai mult decât are , instan?a apreciaz? c? dispozi?ia atacat? a fost emis? ?i cu nerespectarea principiului securit??ii raporturilor juridice , dup? ce 14 ani suprafa?a de 194 mp a fost în proprietatea reclamantei ?i intervenientei , cu atât mai mult cu cât dreptul de proprietate apar?inând reclamantei este înscris în cartea funciar? .Apreciind c? p?r?ile înscrise în Dispozi?ia nr …. au fost de rea credin?? , instan?a constat? c? actul juridic este lovit de nulitatea absolut? pentru ilicit? .

Instan?a apreciaz? c? ap?r?rile pârâtului CMD vizeaz? motive de nevalabilitate ale Ordinului …. care urmeaz? a fi analizate distinct în dosarul cu …. , la momentul pronun??rii prezentei hot?râri ,reclamanta ?i intervenienta beneficiind de un titlu de proprietate care se bucur? de o prezum?ie de valabilitate .

Ca urmare a admiterii cererii principale , instan?a urmeaz? a admite cererea de interven?ie în interes accesoriu formulat? de intervenienta PE.

În baza art.274 al.1 C.pr.civ., constatând culpa procesual? a pârâ?ilor , instan?a va obliga s? pl?teasc? reclamantei suma de 5100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecat?, constând în contravaloarea onorariului pentru efectuarea expertizei ?i a onorariului ap?r?torului .

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001

În cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.10.2006, sub nr. 5398 (nr. nou 3117/110), reclamantul H.G., a solicitat instanţei retrocedarea imobilului situat în Bacău, în suprafaţă de 2102 mp, liber de construcţii, invocând dispoziţiile art. 35 şi 36 din Legea nr. 33/1994, în sensul că imobilul în litigiu a fost expropriat, dar lucrările avute în vedere nu au fost începute şi nu a avut loc o nouă declaraţie de utilitate de publică.

Ulterior, reclamantul şi-a precizat cererea arătând că înţelege să se judece cu Primăria Municipiului Bacău şi cu Consiliul Local Bacău, instituţii ce au fost introduse în cauză şi citate în calitate de pârâţi.

Primarul Mun. Bacău a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de faptul că imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Mun. Bacău.

Excepţiile au fost respinse de către instanţă prin încheierea din 28.02.2007.

La termenul de judecată din 03.10.2007, reprezentantul pârâţilor a reiterat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, motivat de pronunţarea de către ÎCCJ, în interesul legii, a Deciziei nr. 53/2007.

La termenul de judecată din 09.01.2008, reclamantul a depus la dosar „precizări”, prin care a arătat că prezenta acţiune reprezintă o revendicare, care din motive medicale nu a putut fi promovată conform procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Excepţia inadmisibilităţii a fost unită cu fondul la termenul de judecată din 02.04.2008, termen la care reclamantul şi-a precizat din nou cererea, în sensul că prezenta cauză este o acţiune în retrocedare a bunului în litigiu, termenul de revendicare fiind menţionat în cadrul precizărilor depuse la data de 09.01.2008, dintr-o eroare materială.

Instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu expertiză tehnică topocadastru, raportul de expertiză precum şi suplimentul la acest raport, fiind depuse la dosarul cauzei.

De-asemenea, instanţa a dispus emiterea de adrese către principalii furnizori de utilităţi (gaz, energie electrică, apă, canalizare şi telefonie), relaţiile solicitate fiind înaintate la dosarul cauzei.

Având în vedere caracterul incert al cauzei prezentei cereri, prin încheierea din 21.12.2009, instanţa a repus cauza pe rol şi a pus în vedere reclamantului să precizeze cadrul procesual (natura acţiunii), respectiv să indice dacă este vorba de o acţiune în revendicare sau retrocedare.

Precizările solicitate au fost depuse de către reclamant la termenul de judecată din 17.03.2010.

Excepţia inadmisibilităţii a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din 28.04.2010, când instanţa a rămas în pronunţare şi cu privire la fondul cauzei.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, instanţa reţine următoarele:

Prin ultima cerere precizatoare formulată, reclamantul a arătat că prezenta cerere este o revendicare, motivând în sensul că nu a putut urma procedura administrativă a legii nr. 10/2001, din motive medicale.

Reclamantul invocă în sprijinul său considerentele deciziei nr. 53/2007 pronunţată de ÎCCJ în interesul legii, prin care s-a tranşat problema inadmisibilităţii acţiunilor în retrocedare, întemeiate pe Legea nr. 33/1994, având ca obiect imobile expropriate în timpul regimului comunist.

De-asemenea, se invocă considerentele deciziei nr. 33/2008, pronunţate de pronunţată de ÎCCJ în interesul legii, cu privire la prioritatea CEDO faţă de legea specială, prioritate care poate fi validată în cazul unei acţiuni în revendicare.

Instanţa apreciază că niciuna dintre aceste decizii nu pot fi avute în vedere în speţă, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii şi a admiterii acţiunii reclamantului.

Astfel, este indubitabil că imobilul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2201, astfel încât reclamantul ar fi trebuit să formuleze notificare cu respectarea termenului legal.

Având în vedere că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 480 c.civ. şi pe art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO, instanţa apreciază că Decizia nr. 53/2007 nu este incidentă în speţă, deoarece aceasta statuează cu privire la admisibilitatea acţiunilor în retrocedare, întemeiate pe Legea nr. 33/1994 (lege specială în raport cu dispoziţiile dreptului comun), în raport de procedura Legii nr.10/2001.

Or, din precizări rezultă în mod clar că reclamantul nu a formulat o acţiune în retrocedare întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994, astfel încât Decizia nr. 53/2007 nu este relevantă în cauză.

Chiar dacă s-ar aprecia în sensul contrar, instanţa reţine că reclamantul nu a făcut dovada unor motive independente de voinţa sa (cu alte cuvinte, a forţei majore) care l-a împiedicat să declanşeze procedura administrativă a Legii nr. 10/2001.

Astfel, din actele medicale depuse la dosar rezultă că reclamantul a fost operat de hernie de disc în anul 2002 şi a mai fost internat în cursul anului 2006, fără a se face dovada că reclamantul a fost imobilizat pe întreaga durată a termenului în care s-au putut formula notificări în temeiul legii nr. 10/2001. Chiar dacă ar fi fost aşa, nu se poate justifica pasivitatea reclamantului, care ar fi putut apela la un mandatar sau au avocat în acest sens.

În ceea ce priveşte decizia nr. 33/2008 pronunţată de ÎCCJ în interesul legii, instanţa apreciază că, într-o manieră oarecum contrară scopului unui recurs în interesul legii, aceasta nu tranşează în mod clar şi univoc problema admisibilităţii acţiunilor în revendicare privind imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001. Astfel, instanţa supremă a nuanţat, lăsând la îndemâna instanţelor învestite cu astfel de acţiuni încadrarea speţei în una din cele două ipoteze descrise în considerente.

În această decizie au fost reiterate considerentele deciziei nr. 53//2007, cu privire la posibilitatea promovării unei acţiunii în revendicare de către persoanele care nu au urmat procedura legii nr. 10/2001 din motive independente de voinţa lor, or, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamantul nu se află într-o astfel de situaţie.

Pe de altă parte, pentru a se pune problema concursului dintre legea nr. 10/2001, în raport de care revendicarea este inadmisibilă, şi CEDO, este necesar, ca în raport de pârâţii din prezenta speţă, să existe posibilitatea restituirii în natură, adică a obligării pârâţilor la a lăsa reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie bunul revendicat.

Or, în speţă, din raportul de expertiză efectuat, precum şi din suplimentele întocmite de expert, rezultă că din terenul revendicat liberă de construcţii este doar suprafaţa de 604,58 mp însă aceasta este afectată de reţele edilitare, deci chiar dacă s-ar fi promovat notificare, ar fi fost posibilă doar acordarea de despăgubiri.

Faţă de cele expuse mai sus, apreciind că excepţia este întemeiată, instanţa urmează a o admite şi a respinge ca atare cererea.

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4198/02.06.2005, reclamanţii B.A.I. şi B.A.I. au chemat în judecată Primăria Bacău, solicitând obligarea acesteia la obligarea deciziei de restituire în proprietate a terenului în suprafaţă de 2284 m.p., situat în Bacău, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanţii sunt moştenitorii defunctului B.G., decedat în anul 1929. imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil în baza Decretului nr. 111/1951, conform procesului-verbal de preluare din 6.05.1954, a procesului verbal de inventariere nr. 695/30.10.1954 şi a sentinţei civile nr. 549/1954. Reclamanţii au notificat în termenul legal Primăria Bacău, conform Legii nr. 10/2001, şi, deşi au fost soluţionate toate litigiile vizând acest teren, primăria refuză eliberarea acestei decizii.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

La cerere au fost ataşate înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că terenul în litigiu este proprietatea S.C. M.T. S.R.L., dobândit prin uzucapiune conform sentinţei civile nr.1690/2004 pronunţată de Tribunalul Bacău, astfel încât pârâta nu mai poate dispune de imobil în sensul restituirii în natură.

La termenul de judecată din 28.09.2005, reclamanţii şi-au completat acţiunea cu o cerere având ca obiect revendicare, formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. M.T. S.R.L., prin care se solicită compararea titlurilor părţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1244/2005, Tribunalul Bacău a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins ca atare acţiunea formulată în contradictoriu cu Primări Bacău, şi a disjuns capătul de cerere având ca obiect revendicare, iar ulterior, prin sentinţa nr. 197/01.02.2006, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanţă învestită în mod irevocabil cu soluţionarea acestei cauze, ca urmare a soluţionării conflictului negativ de competenţă de către Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa civilă nr. 7/24.03.2008. În consecinţă, la Judecătoria Bacău, cererea în revendicare a fost înregistrată iniţial sub nr. 2626/2006, iar după pronunţarea regulatorului de competenţă sub nr. 6483/180/2008.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 1244/2005, privind cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în cauză au fost promovate atât calea de atac a apelului cât şi a recursului, şi, ca urmare a rejudecării apelului, prin decizia civilă nr. nr. 351/2007, Curtea de apel Bacău a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa de mai sus, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor şi a trimis cauza la Tribunalul Bacău pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei.

La Tribunalul Bacău, în rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 6463/110/2007.

La data de 15.01.2008, reclamanţii au depus la dosar cerere precizatoare şi modificatoare a acţiunii, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bacău, Primarul Mun. Bacău şi S.C. M.T. S.R.L., să se constate preluarea fără titlu a imobilului situat în Bacău, jud. Bacău şi să se dispună restituirea în natură a suprafeţei de 2284 m.p. teren, prin soluţionarea de către instanţă, pe fond, a notificării, conform Deciziei nr. XX/2007 pronunţată de Î.C.C.J. în interesul legii.

În motivarea acestei cereri s-au arătat, în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, la legalitatea aplicării Decretului nr. 111/1961 trebuie avut în vedere că imobilul a fost preluat de la G.B., şi, fie că este de vorba de Înaltul Regent, decedat în 1929, sau de fiul acestuia şi unchiul reclamanţilor, decedat în anul 1943, imobilul nu mai aparţinea niciuneia dintre aceste persoane, fiind decedate. Ca atare, sentinţa civilă nr. 549/1954 este nulă, fiind pronunţată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă. Pe de altă parte, impozitele datorate aveau o vechime de doar 1 an, de unde rezultă că între anul 1943, data decesului lui G.B.-fiul, şi anul 1951 fuseseră achitate în permanenţă. Referitor la al doilea capăt de cerere, se arată că la data notificării formulate de reclamanţi, imobilul se afla în patrimoniul Mun. Bacău şi în posesia unei organizaţii cooperatiste care avea o obligaţie de restituire conform art. 9 din Legea nr. 10/2001. Sentinţa civilă nr. 1690/2004, pronunţată de Tribunalul Bacău nu este opozabilă reclamanţilor şi intră în contradicţie cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi cu actele de atestare a imobilului construcţie, edificat pe terenul în litigiu, ca monument istoric. Astfel, terenul urmează regimul juridic al construcţiei şi, ca atare, făcând parte din domeniul public, nu poate fi dobândit prin uzucapiune, faţă de dispoziţiile art. 11, al. 1, lit. c din Legea nr. 213/1998. Convertirea posesie în proprietate după intrarea în vigoare legii nr. 10/2001 este nelegală, iar S.C. A.C. BACAU nu putea transmite posesia, întrucât era detentor precar. Acţiunea formulată de către S.C. M.T. S.R.L. în contradictoriu cu Primăria Bacău a fost respinsă în mod irevocabil, iar ulterior, cu rea credinţă, aceasta a chemat în judecată pe A. Bacău, obţinând o sentinţă irevocabilă prin care s-a constatat uzucapiunea, însă această sentinţă nu este opozabilă reclamanţilor, fiind lipsită de efecte juridice.

Pârâtul Primarul Mun. Bacău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând în esenţă că imobilul aparţine S.C. M.T. S.R.L..

SC M.T. SRL a formulat, de-asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii modificatoare, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, motivat de faptul că certificatul de moştenire succesivă depus de reclamanţi la dosar nu face dovada existenţei bunului litigios în proprietatea autorului acestora şi a preluării abuzive de la acesta.

La întâmpinare au fost ataşate înscrisuri.

La termenul de judecată din 14.05.2008, instanţa a respins excepţia tardivităţii cererii de modificare a acţiunii şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

La rejudecare, instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi cu expertiza topocadastru. Raportul de expertiza întocmit în cauză a fost depus la dosar (f. 130-133). Ca urmare a obiecţiunilor formulate de către reclamanţi, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topocadastru (f. 158-159).

Ca urmare a cererii formulate de către reclamanţi, la termenul de judecată din 24.06.2009, instanţa a admis excepţia litispendenţei şi a dispus reunirea prezentei cauze cu dosarul nr. 6463/180/2007 al Judecătoriei Bacău, având ca obiect revendicare, în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SRL.

Cu privire la acţiunea în revendicare, instanţa constată că în cadrul dosarului nr. 2626/2006, pârâta S.C. M.T. S.R.L. a formulat întâmpinare şi, respectiv, completare la întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, motivând, în esenţă, că reclamanţii nu fac dovada preluării abuzive de la Înaltul regent Gh. B. şi nici de la fiul acestora şi nici a calităţii lor de moştenitori după cei doi defuncţi, certificatul de moştenitor succesiv neavând nicio valoare juridică. Pe fond, se arată că autoarea lor, URCM, a fost înscrisă în Registrul matricol clădiri şi terenuri încă din anul 1952, iar din schiţa întocmită în anul 1992 pentru imobilul pe care deţine rezultă că din terenul în litigiu este altul decât cel pe care îl stăpâneşte ca proprietară. Dreptul de proprietate dobândit de către pârâtă în baza sentinţei civile nr. 1690/03.12.2004 a fost înscris în cartea funciară la data de 20.01.2005 şi de la acea data este opozabil reclamanţilor.

La întâmpinare au fost ataşate înscrisuri.

În dosarul nr. 2626/2006, s-a dispus efectuarea unei expertize topocadastru, raportul de expertiză întocmit fiind depus la dosar (f. 96-103).

După înregistrarea cauzei sub nr. 6483/180/2008, la Judecătoria Bacău, ca urmare a soluţionării conflictului negativ de competenţă, instanţa a constatat nulitatea raportului de expertiză topocadastru şi a dispus refacerea lui (f. 92-96)

La termenul de judecată din 16.03.2010, reclamanţii au depus la dosar o cerere precizatoare şi completatoare a acţiunii, prin care au solicitat, în contradictoriu cu SC M.T. SRL, Municipiul Bacău, prin Primar şi Statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să fie obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 2284 mp, astfel cum a fost determinat prin raportul de expertiză întocmit de către expertul T.M., în baza art. 480 c.civ., precum şi la plata sumei estimate provizoriu la 100.000 lei pentru suprafaţa de teren care nu poate fi restituită, faţă de dispoziţiile art. 480-481 c.civ şi ale Deciziei nr. 33/2008, pronunţată de ÎCCJ în interesul legii..

În motivarea acestei cereri, s-a arătat, în esenţă, că titlul pârâtei SC M.T. SRL nu le este opozabil şi nu poate produce efecte juridice având în vedere că este ulterior formulării notificării în temeiul Legii nr. 10/2001. Dobândirea unui drept de proprietate ulterior Legii nr. 10/2001 nu este de natură să limiteze acţiunea în revendicare, având în vedere Decizia nr. 33/2008 a ÎCCJ, astfel încât, faţă de caracterul obligatoriu al acestei decizii, pârâţii Statul Român sau Municipiul Bacău sunt desemnaţi pentru plata de despăgubiri ca uzurpatori. Se mai arată că cererea având ca obiect despăgubiri are caracter subsidiar şi are ca temei culpa exclusivă a Municipiului Bacău care nu a realizat nici un demers pentru a proteja terenul atestat ca domeniu public şi a refuzat restituirea.

La acelaşi termen, pârâta SC M.T. SRL a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare.

Pârâtul municipiul Bacău, prin primar a formulat întâmpinare la cererea precizatoare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că terenul în litigiu nu se află în patrimoniul său, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, faţă de dispoziţiile Deciziei nr. 33/2008, pronunţată de ÎCCJ în interesul legii.

După reunirea cauzelor şi introducerea în cauză în calitate de pârât a Statului Român, prin Ministerul finanţelor Publice, acest pârât a formulat întâmpinare, prin DGFP Bacău, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii.

În dovedirea cererii având ca obiect despăgubiri, reclamanţii au cerut proba cu expertiza evaluatoare, respinsă de către instanţă.

La termenul de judecată din 18.11.2009, instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul finanţelor Publice.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În cauză, instanţa a fost învestită cu soluţionarea a patru capete de cerere, ce urmează a fi analizate separat, împreună cu excepţiile formulate de către pârâţi privitoare la fiecare dintre aceste cereri, după cum urmează: constatarea preluării fără titlu de către stat a imobilului în litigiu, o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău, prin care se solicită instanţei a se pronunţa pe fondul notificării formulate de cei doi reclamanţi în sensul restituirii în natură a terenului în litigiu, o cerere în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SRL, precum şi o cerere cu caracter subsidiar, întemeiată de-asemenea, pe dispoziţiile legii nr. 10/2001, având ca obiect acordarea de despăgubiri băneşti, formulată în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bacău, prin Primar şi cu Statul Român, prin Ministerul finanţelor Publice.

I,II. Prin notificarea formulată la data de 30.07.2001, prin mandatar R.C., reclamanţii au solicitat Primăriei Bacău să le restituie construcţiile situate în Bacău, cunoscute sub numele de Casele Regentului B., precum şi un teren în suprafaţă de 4200 mp. În cererile precizatoare ulterioare , reclamanţii s-au referit doar la imobilul în suprafaţă de 2284 mp, astfel încât instanţa va analiza cererea ca atare.

În cauză, reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu certificatul de moştenitor succesiv depus la dosar (f. 7, dosar nr. 4198/2005), necontestat, reclamanţii sunt nepoţii de fiu al lui G.B. („Înaltul Regent”), decedat în 1929, tatăl lor, D. B., decedat în anul 1979, fiind singurul moştenitor acceptant.

Din actele de la dosar, rezultă că terenul în litigiu, precum şi construcţia edificată pe acesta, (ce nu face obiectul acţiunii) a aparţinut autorilor reclamanţilor. Astfel, din declaraţia de notorietate aflata la fila 60, dosar nr.2626/2006 reiese că terenul aflat la intersecţia străzilor Bacău Ocna şi Vulturi a fost cumpărat de numitul V. B., tatăl Înaltului Regent G.B., care a edificat o casă pe acesta. Din actul de vânzare aflat la fila 61, dosar nr. 2626/2006, rezultă că Ion P: B. a vândut Societăţii Ortodoxe Naţionale a femeilor române o casă şi un teren, despre care se face menţiunea că se învecinează la apus cu proprietatea moştenitorilor B.. Or construcţia vândută (în stare avansată de degradare)se găseşte în prezent pe str. O., fiind vorba despre fostul internat al Liceului de fete, construcţie care apare şi în alte acte de la dosar, respectiv sentinţa de preluare nr. 549/1954 (fila 13, dosar fond nr. 4198/2005), ca fiind vecinătate a imobilului în litigiu.

Pe de altă parte, terenul în litigiu şi construcţia în litigiu sunt înscrise în evidenţele fiscale, până la nivelul anilor 1950, ca aparţinând moştenitorilor defunctei Z. B. (mama Înaltului regent, bunicul reclamanţilor). Din 1950, deşi nu există un act formal de preluare până în 1954, imobilul apare înscris în aceleaşi evidenţe ca aparţinând fostei Întreprinderi de Locuinţe şi Localuri, iar din procesul-verbal din 06.05.1954 (fila 57, dosar nr. 924/32/2007 al C.A. Bacău), reiese că imobilul este administrat de I.L.L. de la 01.04.1991. Această inadvertenţă este folosită de către pârâta SC M.T. SRL pentru a invoca lipsa de identitate dintre terenul din litigiu şi cel pe care îl deţine ca proprietar. Deşi din raportul de expertiză topocadastru întocmit de expertul T., rezultă, astfel cum vom arăta ulterior, că, într-adevăr, această identitate este parţială, susţinerea acestei pârâte nu poate fi avută în vedere de către instanţă fiind vorba în mod clar de acelaşi amplasament şi aceeaşi localizare pentru cele două terenuri, un indiciu important fiind vecinătatea internatului Liceului de fete.

Din cele expuse mai sus, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în fapt în 1954, iar în mod formal, în drept, conform Decretului nr. 111/1951, prin sentinţa civilă nr. 549/1954, pronunţată de Tribunalul popular al oraşului Bacău, în care figurează ca pârât G.B..

Cu privire la acest din urmă aspect, în cadrul cererii având ca obiect constatarea preluării fără titlu, reclamanţii invocă nulitatea acestei sentinţe, pe considerentul că s-a pronunţat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă (fie că era vorba de Înaltul Regent, decedat în 1929, fie despre fiul acestuia, G.B., decedat în 1943). Pe de altă parte, pârâta SC M.T. SRL, invocă acelaşi aspect în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, respectiv că imobilul nu a fost preluat de la autorul reclamanţilor, D. B..

Instanţa reţine că, deşi este adevărat că preluarea nu s-a făcut de la tatăl reclamanţilor, D. B., din procesul-verbal din 20.11.1945, prin care s-a făcut inventarul succesiunii lui Gh. B., unchiul reclamanţilor, decedat în anul 1943, rezultă că au calitatea de moştenitori ai acestuia, D. B., ca frate şi, respectiv, V. B., ca sora. Instanţa apreciază că, întrucât data decesului lui Gh. B., unchiul, este cea mai apropiată de data preluării abuzive (1951-1954), această persoana a fost avută în vedere ca pârât, or, reclamanţii sunt moştenitorii acestuia, această calitate fiindu-le transmisă de către tatăl lor. În cauză nu s-a făcut dovada că cealaltă moştenitoare, a avut la rândul ei moştenitori (inexistenţa lor presupunând probarea unui fapt negativ de către reclamanţi, ceea ce nu este admisibil), care să fi făcut notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, ştiut fiind că doar depunerea notificării este de natură să repună o persoană cu vocaţie succesorală în termenul de acceptare a succesiunii.

Pe de altă parte, analizarea nulităţii acestei sentinţe, prin constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu, conform Legii nr. 213/1998, apare ca fiind inutilă, având în vedere că art. 2, lit. d1 din Legea nr. 10/2001 prevede în mod clar că prin imobile preluate abuziv (adică „fără titlu” având în vedere că aceste categorii de imobile fac obiectul Legii nr. 10/2001, cu excepţia celor prevăzute la litera g a aceluiaşi articol) se înţeleg, printre altele, şi imobilele preluate în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, pronunţate în baza Decretului nr.111/1951. De-altfel, şi în practica judiciară s-a statuat că bunurile confiscate în temeiul Decretului nr. 111/1951 sunt preluate fără titlu, întrucât se ignoră caracterul perpetuu al proprietăţii. Instanţa apreciază că în ceea ce priveşte bunurile prevăzute de art. 2, cu excepţia literei g, art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi-a încetat aplicabilitatea, întrucât al. 3 trebuie analizat în corelaţie cu al.2 al aceluiaşi articol care prevede că bunurile respective pot fi revendicate, iar instanţele pot analiza valabilitatea titlurilor, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. În consecinţă, întrucât preluarea fără titlu rezultă ex lege, instanţa apreciază că cererea de constatare a preluării fără titlu este lipsită de interes, urmând a fi respinsă ca atare.

În concluzie, pe fondul notificării, instanţa reţine că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedarea unui teren (pe care se află edificată o construcţie), situat în Bacău.

Analizând cu prioritate posibilitatea restituirii în natură, instanţa reţine că, în cauză, în vederea identificării imobilului în litigiu, s-au efectuat două expertize: cea efectuată de expertul G., în cadrul prezentei cauze, în rejudecare şi cea efectuată în dosarul nr. 6483/180/2008, de expertul T.. Reclamanţii au solicitat instanţei să omologheze raportul de expertiză T., iar instanţa apreciază că cererea este întemeiată, raportul de expertiză, precum şi suplimentul întocmit de expertul G., neputând fi avut în vedere, deoarece nu este concludent. Practic, acest expert nu a identificat terenul în litigiu, reţinând că terenul solicitat de reclamanţi nu se regăseşte la amplasamentul indicat, pe considerentul că terenul a fost deţinut de unităţile cooperatiste din 1950, iar terenul solicitat de reclamanţi a fost preluat în 1954. Instanţa apreciază că expertul îşi depăşeşte atribuţiile făcând o analiză eronată a actelor de la dosar, argumentele sale nefiind pertinente, pentru considerentele expuse în paragrafele anterioare.

Pe de altă parte, instanţa reţine că schiţa întocmită de expertul T., după refacerea expertizei (fila 96, dosar nr. 6483/180/2008 ) se coroborează cu documentaţia cadastrală întocmită de pârâta SC M.T. SRL (fila 28, 29-dosar nr. 2626/2006), în baza sentinţei civile nr. 1690/2004, astfel va avea în vedere acest raport de expertiză.

Din schiţa întocmită de expert, care a identificat suprafaţa de teren în litigiu, rezultă că între terenul în litigiu şi cel deţinut de pârâta SC M.T. SRL există suprapunere pe o suprafaţă de 571 mp, diferenţa de 1713 mp teren fiind în domeniul public al municipiului Bacău, fiind teren aferent construcţiei denumită „Casele Regentului B.” ce este monument istoric, astfel cum rezultă din adresele aflate la filele 50, 51, dosar nr. dosar nr. 6483/180/2008.

Instanţa reţine că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele se restituie libere de sarcini, în starea în care se află la data cererii de restituire, indiferent în posesia cui se află, fără a face distincţia daca imobilul face parte din domeniul privat sau public al statului sau unităţilor administrativ – teritoriale, singurele restricţii privitoare la imobilele deţinute de stat (în sensul amânării restituirii în natură şi nu a respingerii acesteia), fiind cele prevăzute de art. 13 şi art. 16 din lege.

Faţă de cele expuse mai sus, având în vedere că notificarea nu a fost soluţionată până în prezent, iar terenul de 1517 mp se află în proprietatea pârâtului Mun. Bacău, prin primar, faţă de prevederile Deciziei nr. XX/2007 a ÎCCJ, instanţa va admite cererea şi va obliga pârâtul Primarul Mun. Bacău să restituie în natură acest teren, astfel cum a fost identificat de expert.

III. În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SRL, instanţa reţine că pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii .

Având în vedere că, în cazul acţiunii în revendicare, analiza calităţii procesuale active presupune constatarea calităţii de proprietar a reclamanţilor, instanţa va analiza această excepţie împreună cu fondul, odată cu compararea titlurilor părţilor, urmând a analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii.

Instanţa constată că, aşa cum a fost formulată, în paralel cu cererea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare are caracter subsidiar în viziunea reclamanţilor, pentru ipoteza în care din actele de la dosar reieşea că suprafaţa de teren în litigiu nu se mai regăseşte nici măcar parţial în patrimoniului pârâtului Mun. Bacău.

Sub acest aspect, pornind de la premisa că admisibilitatea unei acţiuni trebuie analizată raportat la momentul introducerii ei şi reprezintă îndreptăţirea reclamanţilor de a accede la o instanţă de judecată, cererea de faţă apare a fi admisibilă.

Cu toate acestea, în cauzele de acest gen, excepţia inadmisibilităţii depăşeşte limitele unei excepţii de procedură, implicând analizarea unor aspecte de fond.

Astfel, cu privire la această excepţie, instanţa reţine că ambele părţi au invocat, în susţinerea şi, respectiv, respingerea excepţiei, Decizia nr. 33/2008, pronunţată de ÎCCJ în interesul legii nr. 10/2001. Astfel, pârâta a invocat concursul dintre dreptul comun şi legea specială, rezolvat de ÎCCJ în favoarea Legii nr.10/2001, în sensul că acţiunile în revendicare promovate ulterior apariţiei acestei legi, mai ales în situaţia în care s-a uzat de procedura prevăzută de această lege, sunt inadmisibile. Pe de altă parte, reclamanţii se prevalează de teza a II-a a acestei decizii, referitoare la neconcordanţele dintre legea specială şi CEDO.

Din analiza considerentelor deciziei citate mai sus, instanţa reţine că problema admisibilităţii acţiunilor în revendicare referitoare la imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 nu a fost tranşată în mod univoc prin soluţionarea recursului în interesul legii, în sensul că instanţa supremă a nuanţat, lăsând la îndemâna instanţelor învestite cu astfel de acţiuni încadrarea speţei în una din cele două ipoteze.

În speţă, atât acţiunea întemeiată pe Legea nr. 10/2001 cât şi acţiunea în revendicare, au avut în vedere întreaga suprafaţă de teren de 2284 mp, însă din raportul de expertiză T. rezultă că pârâta deţine din terenul revendicat doar suprafaţa de 571 mp, astfel încât, sub aspectul pârâtului, în speţă este aplicabilă cea de-a doua ipoteză prevăzută Decizia nr. 33/2008, deoarece suprafaţa de teren deţinută de către pârâta SC M.T. SRL nu mai poate fi restituită de către stat în natură, fiind posibilă doar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

În considerentele deciziei a fost reiterat imperativul respectării principiului securităţii raporturilor juridice, afirmat de CEDO în numeroase hotărâri de condamnare a statului român, pornind de la premisa că terţul dobânditor se poate prevala de un bun în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie. ÎCCJ a apreciat că existenţa Legii nr. 10/2001 nu exclude, în toate situaţiile, posibilitatea de a se recurge la acţiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul într-o atare acţiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional şi trebuie să i se asigure accesul la justiţie.

În speţă, având în vedere că reclamanţii sunt moştenitorii persoanei care a fost deposedată de terenul în litigiu, iar acesta este preluat fără titlu, rezultă că dreptul de proprietate subzistă în patrimoniul reclamanţilor, iar aceştia se prevalează de un bun în sensul convenţiei.

Or, a respinge ca inadmisibilă acţiunea în revendicare pe considerentul că, bunul fiind în patrimoniul unui terţ, reclamanţii nu au decât dreptul la despăgubiri din partea statului, în condiţiile în care CEDO a statuat constant că măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005 sunt iluzorii, echivalează cu a încălca dreptul de acces al justiţie al reclamanţilor, garantat de art. 6 din CEDO.

Este adevărat că în decizia ÎCCJ se prevede că acţiunea în revendicare se converteşte într-o acţiune personală, în despăgubiri, dacă bunul revendicat a fost dobândit de un terţ de bună-credinţă, însă această situaţie nu este incidentă în speţă, instanţa apreciind că pârâta SC M.T. SRL nu este un terţ dobânditor de bună-credinţă pentru considerente ce vor fi arătate mai jos, cu ocazia comparării titlurilor părţilor.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa reţine că, întrucât bunul revendicat a fost preluat în mod abuziv de către autorităţile comuniste, dreptul de proprietate nu a ieşit nici un moment din patrimoniul persoanei deposedate, fiind transmis reclamanţilor, ca moştenitori, astfel încât aceştia au calitate procesuală activă în cadrul acţiunii în revendicare. Ca atare, având în vedere considerentele expuse anterior pe larg, cu prilejul analizării calităţii de persoane îndreptăţite a reclamanţilor, instanţa va respinge excepţia ca neîntemeiată, urmând a proceda la compararea titlurilor părţilor.

Pe fondul cererii, instanţa reţine că pârâta SC M.T. SRL invocă ca titlu de proprietate sentinţa civilă nr. 1690/2004, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta A. Bacău, prin care s-a constatat că pârâta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 2289 mp teren din Bacău.

Din raportul de expertiză T. rezultă că această suprafaţă de teren, proprietatea pârâtei se suprapune parţial, pentru suprafaţa de 571 mp, astfel încât acţiunea în revendicare este admisibilă doar în parte.

Instanţa apreciază că titlul reclamanţilor este preferabil faţă de cel al pârâtei şi că aceasta a fost de rea-credinţă la dobândirea terenului ce face obiectul sentinţei civile nr. 1690/2004. Astfel, după ce promovează în contradictoriu cu Mun. Bacău o acţiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, pentru suprafaţa de 2289 mp teren, respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 996/2003 a Curţii de Apel Bacău, pârâta, cu rea-credinţă, mai formulează o acţiune similară, de data aceasta în contradictoriu cu A. Bacău, pârâtă ce este de acord cu acţiunea, astfel încât aceasta este admisă de către aceeaşi instanţă, iar sentinţa nr.1690/2004 (titlul pârâtei) devine irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac. Reaua-credinţă a pârâtei rezultă din aceea că în cadrul dosarului în care calitate de pârât avea Mun. Bacău, reclamanţii au formulate cerere de intervenţie, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii până la soluţionarea notificării, astfel încât pârâta a luat cunoştinţă de drepturile invocate de către reclamanţi şi de existenţa unei proceduri întemeiate pe Legea nr. 10/2001. În acea cauză, ca şi în prezentul dosar, pârâta a acreditat ideea că e vorba de terenuri diferite, deşi expertiza efectuată a fost contestată de către Primăria mun. Bacău, fiind evidentă probabilitatea ca aceste terenuri să se suprapună, cel puţin parţial, astfel cum s-a dovedit în prezenta cauză. Este evident că pârâta a încercat cu orice preţ să-şi preconstituie un titlu de proprietate, pentru a bloca demersurile reclamanţilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte, în condiţiile în care în decizia civilă nr. 996/2003 a Curţii de Apel Bacău se statuează cu putere de lucru judecat că SC A.C., pretinsa autoare a pârâtei nu a stăpânit sub nume de proprietar, ci a avut doar folosinţa terenului, acesta fiind proprietatea statului, sentinţa civilă nr. 1690/2004, prin care se reţine în contradictoriu cu A. (asociaţie a unităţilor cooperatiste din care face parte şi SC A.C.), că pârâta (cu privire la care SC M.T. SRL a făcut uz de joncţiunea posesiilor) a stăpânit sub nume de proprietar, este de natură să încalce prezumţia absolută de adevăr prevăzută de art. 1201 c.civ. şi se constituie într-o absurditate juridică. Aceasta deoarece calitate de pârât într-o acţiune în constatarea uzucapiune nu poate avea decât adevăratul proprietar, care a neglijat să-şi conserve dreptul şi nu autorul posesorului-reclamant, care la rândul lui nu poate fi de cât un posesor, pentru că altfel acţiunea în uzucapiune ar fi lipsită de interes.

Este adevărat că, teoretic, sentinţa civilă nr.1690/2004 se bucură de autoritate de lucru judecat şi că cele expuse mai sus fac obiectul cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 c.p.c., care nu face obiectul prezentei judecăţi. Cu toate acestea, instanţa apreciază că, pornind tocmai de la principiul securităţii raporturilor juridice garantat de art. 6 din CEDO, o sentinţă irevocabilă care înfrânge autoritatea de lucru judecat nu se poate bucura la rândul ei de această prezumţie, iar a respinge acţiunea în revendicare pe considerentul că reclamanţii nu au formulat cerere de revizuire ar constitui o sarcină nerezonabilă impusă acestora.

Dincolo de reaua-credinţă a pârâtei SC M.T. SRL în obţinerea titlului de proprietate, instanţa reţine că titlul reclamanţilor este preferabil pentru că este anterior şi pentru că la baza titlului pârâţilor şi a pretinsei posesii, respectiv folosinţei exercitate de autorii pârâtei stă abuzul exercitat de statul român cu ocazia deposedării, abuz care se converteşte, astfel cum însuşi art. 2 din Legea nr. 10/2001 prevede, în inexistenţa unui titlu.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa constată că acţiunea în revendicare este întemeiată, urmând a fi admisă în parte, iar pârâta SC M.T. SRL va fi obligata la a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 571 mp, astfel cum a fost identificată de expert.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa are în vedere art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO şi jurisprudenţa constantă a CEDO materia Legii nr. 10/2001. Astfel, Curtea a subliniat că atenuarea vechilor neajunsuri aduse nu trebuie să creeze noi pagube disproporţionate, atunci când ambele oărţi se prevalează de un bun în sensul articolului citat mai sus.Pe de altă parte, în cauza Raicu contra României, Curtea de la Strassbourg a statuat că ar trebui să se ţină cont de circumstanţele particulare din fiecare cauză, pentru ca persoanele care au dobândit cu bună-credinţă să nu să suporte “greutatea responsabilităţii statului care cândva a confiscat aceste bunuri”. Or, din această hotărâre, precum şi din altele similare, rezultă că CEDO a acordat în egală măsură protecţie, în sensul constatării încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1, terţilor de bună-credinţă, or după cum s-a arătat mai sus, pârâta nu a fost de bună-credinţă, astfel încât, punând în balanţă interesele celor două părţi, instanţa va decide în favoarea reclamanţilor, apreciind că soluţia contrară ar constitui o încălcare a dreptului de proprietate garantat de CEDO.

III. În ceea ce priveşte cererea având ca obiect acordarea de despăgubiri băneşti, formulată în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bacău, prin Primar şi cu Statul Român, prin Ministerul finanţelor Publice, instanţă reţine că aceasta are caracter subsidiar, faţă de cererea de restituire în natură, respectiv de revendicare. Ca atare, faţă de soluţiile date acestor cereri, instanţa apreciază că atât cererea în despăgubiri, cât şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul finanţelor Publice au rămas fără obiect, urmând a fi respinse ca atare.

Faţă de dispoziţiile art. 274 c.p.c, constatând culpa procesuală a pârâţilor SC M.T. SRL şi Primarul Mun. Bacău, instanţa îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorarii de expert, proporţional cu măsura în care au căzut în pretenţii fiecare.

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.09.2007, sub nr. 5310/110, reclamanţii C.M.D. şi S.S.M. au formulat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bacău, contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 4181/2007 emisă de pârât.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin notificarea nr. 346/2001 au solicitat retrocedarea în natură a imobilului, teren şi construcţie situat în Bacău. Prin dispoziţia atacată reclamanţilor li s-a restituit suprafaţa de 144 mp teren, iar pentru restul imobilului s-au propus despăgubiri. Dispoziţia este nelegală deoarece la sudul terenului restituit mai există o suprafaţă de aprox. 70 mp liberă, iar în ce priveşte construcţiile nu s-au arătat actele în temeiul cărora construcţia este stăpânită de alte persoane.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

La cerere au fost ataşate înscrisuri.

În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes alăturat pârâtului numiţii L.T., (continuată prin moştenitorii L.F., C.N.), L.V., V.V., Ş.G., Ş.D..

În motivarea cererii de intervenţie s-a arătat că intervenienţii ocupă construcţia în litigiu, iar prin Ordinul Prefectului nr. 34/1997 li s-a atribuit suprafaţa de teren de sub imobil, Se mai arată că intervenienţii au solicitat anularea dispoziţiei contestate în cauză pentru motivele arătate mai sus.

Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu prin încheierea de şedinţă din 19.03.2008.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 15.10.2007, sub nr. 5644/110, reclamanţii L.T., (continuată prin moştenitorii L.F., C.N. ), L.V., V.V., Ş.G., Ş.D. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul mun. Bacău, anularea Dispoziţiei nr.4181/2007 emisă de primarul mun. Bacău, invocând, în esenţă, aceleaşi motive ca în cererea de intervenţie.

La termenul de judecată din 19.11.2008, instanţa a dispus conexarea acţiunii formulate de reclamanţii intervenienţi, nr. 5664/110/2007, la prezenta cauză.

La dosar s-a depus documentaţia ce a stat la baza dispoziţiei contestate.

În cauză, au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza topocadastru, raportul de expertiză precum şi suplimentul la raport efectuate în cauză fiind depuse la dosarul cauzei.

S-au emis adrese la furnizorii de utilităţi din mun. Bacău, relaţiile solicitate fiind depuse la dosarul cauzei.

Ca urmare a decesului reclamantului intervenient L.T., în cauză au fost introduşi în aceeaşi calitate, moştenitorii acestuia, C.N. şi L.F.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin notificarea înregistrată la BEJ C.F. sub nr. 346/2001, reclamanţii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în mun. Bacău, teren şi construcţie. Notificarea a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 4181/2007 emisă de Primarul mun. Bacău şi contestată în cauză, în sensul că s-a restituit în natură suprafaţa de 144 mp teren şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul-construcţie ocupat din punct de vedere juridic de Ş.G., V.C. şi L.T.. De-asemenea, s-a prevăzut că reclamanţii vor prelua contractul de închiriere al lui Ş.G. care grevează terenul restituit, parţial.

Reclamanţii-intervenienţi au devenit în baza Legii nr. 112/1995 proprietarii celor trei apartamente ale imobilului-construcţie în litigiu, iar prin Ordinul Prefectului jud. Bacău nr. 34/1997 li s-a atribuit în proprietate, proporţional cu întinderea dreptului de proprietate asupra construcţiei, suprafaţa totală de 139 mp teren, care se regăseşte, conform concluziilor expertului (f. 289), în suprafaţa de 169, 14 mp, ocupată de construcţie.

Expertul topo a identificat şi suprafaţa de 66,44 mp, indicată cu haşură în schiţa anexă la raportul de expertiză, liberă de construcţii şi care nu a fost restituită prin dispoziţia contestată.

Instanţa reţine că prin notificare reclamanţii nu au cerut restituirea în natură a imobilului teren şi construcţie. Este adevărat că dispoziţia contestată nu poate fi criticată sub acest aspect, deoarece solicitarea măsurilor reparatorii nu împiedică entitatea deţinătoare să acorde prioritate restituirii în natură, astfel cum prevede Legea 10/2001. Astfel, Primăria Bacău a apreciat că suprafaţa ce face obiectul dispoziţiei poate fi restituită în natură şi a soluţionat parţial notificarea în această manieră. Cu toate acestea, având în vedere că reclamanţii nu şi –au modificat notificarea în termenul limită prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor, în sensul că solicită restituirea în natură, nu sunt îndreptăţiţi să critice nerestituirea în natură a întregii suprafeţe de teren şi, respectiv, a construcţiei.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că suprafaţa de 379, 7 mp, identificată de expert ca fiind suprafaţa totală îngrădită, reprezintă teren aferent construcţiei, în sensul art. 36 din Legea nr. 18/1991, deoarece, având în vedere întinderea sa redusă, este necesară în integralitatea sa pentru întreţinerea şi folosinţa proprie a imobilului-construcţie. În acest sens, instanţa apreciază că prin ordinul prefectului anterior amintit nu au fost soluţionate în mod legal solicitările reclamanţilor-intervenienţi, deoarece art. 36 din Legea nr. 18/1991 nu vizează terenul de sub construcţie, care face oricum obiectul unui drept de superficie în favoarea acestora, dobândit odată cu cumpărarea construcţiei, ci terenul de lângă construcţie, întinderea sa minimă fiind cea necesară pentru normala folosinţă a imobilului. Ca atare, deşi art. 36 nu se referă în mod expres la situaţia imobilelor dobândite în baza Legii nr. 112/1995, în practică s-au emis ordine de prefect şi în aceste situaţii.

În consecinţă, ca urmare a dobândirii proprietăţii construcţiei, reclamanţilor –intervenienţi au dreptul la atribuirea în proprietate şi a terenului aferent, ordinul prefectului nefiind constitutiv de drepturi, ci doar un înscris constatator al proprietăţii, care se dobândeşte în baza textului de lege sus – amintit.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va respinge cererea principală ca neîntemeiată, va admite cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtului, va admite cererea conexă şi va anula dispoziţia contestată, în ceea ce priveşte restituirea în natură a suprafeţei de 144 mp teren.

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001

Dosar nr. 6979/110/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR : 305

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 30 APRILIE 2008

T R I B U N A L U L

– deliberând –

Prin cererea înregistrata la aceasta instanta cu nr. 6979/110/2007

s-a solicitat de catre reclamanta C.E. anularea dispozitiei nr. 29460 din 23.11.2007 emisa de Primarul mun. Bacau si obligarea acestuia la emiterea unei noi dispozitii prin care sa solutioneze pe fond notificarea formulata de reclamanta în temeiul Legii 10/2001 prin care s-a solicitat restituirea în natura a terenului situat în Bacau, fosta strada D.A., nr. x.

În motivarea contestatiei s-a aratat ca în mod gresit a fost respinsa contestatia ca nefondata deoarece ultima lege care modifica legea 10/2001 este legea 247/2005 care a intrat în vigoare la 22.07.2005 data de la care curge un nou termen de 6 luni în care poate fi formulata notificarea. În acest sens a fost invocata practica instantei supreme, respectiv decizia civila nr. 8438/2005 pronuntata în dosarul nr. 8870/2005 al ÎCCCJ- Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala. S-a mai aratat ca parte din terenul solicitat este teren arabil, care intra sub incidenta legilor fondului funciar, astfel ca notificarea cu privire la acesta trebuia trimisa Comisiei Locale pentru competenta solutionare.

În dovedire au fost depuse înscrisuri,, respectiv copii dupa dispozitia contestata, raport de analiza, adresa nr. 9642 din 23.09.2005 a Prefectului judetului Bacau – Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001, notificari nr. 79 si 80 din 02.09.2005 adresate Consiliului Local Bacau si Primariei municipiului Bacau, decret de expropriere nr. 15/1983, act de vânzare din 23.02.1950, certificat de mostenitor nr. 2249 din 09.06.1977, decizia civila nr. 8438/2005 a ÎCCCJ- Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala .

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestatiei motivat de faptul ca termenul de depunere a notificarilor a expirat la data de 14.02.2002, modificarea legii 10/2001 prin legea 247/2005 nu are semnificatia introducerii unui nou termen, prin legea 247/2005 s-a acordat dreptul de a se depune cereri de restituire numai pentru imobile care fac parte din fondul funciar.

Analizând contestatia formulata în raport de înscrisurile depuse la dosar instanta retine urmatoarele:

Prin notificarile înregistrate cu nr. 79 si 80 din 02.09.2005 s-a solicitat de catre reclamanta în temeiul legii 10/2001 restituirea în natura a terenului în suprafata de 3800 mp teren situat în Bacau, str. D.A., nr. x sau acordarea de despagubiri.

Prin dispozitia nr. 29460 din 23.11.2007 emisa de primarul mun. Bacau au fost respinse notificarile deoarece acestea nu au fost depuse în termenul prevazut de legea 10/2001.

Solutia adoptata de catre pârâta intra în contradictie cu prevederile legii 10/2001 si cu legile fondului funciar precum si cu practica ÎCCJ si cu jurisprudenta CEDO , motiv pentru careva dispozitia va fi anulata de catre instanta.

Astfel, din certificatul de mostenitor nr. 2249/09.06.1977 rezulta ca de pe urma defunctului C. A., unul dintre autorii reclamantei, au ramas ca bunuri succesorale cota de ˝ din 900 mp teren constructii, 900 mp teren arabil si casa, situate în Bacau, str D.A., nr. x, asadar la data preluarii abuzive, respectiv data aplicarii decretului de expropriere nr. 15/1983 era teren arabil, care nu intra sub incidenta legii 10/2001, potrivit art. 8 al. 1 din aceasta lege si art. 8.1 din HG 270/2005. Prin urmare , pârâta trebuia sa trimita notificarea cu privire la aceste teren Comisiei Locale Bacau de aplicare a legilor fondului funciar, institutie care era competenta sa se pronunte asupra restituirii, iar nu sa respinga notificarea ca tardiva.

Pe de alta parte, se observa ca prin decizia civila nr. 8438/2005 a ÎCCCJ- Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala s-a retinut într-o speta în care a fost analizata o problema de drept similara ca sintagma „prezenta lege” prevazuta de art. 21 al. 1 si de intrarea careia în vigoare începe sa curga termenul de 6 luni pentru depunerea notificarilor se refera la legea 247/2005, publicata în Monitorul Oficial nr. 653 din 22 iulie 2005, care a modificat si completat legea 10/2001, termenul mentionat fiind un termen procedural, dispozitiile referitoare la acesta aplicându-se deîndata.

Prin hotarârile pronuntate de CEDO în cauzele Paduraru împotriva României si Beian împotriva României s-a stabilit ca jurisprudenta divergenta a ÎCCJ constituie o încalcare a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 al. 1 din Conventia Europeana si este contrara principului securitatii raporturilor juridice, rolul instantei supreme fiind acela de a asigura o interpretare si aplicare unitara a legii în scopul de a evita aparitia unor divergente jurisprudentiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine si insecuritate juridica. Hotarârile CEDO mai sus mentionate obliga instanta suprema sa adopte o jurisprudenta unitara iar instantele ierarhic inferioare sa respecte dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta suprema nu numai prin intermediul deciziilor în interesul legii, inclusiv pentru considerente de echitate având în vedere ca reclamanta din prezenta cauza se afla într-o situatie similara cu cea pentru care instanta suprema prin decizia mentionata a stabilit ca notificarea a fost formulata în termen..

În speta nu s-a facut dovada existentei unei jurisprudente contrare celei invocate de catre reclamanta, astfel ca pentru considerentele mai sus expuse instanta va stabili ca notificarile au fost formulate în termenul prevazut de art. 21 al. 1 din legea 10/2001, motiv pentru care va admite contestatia, va anula dispozitia contestata si va obliga pârâta sa emita o noua dispozitie motivata prin care sa solutioneze pe fond notificarea reclamantei, în conformitate cu cele solicitate.

Tags: Legea 10/2001

Legea 10/2001.Interpretarea sintagmei „acte doveditoare”.

Prin sentinţa civilă nr.384/3 aprilie 2007 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă – s-a admis în parte contestaţia formulată de C.C. împotriva dispoziţiei nr.343/11 mai 2006 emisă de primarul Municipiului Dorohoi. Drept urmare, s-a anulat dispoziţia contestată, cu obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu propunerea acordării de măsuri reparatorii în echivalent în favoarea reclamantului pentru imobilul teren.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit actului de vânzare cumpărare din 27 martie 1913 numitul A. M. C. a cumpărat de la N. R. o casă cu două etaje şi dependinţe, cât şi terenul aferent, situate în municipiul Dorohoi, , că potrivit ordinului testamentar din 13 martie 1973, C. S., fiul lui A. C., a decedat la 4 decembrie 1972, moştenitoare fiind C. J. La data de 21 august 2002, K. J., fostă C., şi C. C. notifică Primăria Municipiului Dorohoi, solicitând restituirea imobilelor din municipiul Dorohoi. La data de 13 octombrie 2002, K.J. decedează, iar conform ordinului testamentar din 28 octombrie 2004, moştenitori fiind C. C. şi S. K. Prima persoană a continuat procedura pornită de mama sa, astfel că în înţelesul art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 aceasta are calitatea de persoană îndreptăţită.

A reţinut prima instanţă că nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte că la 6 martie 1945 casa solicitată a fi restituită ar fi existat şi nu a fost distrusă în timpul celui de al doilea război mondial, precum şi aspectul că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că pe suprafaţa de teren în litigiu sunt edificate blocuri, conchizându-se că suprafaţa a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu, în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, condiţii în care reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent doar pentru suprafaţa de teren menţionată.

Cu privire la terenul cu vegetaţie forestieră prima instanţă a reţinut că acesta nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât potrivit art. 8 din actul normativ menţionat nu intră sub incidenţa legii indicate terenurile agricole sau forestiere situate în extravilanul localităţilor.

Reţinându-se că primarul unităţii administrativ teritoriale a acţionat în calitate de reprezentant al acesteia, s-a conchis de către prima instanţă că acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul C. C. şi pârâtul Municipiul Dorohoi, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reclamantul C. C., în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că în mod greşit a fost respins capătul de cerere vizând restituirea casei compusă din două etaje şi dependinţe. Precizează că existenţa acestui imobil a fost dovedită prin contractul de vânzare cumpărare din 27 martie 1913, prin care C. A. M. a cumpărat de la N. R. o casă cu două etaje şi dependinţe, cât şi terenul aferent, situate în municipiul Dorohoi. Din acel moment, C. A. M. a devenit proprietar, calitate ce a fost confirmată la data de 28 aprilie 1942, când Tribunalul Dorohoi a legalizat copia actului de vânzare cumpărare. Precizează că imobilul casă nu a fost distrus în timpul celui de al doilea război mondial.

În motivarea apelului, pârâtul Municipiul Dorohoi, prin primar, a arătat că sentinţa primei instanţe nu poate fi dusă la îndeplinire deoarece nu s-a stabilit pentru ce suprafaţă de teren se acordă măsuri în echivalent. Arată că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul că reclamantul este moştenitorul lui A. M. C.

Prin decizia nr.76 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava – secţia civilă – a admis apelurile şi a schimbat parţial sentinţa atacată, dispunând propunerea acordării de măsuri reparatorii atât pentru teren, cât şi pentru casa cu anexe,în prezent demolate.

Reclamantul a criticat sentinţa primei instanţe pentru neacordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă, situat în municipiul Dorohoi, fostă proprietate a autorului său, C. A. M.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 ( în prezent art. 23 din lege ), actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi, în cazul moştenitorilor, actele ce le atestă această calitate vor fi depuse, ca anexă la notificare, într-un anumit termen, prelungit apoi prin lege.

La pct. 22.1 din H.G. nr. 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se prevede că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înţelege orice înscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moştenitor, orice acte juridice sau susţineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă ( art. 2 alin. 1 din lege ), orice acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii (extras carte funciară, istoric de rol fiscal …, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea persoanei respective ) etc.

Pentru că art. 22 din Legea nr. 10/2001, nu cuprinde prevederi speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor îndreptăţite, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare la care s-a făcut referire. Ca urmare, practica judiciară a statuat în mod constant că, în această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privinţa dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, aşa încât sunt admisibile şi alte mijloace de dovada, astfel cum au fost redate mai sus, important fiind de stabilit dacă bunul solicitat a aparţinut autorului reclamantului.

Sintagma „ acte doveditoare ale dreptului de proprietate ” are, prin urmare, în accepţiunea legii de reparaţii, asemenea celorlalte acte normative cu un caracter asemănător, un conţinut mai larg decât cel al noţiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparaţie, în spiritul şi finalitatea acestei legi. Ceea ce este important în accepţiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptăţite.

Ori, în speţă, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub din 27 martie 1913 ( fila 27 dosar fond ) rezultă că autorul reclamantului, C. A. M., a cumpărat pe lângă teren şi o casă cu două etaje, situată în municipiul Dorohoi, str. I.C. B., cu vecinii menţionaţi în act, inclusiv casa nr. 37, proprietatea vânzătorului N.

Din înscrisurile depuse la dosar, emise de Direcţia Judeţeană Botoşani a Arhivelor Naţionale ( filele 65-72, 100-102 dosar apel ) rezultă că la data de 15 decembrie 1948, autorul reclamantului, C. A. M., apare evidenţiat ca proprietar al imobilului casă cu două nivele, din Municipiul Dorohoi, str. I.C. F nr 39.

Prin adresa nr. 9348 din 25 iunie 2008 emisă de Primăria municipiului Dorohoi ( fila nr. 123 dosar apel ) se confirmă aspectul că strada I.C. B. s-a mai numit şi I.C. F.

Cum, din materialul probator menţionat, rezultă că autorul reclamantului, C. A. M., a fost proprietarul casei solicitate a fi restituită, casă care la data de 6 martie 1945 exista şi care a fost preluată fără titlu odată cu terenul, în sensul art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, iar în prezent acest imobil este demolat, în locul lui fiind edificate blocuri, se conchide că reclamantul, în baza art. 10 raportat la art. 26 din Legea nr. 10/2001 este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru această construcţie.

Critica formulată de pârâtul apelant, vizând neidentificarea suprafeţei de teren pentru care s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii este întemeiată. Astfel, prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel ( fila 112) a fost identificat terenul în litigiu ca fiind cel cuprins între reperele 1-2-3-4, suprafaţa acestuia fiind de 502 mp. Aşa fiind, dispoziţia primei instanţe vizând obligaţia de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren va fi schimbată, în sensul trecerii întinderii acestei suprafeţe de teren, respectiv 502 mp.

Cealaltă critică formulată de pârâtul apelant, vizând nedovedirea de către reclamant a calităţii sale de moştenitor al lui C. A. M. nu este întemeiată.

Astfel, în art. 3 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul defineşte persoanele îndreptăţite la restituire, categoriile respective fiind enumerate limitativ, prevăzându-se că sunt îndreptăţite persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilelor.

Singura excepţie este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, în sensul că de ea beneficiază şi moştenitorii persoanei fizice îndreptăţite, prin succesiune legală sau testamentară.

Aşadar, o primă obligaţie care-i incumbă moştenitorului pentru a putea succeda, este aceea ca el să dovedească propria sa calitate, fie că ne aflăm în prezenţa unei succesiuni legale, fie în prezenţa unei succesiuni testamentare.

Prin aceasta, el dovedeşte aptitudinea sa de a succede, şi vocaţia lui succesorală.

Vocaţia succesorală constă, la rândul ei, în faptul de a fi chemat sau de a fi îndreptăţit la moştenirea unei persoane.

Din punct de vedere probator, dovada calităţii de moştenitor se poate face prin certificatul de moştenitor, eliberat de notarul public, în temeiul Legii nr. 36/1995 referitoare la notarii publici şi la activitatea notarială.

Alte acte juridice care dovedesc calitatea de moştenitor, pot fi testamentul, actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul dreptului de proprietare.

În speţă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar ( filele nr. 43-48 dosar fond şi nr. 20-32 dosar apel ) reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor după C. A. M., bunicul său.

Tags: Legea 10/2001