Hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare + anulare act

SENTINŢA CIVILĂ NR. 48/27.01.2010 (hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare + anulare act)

Pe rol, amânarea pronunţării cauzei civile, având ca obiect “hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare + anulare act”, acţiune formulată de reclamantul D. D. împotriva pârâţilor C. A., M. I. şi D. I.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13.01.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 20.01.2010 şi apoi la 27.01.2010, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea sentinţă:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă.

Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 16.03.2009 şi înregistrată sub nr. 381/249, reclamantul D. D., a chemat-o în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta M. A. (fostă P.), pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că la data de 01.03.2002 pârâta i-a vândut acestuia o suprafaţă de 7000 mp teren agricol la preţul de 3.850.000 lei vechi, adică 385 lei noi, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că, printr-un act sub semnătură privată, pârâta i-a vândut suprafaţa de 7000 mp teren agricol la preţul de 3.850.000 lei vechi adică 385 lei noi, înţelegându-se ca într-un termen rezonabil, să se prezinte la notarul public în vederea încheierii actului autentic.

Mai arată că, în intervalul de timp 2002 – octombrie 2008, pârâta în mod nejustificat a refuzat să îl contacteze pentru a merge la notarul public în vederea perfectării actului de vânzare cumpărare, iar la sfârşitul anului 2008 a aflat de la diverse persoane că, la data de 12.10.2009, pârâta M. A. (fostă P.) împreună cu M. I., s-au prezentat la biroul notarului public C. C. şi în calitate de promitent vânzător s-a obligat să-i vândă lui D. I., suprafaţa de 7667 mp – teren arabil, în calitate de promitent cumpărător.

De asemenea, mai arată că, în aceste condiţii consideră că are un motiv întemeiat să introducă la instanţa de judecată prezenta acţiune în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.111 c.pr.civ.

În dovedirea acţiunii, reclamantul înţelege să se folosească de proba cu acte, interogatoriul pârâtei, urmând să fie citată cu această menţiune.

Acţiunea este legal timbrată.

Alăturat acţiunii reclamantul a ataşat următoarele acte în xerocopie: antecontractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi la data de 01.03.2002; sentinţa civilă nr. 230/03.05.2006 a Judecătoriei Lehliu – Gară pronunţată în dosarul nr. 209/2006; certificatul de moştenitor nr. 27/03.02.1998 emis de BNP N.Ţ. de pe urma defunctului M. Ş.; certificatul de moştenitor nr. 28/03.02.1998 emis de BNP N. Ţ. de pe urma defunctei M.F.; antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2234/12.10.2007 de BNP C.C.; titlul de proprietate nr. 28655/02.04.1999 emis de C.J. CL,; procura autentificată sub nr. 561/26.03.2009 de BNP N. Ţ. prin care reclamantul l-a împuternicit pe numitul L.A. să îl reprezinte în cauza de faţă.

La data de 18.05.2009, reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare prin care a solicitat şi anularea în parte a antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2234/12.10.2007 de BNP C. C. –, prin care pârâta M.A. se obligă să vândă pentru a doua oară, în calitate de promitent vânzător, aceeaşi suprafaţă de teren pe care i l-a vândut acestuia la data de 01.03.2002, printr-un act sub semnătură privată.

În drept, au fost invocate disp. art. 112 Cod proc.civ.

Cererea completatoare este legal timbrată, la valoare.

Au fost citate părţile din antecontractul de vânzare – cumpărare a cărui anulare s-a solicitat, respectiv M. I. şi D. I.

În şedinţa publică din 05.08.2009, pârâta M.A. a precizat că s-a căsătorit şi nu se mai numeşte M., ci C., depunând la dosar copia certificatului de căsătorie şi a C.I. şi că nu este de acord cu acţiunea reclamantului

În aceeaşi şedinţă, interogată din oficiu de instanţă, pârâta C. A. a precizat că în anul 2002 s-a înţeles cu reclamantul ca acesta să-i muncească terenul în suprafaţă de 7000 m.p. moştenit de la mama sa, aflat în indiviziune cu ceilalţi moştenitori, că a încheiat cu acesta o chitanţă de mână şi a primit suma de 2.850.000 lei vechi.

S-a procedat la interogarea pârâtei pe interogatoriul solicitat de reclamant şi la audierea martorului B. G. – propus de reclamant.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 01.03.2002, între pârâta M. A. (fostă P.), în calitate de vânzătoare, şi reclamantul D. D., în calitate de cumpărător, a intervenit un antecontract de vânzare – cumpărare sub semnătură privată, prin care pârâta s-a obligat să-i vândă reclamantului suprafaţa de 7000 m.p. – teren arabil extravilan, situat pe raza comunei Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, T 119, P 6, pentru un preţ de 3.850.000 lei vechi, achitat în întregime de reclamant la momentul încheierii actului.

Cât priveşte proprietatea terenului, de precizat că, în urma cererii formulate în baza Legii 18/1991, numitului M. Ş. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 4 ha şi 2500 mp – teren arabil extravilan în T 119, 115/5, 115/2, P 6, 1, 7, 8, eliberându-se pe numele său Titlul de proprietate nr. 28655/02.04.1999 de către C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C., teren situat pe raza com. Dor Mărunt, jud. Călăraşi.

La data de 21.02.1995, M. Ş. a decedat, de pe urma acesteia s-a dezbătut succesiunea, potrivit certificatului de moştenitor nr. 27/03.02.1998 emis de BNP N. Ţ., avându-i ca moştenitori, printre alţii, şi pe pârâţii P. A. (căsătorită C.) şi M. I., revenindu-le câte o cotă de 3/24 din masa succesorală.

Prin sentinţa civilă nr. 230/03.05.2006 a Judecătoriei Lehliu – Gară pronunţată în dosarul nr. 209/2006, irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus suplimentarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului M. Ş. şi cu suprafaţa de teren arabil extravilan înscrisă în titlul de proprietate menţionat mai sus şi s-a luat act de tranzacţia părţilor în ce priveşte partajarea averii succesorale, pârâtei M. A. (fostă P., căsătorită C.) revenindu-i suprafaţa de 7567 mp teren arabil extravilan din T 119. P 6, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Sud – drum, Est M. I. (rest proprietate), Vest – D. M. (rest proprietate).

Ulterior, prin antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2234/12.10.2007 de BNP C. C., pârâta M. A. s-a obligat să-i vândă pârâtului D. I. suprafaţa de 7567 mp teren arabil extravilan descris mai sus, iar pârâtul M. I. s-a obligat să-i vândă suprafaţa de 7567 mp ce i-a revenit în baza aceleiaşi sentinţe.

Deşi pârâta C. A. a negat faptul că prin actul sub semnătură privată încheiat cu reclamantul la data de 01.03.2003 s-a obligat să-i vândă acestuia terenul în cauză, din probele administrate rezultă cu certitudinea că intenţia a fost aceea de a încheia o promisiune de vânzare – cumpărare.

Astfel, răspunzând la interogatoriul solicitat de reclamant, pârâta a recunoscut că a scris şi semnat actul sub semnătură, cu menţiunea că nu i-a vândut terenul reclamantului, ci i l-a închiriat ca să-l lucreze, recunoscând, totodată, că a primit preţul de 3.850 lei vechi.

Pârâta nu a recunoscut că după semnarea actului i-ar fi promis reclamantului că după dezbaterea succesiunii şi ieşirea din indiviziune să se prezinte la notar în vederea perfectării vânzării – cumpărării şi pentru că timp de 5 ani reclamantul nu s-a mai interesat să facă actele; că nu l-a anunţat pe reclamant despre suplimentarea masei succesorale şi despre partajarea terenului prin sentinţa civilă din 2006 şi că din momentul încheierii chitanţei reclamantul a intrat în posesia terenului şi nu ştie dacă-l posedă şi în prezent.

Că înţelegerea dintre reclamant şi pârâta C. A. a fost în sensul unei promisiuni de vânzare – cumpărare şi nu al unei închirieri rezultă şi din declaraţia martorului B. G. (care a semnat pe actul sub semnătură privată în calitate de martor).

Astfel, acesta a declarat că „în cursul anului 2002, pârâta care la vremea respectivă se numea P. A., a venit la locuinţa mea spunându-mi că are nişte teren de vânzare în suprafaţă de 7500 m.p., propunere cu care eu nu am fost de acord. Cunoscându-l pe reclamant şi ştiind că acesta munceşte teren în zonă m-am dus cu reclamantul acasă la pârâtă şi ştiu că s-au înţeles amândoi în legătură cu vânzarea cumpărare terenului de 7 500 m.p.. reclamantul a fost de acord să cumpere, stabilind şi preţul la 3.500 lei vechi.”

A mai declarat că: „Cu acel prilej s-a întocmit un înscris sub semnătură privată, un fel de chitanţă, scrisă în întregime de pârâtă, semnată de ambele părţi, chitanţă pe care am semnat şi eu în calitate de martor, inclusiv de un nepot din partea pârâtei, numitul M. C..”, că „…banii au fost plătiţi de reclamant pârâtei în faţa mea.”, că „…la momentul respectiv pârâta nici nu avea acte pe terenul ce a făcut obiectul antecontractului, căci nu se dezbătuse moştenirea de pe urma autorului acesteia şi nici nu fusese împărţit terenul prin act autentic sau hotărâre judecătorească, existând doar o împărţire de fapt între moştenitori” şi că „..acest teren a fost avut în vedere la întocmirea chitanţei respectiv terenul pe care pârâta urma să-l moştenească de la tată.”

Deci, la momentul încheierii actului sub semnătură privată, s-a avut în vedere terenul care urma să-i revină pârâtei în urma partajării averii succesorale rămase de la autorul său. La momentul încheierii actului, reclamantul a plătit integral preţul stabilit cu pârâta, intrând, totodată, şi în posesia terenului. Este cert că pârâta intenţiona să vândă terenul, având în vedere că o propunere în acest sens i-a făcut mai întâi martorului B. G.

Deşi în antecontractul de vânzare-cumpărare părţile s-au obligat să se prezinte la notariat pentru perfectarea vânzării – cumpărării, pârâta nu şi-a respectat obligaţia.

Practica judecătorească si literatura de specialitate au stabilit că pentru a se pronunţa o hotărâre judecătorească care să constate vânzarea cumpărarea unui imobil, este necesar ca între părţi să fi intervenit un act sub semnătură privată prin care să se precizeze condiţiile vânzării.

Astfel, admisibilitatea acţiunii de validare a unei antecontract de vânzare cumpărare este condiţionată de existenta unui înscris din care să rezulte obligaţia de înstrăinare si modalitatea de plată a preţului, preţul constituind elementul de bază într-o convenţie de vânzare cumpărare, menţionarea sa în actul constatator fiind obligatorie.

Deci, antecontractul poate conduce la încheierea contractului în formă autentică, numai dacă el îndeplineşte condiţiile de valabilitate necesare oricărui contract.

Instanţa constată că toate condiţiile de valabilitate necesare oricărui contract sunt îndeplinite de antecontractul de vânzare sub semnătură privată, intervenit între reclamant şi pârâta C. A. la data de 01.03.2002, cu privire la terenul arabil extravilan în suprafaţă de 7567 mp, situat pe raza teritorială a comunei Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, în T 119, P 6, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Sud – drum, Est – M. I. (rest proprietate), Vest – D. M. (rest proprietate).

Având în vedere că părţile s-au obligat să se prezinte la notariat pentru autentificarea actului de vânzare-cumpărare, naşte deci în sarcina acestora obligaţia de a încheia contractul asumat, deci obligaţia de a perfecta convenţia încheiată.

Această soluţie se impune în temeiul principiului executării în natură a obligaţiei şi reparării în natură a prejudiciului prevăzut de art. 1073 şi art. 1077 Cod civil, care permite instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având în vedere şi clauzele prevăzute în acest sens în antecontract, aspect reglementat şi de dispoziţiile art. 5 al. 2 al Titlului X din Legea nr. 247/2005.

Cât priveşte capătul de cerere privind anularea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2234/12.10.2007 de BNP C. C., se poate observa că în cererea completatoare s-a solicitat anularea acestui act motivat de faptul că promitenta vânzătoare nu mai putea vinde deoarece terenul nu-i mai aparţinea.

Într-adevăr, din definiţia vânzării – cumpărării astfel cum este prevăzută de art. 1294 Cod civil, rezultă că una dintre condiţiile acesteia este ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut.

Instanţa constată însă că motivul invocat de reclamant nu poate fi reţinut, deoarece la momentul încheierii antecontractului autentificat vânzătoarea promitentă, respectiv pârâta, era proprietara terenului şi putea dispune de bunul său. Faptul că pârâta încheiase anterior cu reclamantul tot un antecontract de vânzare – cumpărare nu înseamnă că terenul a ieşit din patrimoniul acesteia, ci de o promisiune de vânzare, nefiind vorba de o vânzare perfectată.

Având în vedere soluţia dată în ce priveşte perfectarea vânzării – cumpărării între reclamant şi pârâtă, nimic nu-l împiedică pe pârâtul D. I. – acceptantul – cumpărător din antecontractul autentificat să solicite despăgubiri de la pârâta promitentă vânzătoare.

Fată de toate aceste considerente, instanţa, având în vedere dispoziţiile 1073 şi 1077 Cod civil, art. 1294 Cod civil, apreciază întemeiată în parte acţiunea reclamantului, urmând a o admite ca atare şi a respinge capătul de cerere privind nulitatea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2234/2007.

Urmează a constata că, la data de 01.03.2002, între pârâta C. A. (fostă M., fostă P.), în calitate de vânzătoare, pe de o parte, şi reclamantul D. D., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, a intervenit vânzarea – cumpărarea terenul arabil extravilan în suprafaţă de 7567 mp, situat pe raza teritorială a comunei Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, în T 119, P 6, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Sud – drum, Est – M. I. (rest proprietate), Vest – D. M. (rest proprietate), teren pentru care reclamantul a achitat integral preţul de 385 lei ROL.

Prezenta hotărâre urmează a ţine loc de act autentic de vânzare cumpărare a terenului arabil extravilan menţionat mai sus.

Cum acţiunea reclamantului a fost admisă în parte şi cum acesta a efectuat cheltuieli cu acest proces, cheltuieli dovedite reprezentând taxe de timbru, urmează, în conformitate cu prevederile art. 274 şi 276 Cod proc.civ., a o obliga pe pârâta C. A. la plata către reclamant a sumei de 38,1 lei – reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul D. D., împotriva pârâţilor C. A., M. I. şi D. I.

Respinge capătul de cerere din acţiunea reclamantului privind nulitatea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2234/12.10.2007 de BNP C.C.

Constată că, la data de 01.03.2002, între pârâta C. A. (fostă M., fostă P.), în calitate de vânzătoare, pe de o parte, şi reclamantul D. D., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, a intervenit vânzarea – cumpărarea terenul arabil extravilan în suprafaţă de 7567 mp, situat pe raza teritorială a comunei Dor Mărunt, judeţul Călăraşi, în T 119, P 6, având următoarele vecinătăţi: Nord – drum, Sud – drum, Est – M. I. (rest proprietate), Vest – D. M. (rest proprietate), teren pentru care reclamantul a achitat integral preţul de 385 lei ROL.

Prezenta hotărâre ţine loc de act autentic de vânzare cumpărare a terenului arabil extravilan menţionat mai sus.

Obligă pe pârâta C. A. la plata către reclamant a sumei de 38,1 lei – reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 27.01.2010.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Contract de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare pentru teren arabil extravilan.

Prin cererea înregistrată sub nr.1770/330/2008 din 06.05.2009, reclamanta S.C. M… S.R.L. SLOBOZIA a chemat în judecată pe pârâţii N. S. şi N. M. solicitând ca hotărârea ce se va pronunţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a suprafeţei de teren arabil de 2,240 ha, teren situat în extravilanul comunei Balaciu, judeţul Ialomiţa, individualizat după cum urmează:

-2,10 ha teren situat în tarlaua 890/1, parcela 19, având ca vecinătăţi: la nord-md. B. P., la est- De 890/4, la sud-md.Gh. Gh. şi la vest-De 889/1;

– 0,140 ha teren situate în tarlaua 808/1, parcela 62, având ca vecinătăţi: la nord- md C. M., la est- P. D., la sud-De 789/3 şi la vest –T. T., teren prevăzut în titlul de proprietate contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.357/23.02.2005 eliberat de BNP Laurenţiu Dan. În motivarea cererii, reclamanta arătă că la data 03.06.2008 a încheiat cu pârâţii un contract de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr.157 pentru suprafaţa totală de 22.400 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei Balaciu, judeţul Ialomiţa. prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr.241 din 06.06.2006 de BNP Cristina-Emilia Marinescu-Urziceni, pârâta i-a vândut suprafaţa de teren arabil de 9700 m.p. situată în extravilanul comunei Dridu, judeţul Ialomiţa, în tarlaua 629/3, parecla 4, cu vecinătăţile indicate aceasta încasându-şi preţul negociat de 2000 RON, reclamantul intrând în posesia terenului vândut. La data încheierii promisirunii de vânzare-cumpărare, vânzătoarea promitentă i-a predat şi titlul de proprietate nr.054553/40796-cod 102703 emis la data de 22.12.1993 pentru suprafaţa de teren respectivă. Se susţine că acest contract de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat în formă autentică până la această datoă, pârâta fiind în vârstă şi având grave probleme de sănătate. În drept, au fost invocate dispoziţiile art.111 Cod procedură civilă şi art.5 alin.2, Titlul X din Legea nr.247/2005. În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie, următoarele înscrisuri: promisiunea de vânzare-cumpărare nr.241 din data de 06.06.2006, titlul de proprietate nr.054553/40796 emis la data de 22.12.1993, certificatul fiscal pentru terenul în cauză, actul de identitate, chitamnţa privind achitarea taxei de timbru şi timbru judiciar. La termenul de judecată din data de 04 martie 2009, reclamantul prin apărător a ănvederat faptul că nu mai are alte probe în afara înscrisurilor depuse la dosar, pârâta neputîndu-se prezenta la instanţă pentru a i se lua interogatoriu din motive de sănătate. Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 278,00 lei. Pârâta deşi legal citată, nu a depus întâmpinare. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:Prin prezenta acţiune, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta S. A Z., pentru a se constata că între reclamant în calitate de cumpărător şi pârâtă în calitate de vânzătoare a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare a suprafeţei de teren de 9700 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei Dridu, judeţul Ialomiţa, situată în tarlaua 629/3, parcela 4. În ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa reţine că reclamantul a încheiat cu pârâta la data de 06.06.2006 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare prin care aceasta i-a vândut suprafaţa de 9700 m.p. teren arabil însă contractul de vânzare-cumpărare nu a fost încheiat în formă autentică, acesta fiindu-i necesar pentru întocmirea documentaţiei tehnice şi înscrierea la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa. Preţul vânzării a fost e 2000 RON şi a fost achitat integral de cumpărător, acesta intrând în posesia terenului vândut. Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază drept întemeiată cererea, urmând să constate că reclamantul între reclamant în calitate de cumpărător şi pârâtă în calitate de vânzătoare a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare a suprafeţei de teren de 9700 m.p. teren arabil situat în extravilanul comunei Dridu, judeţul Ialomiţa, situată în tarlaua 629/3, parcela 4 învecinat la nord-De 629/2, la est- M. A., la sud-I. Gh., I. S. şi la vest- D. M, iar această hotărâre va ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotarare care sa tina loc de act autentic

SENTINTA CIVILA NR.1395

Sedinta publica 26 mai 2008

Sub nr…….. din ……… s-a inregistrat pe rolul acestei instante cererea formulata de catre reclamantul ………., domiciliat in ………….., prin care solicita ca in contradictoriu cu paratul …., domiciliat in ………….. sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act de proprietate pentru cota de ………. din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata totala de ………. mp situat in ………. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a convenit cu paratul ca acesta sa-i vanda cota sa indiviza de …….. din suprafata de teren mentionata anterior, cota pe care acesta a mostenit-o ca urmare a decesului sotiei sale. In acest sens, partile au incheiat un antecontract, pretul stipulat fiind de ……….. lei, iar reclamantul a achitat ca avans suma de …………, urmand ca la incheierea contractului in forma autentica sa achite diferenta. A mai precizat reclamantul ca actul in forma autentica trebuia intocmit in momentul in care paratul obtinea titlul de proprietate pentru respectivul teren si ca dupa momentul obtinerii acestui titlu de catre parat, partile s-au prezentat la un birou notarial insa paratul a refuzat sa intocmeasca actul de vanzare-cumparare, motiv pentru care reclamantul a consemnat pe numele paratului diferenta din pretul convenit.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.942, art.969, art.1073 si art.1294 C.civ.

In probatiune, reclamantul a depus la dosarul cauzei fotocopie de pe …………….. De asemenea, reclamantul a solicitat si instanta a incuviintat luarea unui interogatoriu paratului, aceasta proba fiind administrata la termenul din ………., iar raspunsurile paratului au fost consemnate …………… Prin intermediul avocatului ales, reclamantul-parat a solicitat si proba cu expertiza topografica, pentru a se delimita suprafata de teren ce i-ar reveni, proba ce a fost respinsa de catre instanta ca nefiind concludenta si utila atat timp cat obiectul contractului il constituia o cota indiviza din dreptul de proprietate asupra terenului si nu o suprafata precis delimitata din respectivul teren.

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de ………… de lei, potrivit chitantei ……….. si cu …………. timbru judiciar.

Paratul ………….. a formulat intampinare si cerere reconventionala, prin prima solicitand respingerea actiunii reclamantului ca nefondata, iar prin cea de-a doua a solicitat rezolutiunea antecontractului autentificat sub ……………………. si repunerea partilor in situatia anterioara.

In motivarea cererii reconventionale, paratul-reclamant a aratat ca situatia de fapt relatata in cererea de chemare in judecata nu corespunde realitatii deoarece neincheierea contractului de vanzare-cumparare a fost cauzata exclusiv de culpa reclamantului-parat intrucat in momentul in care partile s-au prezentat la notariat pentru a incheia actul in forma autentica, acesta i-a solicitat sa-i vanda o alta suprafata de teren decat aceea cu privire la care partile se intelesesera initial, situatie in care paratul-reclamant nu a mai dorit sa incheie actul. A mai precizat paratul-reclamant ca pe terenul pe care reclamantul dorea sa-l cumpere se afla si o casa in care in prezent locuiesc ceilalti mostenitori, aspect pe care reclamantul-parat il cunostea.

In drept, au fost invocate disp.art.1019-1021 C.civ.

In probatiune, paratul-reclamant a depus inscrisurile ………………

Si paratul-reclamant a solicitat luarea unui interogatoriu reclamantului-parat, proba ce a fost incuviintata si administrata tot la termenul de …………. raspunsurile reclamantului fiind atasate la filele ……….. Totodata, prin intermediul avocatului ales, paratul-reclamant a solicitat proba cu martori, pentru a dovedi cine se face vinovat de neperfectarea contractului, proba ce a fost respinsa de catre instanta ca nefiind utila solutionarii cauzei, atat timp cat respectivele imprejurari rezultau din inscrisurile administrate in cauza.

Cererea reconventionala a fost legal timbrata cu taxa de timbru in suma de ……….. si cu ………….. lei timbru judiciar.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca actiunea formulata de catre reclamantul-parat ………….. nu este intemeiata in timp ce cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant ……………, prin care acesta solicita rezolutiunea antecontractului, este fondata.

Astfel, esential pentru solutionarea pricinii este sa se stabileasca cine este vinovat pentru neperfectarea contractului de vanzare-cumparare in forma autentica. Din analiza inscrisurilor depuse de catre ambele parti rezulta ca reclamantul-parat se afla in culpa pentru neperfectarea contractului deoarece acesta i-a solicitat vanzatorului-promitent sa incheie contractul de vanzare-cumparare in alte conditii decat cele stipulate in antecontract, situatie in care paratul-vanzator nu a mai fost de acord sa vanda, aceste aspecte rezultand din precizarile pe care partile le-au facut in fata notarului, ……………….

In acest act se mentioneaza expres faptul ca reclamantul-beneficiar a declarat ca, desi nu a solicitat inscrierea in antecontract ca obiect al viitoarei vanzari, intelegerea verbala a fost sa se instraineze aproximativ …………mp si casa in stare de ruina.

Se confirma astfel apararile paratului-reclamant in sensul ca motivul pentru care nu a incheiat contractul in forma autentica consta tocmai in faptul ca reclamantul i-a cerut sa incheie contractul pentru o alta suprafata decat cea stabilita initial. Sub acest aspect, mai trebuie precizat ca prin antecontract partile nici nu puteau stabili ca vanzarea sa priveasca o suprafata concreta de teren ci doar cota indiviza din dreptul de proprietate, atat timp cat la acel moment vanzatorul promitent se afla in indiviziune cu ceilalti mostenitori.

Bineinteles ca stabilirea faptului ca vina in neperfectarea contractului apartine reclamantului-parat face ca cererea reconventionala sa fie intemeiata, paratul-reclamant fiind indreptatit sa solicite rezolutiunea antecontractului. Tot in ceea ce priveste culpa pentru neincheierea contractului in forma autentica, trebuie observat ca paratul-reclamant a vandut o portiune din suprafata de teren unei alte persoane doar dupa ce partile din prezenta cauza s-au prezentat la notar, adica …………, pentru a perfecta contractul, insa, din motivele anterior expuse, nu au mai facut acest lucru. Astfel, paratul-reclamant impreuna cu ceilalti mostenitori au vandut pe data de ……………… o parte din suprafata de teren ce a facut obiectul mostenirii, in aceeasi zi fiind intocmit un act de dezlipire prin care imobilul respectiv a fost dezlipit in doua corpuri de proprietate, tocmai in vederea vanzarii unuia dintre aceste corpuri.

Aceasta constituie, in opinia instantei, o dovada in sensul ca paratul-reclamant a fost de buna-credinta, efectuand operatiuni juridice asupra cotei sale din dreptul de proprietate doar dupa momentul in care intelegerea cu reclamantul-parat nu s-a mai realizat. Faptul ca la data incheierii antecontractului, vanzatorul-promitent facuse deja o promisiune de vanzare persoanei careia i-a si vandut ………….., nu poate constitui o culpa in neexecutarea antecontractului deoarece nu a afectat executarea acestuia, atat timp cat paratul-vanzator s-a prezentat la notariat pentru incheierea actului insa aceasta nu a mai avut loc deoarece reclamantul a solicitat un alt teren decat cel cu privire la care partile se intelesesera.

Avand in vedere aceste considerente, instanta urmeaza sa respinga actiunea formulata de catre reclamantul-parat ca nefondata si sa admita cererea reconventionala formulata de catre paratul-reclamant.

Va dispune rezolutiunea antecontractului autentificat sub numarul ……………..

Va obliga reclamantul-parat la plata sumei de …………. lei catre paratul-reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat si taxa de timbru.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotărâre care sa ţină loc de act autentic

Dosar nr. 831/829/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1551

Şedinţa publică de la 23.12.2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE : JUDECĂTOR PANFIL SIMONA – CARMEN

Cu participare:

GREFIER : BRADEA ANGELICA?????

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act Perfectare act vânzare cumpărare” formulată de reclamanţii G. C. şi G. M. în contradictoriu cu pârâţii G.N., G. V., S.N., C. R. şi I. I.-V..

Dezbaterile au avut loc la termenul din 16.12.2010 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând

Asupra cauzei civile deduse judecăţii constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 831/829/2009, reclamantul G. C. a chemat în judecată pe pârâta G. N., pentru ca instanţa, prin hotărâre judecătorească să constate perfectă vânzarea-cumpărarea încheiată între părţi prin chitanţa de mână din data de 08.08.2000 privind imobilul teren în suprafaţă de 1500 mp, situat în com. Dealu Morii, satul Căuia, jud. Bacău.

Cererea a fost legal timbrată la valoarea stabilită după efectuarea expertizei ce a evaluat imobilele.

În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 08 august 2000 între părţi a intervenit o vânzare – cumpărare privind imobilul teren în suprafaţă de 1500 mp, pentru suma de 200 de lei, suprafaţă cuprinsă în titlu de proprietate nr. 17762/24.05.1995 emis pe numele soţului pârâtei G.Gh..

La termenul din 07.01.2010, la prima zi de înfăţişare, reclamanţii prin apărător, formulează în scris o cerere completatoare solicitând ieşirea din indiviziune după defunctul G.Gh, decedat la 18.07.1993; stabilirea calităţii de moştenitori legali a pârâţilor, compunerea masei de partajat; atribuirea şi predarea efectivă a bunurilor de către părţi optând pentru includerea în lotul pârâtei vânzătoare, G.N., a terenului ce face obiectul perfectării vânzării-cumpărării pentru realizarea ulterioară şi a capătului de cerere privind perfectarea; introducerea în cauză în calitate de pârâţi a moştenitorilor acestuia: G.V., S.N., C. R., I. I.V., şi introducerea în cauză, în calitate de reclamantă, a numitei G. M..

La termenul din 15.04.2010, pârâta S.N., prezentă în instanţă arată că nu este de acord cu acţiunea formulată de reclamanţi şi solicită prin cererile formulate în scris la filele 85-87, expertizarea înscrisului de mână încheiat de părţi, şi obligarea pârâtei G.N., la plata daunelor materiale în sumă de 5000 lei, şi obligarea reclamantului . G.C., la plata daunelor morale în sumă de 1000 lei, aşa cum a precizat în scris la filele 103 şi 104 dosar.

Pârâta S. N., prezentă în instanţă, precizează că înţelege să pretindă de la reclamanţi, suma de 100 milioane lei vechi (10.000 lei ron) şi nu 1000 lei aşa cum a precizat prin cererea reconvenţională de la fila 103, reprezentând daune morale, şi 5000 lei noi, adică 50 000 000 lei vechi, de la pârâta G. N. reprezentând daune morale şi materiale. Precizează că suma de 5000 lei pe care o pretinde de la pârâta G.N. reprezintă şi daune materiale sume încasate de mama sa de pe urma moştenirii de pe urma defunctului G. Gh., anul 1993. Totodată precizează că nu solicită administrarea de probe pentru aceste cereri reconvenţionale.

Instanţa a încuviinţat şi administrat la cererea reclamanţilor, proba cu înscrisuri, cu interogatoriu luat pârâtei C. R. (fila 68 dosar), pârâtei G. N. (fila 69 dosar), consemnate şi ataşate la dosar la filele indicate, şi cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, efectuată în cauză de d-nul expert Apetroaiei Gheorghiţă, cu martorii Angheluţă Alexandru (fila 95 dosar), Aruştei Gheorghe (fila 96 dosar).

La cererea reclamanţilor, instanţa, la termenul din 07.01.2010, dispune introducerea în cauză în calitate de reclamantă a numitei G. M. şi a pârâţilor G. N., G. V., S.N. C. R. şi I. I.V.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 18.03.2010, instanţa a admis în principiu acţiunea de ieşire din indiviziune formulată pe calea acţiunii oblice de către reclamanţii G. C. şi G. M., în contradictoriu cu pârâţii G. N., G. V., S. N. C. R., şi I. I., şi a constatat că la data de 18 iulie 1993 a decedat G. Gh., cu ultimul domiciliu în comuna Dealu Morii, judeţul Bacău.

A mai constatat că la data decesului au rămas ca moştenitori: pârâta G. N. în calitate de soţie supravieţuitoare, pârâţii G. V., S. N. şi C. R., în calitate de descendenţi de gradul I, fiu şi fiice, şi I. I. în calitate de descendent de gradul II, nepoată, prin reprezentarea tatălui său, G. V., predecedat în anul 1980.

În ceea ce priveşte masa succesorală, instanţa a constata că aceasta se compune din ? din suprafaţa de 1316 mp teren situat în satul Căuia, comuna Dealu Morii, T 81/72, parcela 17, înscrisă în TP 17762/24.05.1995, emis pe numele defunctului G.Gh., cealaltă jumătate revenind pârâtei G. N., în calitate de bun comun al soţilor, şi a stabilit că raportat la întregul bun, cotele ce se cuvin părţilor sunt: 20/32 pentru soţia supravieţuitoare, pârâta G.N., câte o cotă de 3/32 pentru pârâţii G. V., S.N. şi Ch. R., şi I. I.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a arătat că reclamanţii au calitate şi interes să introducă o acţiune de partaj pe calea acţiunii oblice.

Prin încheierea amintită s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea

topocadastru, având ca obiective identificarea, evaluarea masei şi propunerea de loturi.

Având în vedere prevederile art. art. 974 cod civil, instanţa va admite acţiunea oblică a reclamanţilor şi va dispune ieşirea din indiviziune a pârâţilor cu privire la suprafaţa de teren ce a făcut obiectul convenţiei încheiate de reclamanţi cu pârâţii G.N. şi G. V..

Instanţa va atribui întreaga masă de partajat pârâtei G. N., având în vedere că aceasta are cea mai mare cotă din bun, 20/32, precum şi faptul că a înţeles să o înstrăineze, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 10. pentru egalizarea loturilor, instanţa va dispune ca această pârâtă să plătească sulte celorlalţi moştenitori, potrivit cotei ce se cuvine fiecăruia şi care a fost arătată mai sus.

Astfel, având în vedere înscrisul de la fila 10, recunoaşterile pârâţilor, cu excepţia pârâtei S.N. şi I. I., declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa reţine că între reclamant şi pârâţii G.N. şi G.V., a intervenit un contract de vânzare cumpărare cu privire la suprafaţa de 1500 mp teren ce a fost identificată prin expertiza efectuată în cauză şi ataşată la dosar la filele 118 – 130.

În ceea ce priveşte natura celor contractului de vânzare cumpărare încheiat între reclamant şi pârâta G.N., ş.a, instanţa reţine că necesitatea formei autentice pentru înstrăinarea terenurilor, prevăzută la data de 08.08.2000, data încheierii actului, de Legea nr. 54/1998 sub sancţiunea nulităţii vânzării, a împiedicat transmiterea dreptului de proprietate în mod valabil de la vânzător la cumpărător, astfel încât actul încheiat de părţi va fi apreciat de instanţă în virtutea principiului conversiunii actelor juridice ca fiind în fapt un antecontract de vânzare-cumpărare, act juridic prin care părţile şi-au asumat o obligaţie de a face, adică de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege, obligaţie pe care vânzătorul nu a respectat-o.

Având în vedere cele reţinute, în temeiul art. 1073 Cod Civil, respectiv art.

1077 Cod Civil şi art. 5 alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005, instanţa va pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de teren de 1500 mp.

Din concluziile raportului de expertiză, instanţa reţine că această suprafaţă

de teren se află situată astfel: 1316 mp teren în T 81/72, parcela 17, cu vecinii : N DJ, S moştenitorii defunctului G.Gh, E G. M. şi G. C. şi moştenitorii defunctului Stan Ştefan, V Vlad Dumitru şi 184 mp (din totalul suprafeţei de 2035 mp) în T69 P2539/3, cu vecinii : N şi S moştenitorii defunctului Groza Gh, E moştenitorii defunctului Stan Ştefan şi V Vlad Dumitru.

Privitor la cererea reconvenţională formulată de pârâta S. N., instanţa, având în vedere considerentele expuse privind interesul şi calitatea reclamantului de a formula această acţiune, va respinge cererea reconvenţională prin care pretinde daune morale, formulată împotriva acestuia, ca nefondată.

Având în vedere că pârâta reclamantă nu a făcut dovada nici a existenţei şi nici a cuantumului unor eventuale fructe culese de pârâta G. N. ca urmare a stăpânirii bunurilor supuse partajării, instanţa, având în vedere principiul instituit de art. 1169 Cod civil, conform căruia cel ce face o cerere trebuie să o dovedească, va respinge şi această cerere.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa va dispune conform dispozitivului ce urmează.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în fond acţiunea de ieşire din indiviziune formulată pe calea acţiunii oblice de către reclamanţii G. C. şi G. M., domiciliaţi în mun.___, str. Gheorghe Pătraşcu nr. 3, bl. CO, sc. 2, ap. 22, jud. Galaţi, cu reşedinţa în comuna Dealu Morii, jud. Bacău în contradictoriu cu pârâţii G.N. domiciliată în com. Dealu Morii, jud. Bacău, G. V. ,domiciliat în com. Dealu Morii, jud. Bacău, S. N., domiciliată în com. Dealu Morii, jud. Bacău, C. R., domiciliată în sat. Blaga, com. Dealu Morii, jud. Bacău, şi I.I.V. domiciliată în mun. ___, str. Maramureş, nr. 1, bl. 1, ap. 32, jud. Galaţi.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta S. N. ca nefondată.

Constată că la data de 18 iulie 1993 a decedat G. Gh., cu ultimul domiciliu în comuna Dealu Morii, judeţul Bacău.

Constată că la data decesului au rămas ca moştenitori: pârâta G.N., în calitate de soţie supravieţuitoare, pârâţii G.V., S.N. şi C. R., în calitate de descendenţi de gradul I, fiu şi fiice, şi I. I., în calitate de descendent de gradul II, nepoată, prin reprezentarea tatălui său, G. V., predecedat în anul 1980.

Constată că masa succesorală se compune din ? din suprafaţa de 1500 mp teren situat în satul Căuia, comuna Dealu Morii, T 81/72, parcela 17, înscrisă în TP 17762/24.05.1995, şi T69 P2539/3 emis pe numele defunctului G.Gh., cealaltă jumătate revenind pârâtei G.N., în calitate de bun comun al soţilor, după cum urmează:

– 1316 mp teren situate în T 81/72, parcela 17, cu vecinii : N DJ, S moştenitorii defunctului Groza Gh, E Grigoraş Maranda şi Grigoraş Costică şi moştenitorii defunctului Stan Ştefan, V Vlad Dumitru;

– 184 mp (din totalul suprafeţei de 2035 mp) situaţi T69 P2539/3, cu vecinii : N şi S moştenitorii defunctului Groza Gh, E moştenitorii defunctului Stan Ştefan şi V Vlad Dumitru;

Constată că valoarea masei de partaj este de 2400 lei.

Constată că raportat la întregul bun, cotele ce se cuvin părţilor sunt:

– 20/32 pentru soţia supravieţuitoare, pârâta G.N., valoric de 1500 de lei ;

– câte o cotă de 3/32 pentru pârâţii G.V., S. N. şi C. R., şi I. I., valoric de 225 de lei.

Dispune ieşirea părţilor din starea de indiviziune.

Atribuie întreaga masă de partaj pârâtei G.N..

Obligă pârâta G.N. să plătească pârâţilor sultă după cum urmează: câte 225 de lei pârâţilor G.V., S. N., C. R. şi I. I.

Perfectează convenţia de vânzare cumpărare încheiată de G. N. şi G.V. în calitate de vânzători şi G.C., în calitate de cumpărător, cu privire la suprafaţa de teren de 1500 mp situată situat în satul Căuia, comuna Dealu Morii după cum urmează :

– 1316 mp teren situat în T 81/72, parcela 17, cu vecinii : N DJ, S moştenitorii defunctului Groza Gh, E Grigoraş Maranda şi Grigoraş Costică şi moştenitorii defunctului Stan Ştefan, V Vlad Dumitru;

– 184 mp (din totalul suprafeţei de 2035 mp) situaţi în T69 P2539/3, cu vecinii : N şi S moştenitorii defunctului Groza Gh, E moştenitorii defunctului Stan Ştefan şi V Vlad Dumitru.

Constată achitat preţul.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunaţată în şedinţă publică, azi, 23.12.2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

judecător Panfil Simona-Carmen Bradea Angelica

red./tehnored.9 ex.

S.P./A.B.

18 Ianuarie 2011

Sentinţa civilă a rămas definitivă la data de 23.12.2010 şi a devenit irevocabilă la data de 08.02.2011.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotărâre care sa ţină loc de act autentic

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1031

Şedinţa publică de la 28.10.2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE : JUDECĂTOR PANFIL SIMONA – CARMEN

GREFIER : BRADEA ANGELICA

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic” formulată de reclamantul Genes Neculai în contradictoriu cu pârâţii Tîrziman Petru, Tîrziman Dănuţ, Tîrziman Gheorghiţă, Tîrziman Vasile, Genes Iorgu şi Genes Ion.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 21.10.2010 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 245 din data de 25.03.2009, reclamantul GENES NECULAI i-a chemat în judecată pe pârâţii TÎRZIMAN PETRU, TÎRZIMAN DĂNUŢ, TÎRZIMAN GHEORGHIŢĂ şi TĂRZIMAN VASILE, solicitând instanţei să dispună perfectarea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi la data de 15.03.1996 cu privire la suprafaţa de 7700 mp.

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în anul 1996 a cumpărat de la Târziman Petrache şi Târziman Artemiza, în prezent decedată, o suprafaţă de 77 de ari, situată în satul Negoaia, punctul Frâncu, cu vecinii la N moştenitorii lui Gh. Genes, la S Genescu Arghire,la E salcâmi OIF şi la V drumul zării.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Cererea este însoţită de înscrisuri depuse în fotocopie: act de vânzare cumpărare (înscris sub semnătură privată încheiat la 15.03.1996)

În dovedire reclamantul a solicitat şi instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri, martori şi expertiză tehnică (filele 62-66 şi 81 – 83).

Pe parcursul procesului reclamantul a precizat că doreşte să se judece şi cu pârâţii Genes Iorgu, şi Geneş Ion, care sunt trecuţi pe titlul de proprietate pe care se află terenul.

Cu excepţia pârâtului Genes Ion, toşi ceilalţi pârâţi au fost prezenţi în instanţă şi au arătat că sunt de acord cu acţiunea, că reclamantul a stăpânit terenul de la data încheierii convenţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 15.03.1996, intitulat act de vânzare cumpărare, ataşat la fila 5, pârâtul Târziman Petru şi soţia sa Târziman Artemiza a vândut reclamantului o suprafaţă de 43 de prăjini sau 77 de ari, prăjini, situate în satul Neguleşti, punctul Frâncu, cu vecinii la N moştenitorii lui Gh. Genes, la S Genescu Arghire,la E salcâmi OIF şi la V drumul zării, pentru suma de 2 150 000 lei vechi. Vânzarea a fost confirmată de martorul Genes Marian, care a fost de faţă la încheierea convenţiei, pe care de altfel a şi semnat-o.

Pârâţii TÎRZIMAN PETRU, TÎRZIMAN DĂNUŢ, TÎRZIMAN GHEORGHIŢĂ şi TĂRZIMAN VASILE sunt moştenitorii lui Târziman Artemiza, aşa cum reiese din actele de stare civilă ataşate la dosar.

Terenul care a făcut obiectul convenţiei este cuprins în titlul de proprietate nr. 122756/31.03.1997, ataşat în copie la fila 48 dosar, emis pe numele moştenitorilor defunctei Genes Gh. Maria, adică Târziman Artemiza şi pârâţii Genes Iorgu, şi Geneş Ion.

Ternul a fost identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Trânc Vasile, schiţa fiind ataşată la dosar la fila 83. În raportul iniţial de expertiză se arată că reclamantul a cumpărat de la cei trei moştenitori ai lui Genes Maria o suprafaţă mult mai mare de teren, prin acte sub semnătură privată, pe care o stăpânesc fapt recunoscut de pârâţi.

Întrucât terenul stăpânit de reclamant şi care este cuprins în 122756/31.03.1997 este situat în trup compact, instanţa va constata că terenul cumpărat prin actul a cărui perfectare se solicită, este situat în partea de est a tarlalei 59, parcela 2823/8, în punctul Frâncu, satul Gura Crăieşti, comuna Motoşeni, judeţul Bacău, tarlaua 59, parcela 2823/8.

Terenul este figurat cu contur albastru întrerupt pe schiţa raportului

de expertiză şi este cuprins în perimetrul 3,4,5,6,7,8,3 (varianta 2).

În ceea ce priveşte natura actului juridic încheiat între părţi, instanţa

reţine că necesitatea formei autentice pentru înstrăinarea terenurilor, prevăzută la data încheierii actului de Legea nr. 18/1991 art. 46 – „Terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate, indiferent de întinderea suprafeţei, prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică”, sub sancţiunea nulităţii vânzării a împiedicat transmiterea dreptului de proprietate în mod valabil de la vânzător la cumpărător, astfel încât actul încheiat de părţi este apreciat de instanţă în virtutea principiului conversiunii actelor juridice ca fiind în fapt un antecontract de vânzare-cumpărare, act juridic prin care părţile şi-au asumat o obligaţie de a face, adică de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege, obligaţie pe care vânzătorul nu a respectat-o.

Însă, pentru ca acest contract de vânzare cumpărare să fie încheiat în

mod valabil, trebuie îndeplinite şi anumite condiţii de fond, printre care şi aceea ca vânzătorul să fie proprietarul bunului pe care îl vinde. Analizând actele dosarului, instanţa reţine că pârâţii fac dovada dreptului de proprietatea asupra întregii suprafeţe de teren înstrăinate reclamantului, prin titlul de proprietate amintit anterior şi depus la dosar.

Având în vedere cele reţinute, în temeiul art. 1073 Cod Civil, respectiv art. 1077 Cod Civil şi art. 5 alin. 2 titlul X din Legea nr. 247/2005, instanţa va pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru bunul imobil – suprafaţa de 7700 mp teren situat în partea de est a tarlalei 59, parcela 2823/8, în punctul Frâncu, satul Gura Crăieşti, comuna Motoşeni, judeţul Bacău, identificată pe punctele de contur 3,4,5,6,7,8,3 (varianta 2) la suplimentul de expertiză efectuat de d-nul expert Trânc Vasile, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanţa va lua act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de reclamantul Genes Neculai, domiciliat în satul Negoaia, comuna Motoşeni, judeţul Bacău, prin procurator Chişcari Litiţiea, domiciliată în mun. Bucureşti, sector 6, str. Drumul Gării, nr. 9, în contradictoriu cu pârâţii Tîrziman Petru, domiciliat în satul Crăieşti, comuna Motoşeni, judeţul Bacău, Tîrziman Dănuţ, domiciliat în satul Gura Crăieşti, comuna Motoşeni, judeţul Bacău, Tîrziman Gheorghiţă, domiciliat în satul Gura Crăieşti, comuna Motoşeni, judeţul Bacău, Tîrziman Vasile, domiciliat în satul Pojorâta, comuna Stănişeşti, judeţul Bacău, Genes Iorgu, domiciliat în comuna Pantelimon, satul Vulturu, judeţul Constanţa şi Genes Ion, domiciliat în municipiul Buzău, str. Unirii bl. 38C, et. 4, ap. 20, jud. Buzău, prin procurator Tîrziman Dănuţ, domiciliat în satul Gura Crăieşti, comuna Motoşeni, judeţul Bacău.

Perfectează convenţia de vânzare cumpărarea încheiată de reclamant, în calitate de cumpărător şi de defuncta Tîrziman Artimiza, în calitate de vânzătoare, privind suprafaţa de 7700 mp teren situat în partea de est a tarlalei 59, parcela 2823/8, în punctul Frâncu, satul Gura Crăieşti, comuna Motoşeni, judeţul Bacău.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.10.2010.

Preşedinte, Grefier,

Judecător Simona-Carmen Panfil Angelica Bradea

Red./Tehnored. 9 ex.

S.P./A.B.

10 Noiembrie 2010

Sentinţa civilă a rămas definitivă la data de 28.10.2010 şi a devenit irevocabilă la data de 07.12.2010.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotărâre care să ţină loc de act autentic

Deliberând asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 2.04.2008, sub nr.5042/180/2008, reclamantul BI a chemat în judecată pe pârâta CBL, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să perfecteze convenţia de vânzare-cumpărare intervenită între părţi cu privire la două suprafeţe de teren, respectiv, 700 mp- pct. G. şi 1400 mp la pct. G., situat în comuna G.

În motivare, reclamantul a arătat că în anul 2002 a cumpărat de la pârâta CBL două suprafeţe de teren la preţul de 17.000.000 lei ROL, pe care ulterior le-a stăpânit fără a-fi tulburată posesia sau proprietatea. A învederat instanţei că pârâta a amânat perfectarea actelor pe motiv că nu a fost dezbătută succesiunea cu privire la acestea. Cum în prezent există hotărâre definitivă de partaj, solicită admiterea acţiunii.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar, în copie: înscrisul sub semnătură privată din 15.03.2002, SC nr.6917/5.11.2007, pronunţată de Judecătoria Bacău, raport de expertiză tehnică din dosarul nr.229/2006.

Acţiunea a fost legal timbrată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

În cursul judecăţii au formulat cerere de intervenţie în interes propriu numiţii M A şi M R, solicitând instanţei să constate că sunt proprietarii suprafeţei de 698,20 mp teren curţi construcţii, situat în intravilanul comunei G. jud. B şi pe cale de consecinţă să respingă cererea de perfectare a reclamantului pentru această suprafaţă de teren.

Au arătat în motivare că în data de 25.03.2008 între ei şi pârâta C B L a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.78 pentru suprafaţa de 698,20 mp şi cota sa indiviză dintr-un teren de 559,02 mp, imobile situate în comuna G, jud. B, încheierea nr.13479 a OCPI atestând înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate asupra acestor suprafeţe de teren.

La termenul din 4.09.2008, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu, numiţii MA şi MR fiind introduşi în cauză, în calitate de intervenienţi.

Cererea de intervenţie a fost legal timbrată şi a fost întemeiată pe dispoziţiile art.111 C.proc. civ.

Faţă de cererea de intervenţie, reclamantul a completat acţiunea principală, solicitând instanţei să constate nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.78/25.03.2008 cu privire la suprafaţa de 698,20 mp teren curţi construcţii, situat în comuna G, jud. B, arătând în motivare că de rea credinţă, sora sa, pârâta C B s-a înţeles cu vecinii – M A şi M R – şi le-a vândut suprafaţa de 698,20 mp deşi, anterior, i-l vânduse lui, cu zdelcă. În condiţiile în care intervenienţii şi pârâta au fost de rea credinţă la încheierea actului notarial, intervine nulitatea absolută pentru cauză ilicită şi fraudă la lege.

La termenul din 4.09.2008, faţă de temeiul de drept ai cererii de intervenţie, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Ulterior, intervenienţii au precizat cererea de intervenţie, solicitând obligarea reclamantului BI să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul de 698,20 mp, arătând că înţeleg să înlocuiască cererea de constatare cu o cerere pentru realizarea dreptului. De asemenea au formulat întâmpinare faţă de completarea la acţiune formulată de reclamant, solicitând respingerea acesteia pe motiv că în mod legal s-au înţeles cu pârâta să le vândă suprafaţa de 698,20 mp, achitând preţul stabilit, susţinerile reclamantului neavând fundament. Se mai arată că fals acesta susţine că ar stăpâni suprafaţa de teren în litigiu, în realitate reclamantul pătrunzând abuziv pe teren, după data când ei au formulat cerere de intervenţie în prezentul dosar.

Faţă de precizarea cererii de intervenţie în interes propriu, la termenul din 23.10.2008, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, ca rămasă fără obiect.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului, al pârâtei şi intervenienţilor, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică topo cadastru. S-a depus la dosar de către BNP BAM documentaţia aferentă autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr.78/2008. Au fost audiaţi martorii: GI, H E(pentru reclamanţi), G D (pentru intervenienţi), B M, P G(pentru pârâtă). Raportul de expertiză a fost întocmit de expert CP , părţile neformulând obiecţiuni. În urma obiecţiunilor formulate de instanţă din oficiu, a fost întocmit un supliment la raportul de expertiză. A fost ataşat dosarul nr.229/3905/120/2006 al Judecătoriei Bacău, având ca obiect partaj succesoral

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin înscrisul sub semnătură privată încheiat în 15.03.2002, pârâta CBL vinde reclamantului B I două suprafeţe de teren la preţul total de 17.000.000 lei ROL, respectiv: suprafaţa de 700 mp în ,, Grădină,, – com. Gşi suprafaţa de 1400 mp teren arabil, în punctul A

Prin SC nr.6917/5.11.2007, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.3905/180/2006 s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile succesorale rămase de pe urma defuncţilor B A şi B V, fiind atribuit pârâtei CBL lotul nr. 7 compus din suprafaţa totală de 2903,17 mp, în care se regăsesc şi cele două suprafeţe de teren în litigiu.

La data de 25.03.2008, prin contract autentificat sub nr.78/2008, pârâta CBL înstrăinează intervenienţilor MA şi MR suprafaţa de 698,20 mp şi cota sa indiviză dintr-un teren de 559,02 mp, ambele imobile situate în comuna G. Dintre aceste două terenuri cel în suprafaţă de 698,20 mp formase anterior, în anul 2002, obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat cu reclamantul BI.

Prin prezenta acţiune se solicită de către reclamant perfectarea antecontractului de vânzare cumpărare, precum şi constatarea nulităţii parţiale a contractului autentificat sub nr.78/2008.

Instanţa reţine că înscrisul sub semnătură privată încheiat în anul 2002 nu este altceva decât o promisiune bilaterală de a contracta, ambele părţi obligându-se să încheie în viitor, la preţul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare, dându-se naştere unui drept de creanţă, unei obligaţii de a face. În caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură, a obligaţiei de a face, se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, supusă termenului de prescripţie prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Potrivit art. 1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare, iar conform art.5, alin.2 , Titlul X din Legea nr.247/2005, în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract.

Instanţa reţine că acţiunea este întemeiată doar în ceea ce priveşte suprafaţa de 1400 mp teren arabil, situată în punctul,, G 2,, – 1300 mp la măsurători – şi identificată prin expertiza efectuată de expert C P ca având următoarele coordonate topo cadastrale – T 108 P 2066/13/1. Aşa cum reiese din declaraţia martorului G I, dar şi din raportul de expertiză, terenul se află în posesia reclamantului, înscrisul sub semnătură privată neperfectându-se până în prezent datorită faptului că nu era finalizată ieşirea din indiviziune a vânzătoarei şi a celorlalţi moştenitori ai defuncţilor B A şi B V cu privire la teren.

Faţă de aceste considerente, va fi admisă cererea reclamantului sub acest aspect.

În ceea ce priveşte cererea de perfectare a antecontractului pentru suprafaţa de 700 mp în ,, Grădină,, G şi constatarea nulităţii parţiale a contractului autentificat sub nr.78/2008 încheiat de pârâtă cu intervenienţii pentru aceeaşi suprafaţă, se reţine că promitentul – cumpărător având în raport cu pârâta doar un drept de creanţă, dacă promitentul-vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane, nu poate cere predarea lucrului, întrucât nu a devenit proprietar, iar vânzarea încheiată cu o altă persoană este – cu rezerva fraudei – valabilă, neputând cere în această situaţie decât daune-interese. Doar în situaţia în care lucrul s-ar mai regăsi în patrimoniul vânzătorului ar mai exista posibilitatea pentru promitentul – cumpărător ca , pe lângă acordarea de daune interese să solicite instanţei şi obligarea promitentului la încheierea contractului sau pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.

În speţă însă, terenul în suprafaţă de 700 mp(698 mp la măsurători), identificat de expert ca regăsindu-se în pct. ,, Grădină com G, a făcut, după încheierea antecontractului şi pronunţarea SC nr.6917/5.11.2007 – având ca obiect partaj succesoral, obiectul unei înstrăinări autentice – contractul nr.78/2008 către intervenienţii MA şi MR. Deci, ne aflăm în situaţia în care, dacă promitentul-vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane, promitentul – cumpărător nu poate cere predarea lucrului, întrucât nu a devenit proprietar, afară numai dacă vânzarea încheiată cu o altă persoană este nulă prin fraudă – fraus omnia corrumpit.

Se solicită de către reclamant constatarea nulităţii parţiale a contractului autentic, invocând frauda la lege şi reaua credinţă a intervenienţilor.

La interogatoriul administrat în cursul judecăţii, pârâta CBL recunoaşte că a încheiat un înscris sub semnătură privată pentru acest teren cu reclamantul BI, dar susţine că suprafaţa de 700 mp nu a fost stăpânită din anul 2002 şi până în prezent de acesta, ci de numita B M, contractul nefiind perfectat datorită neînţelegerii cu privire la preţ, în final alegând să înstrăineze terenul intervenienţilor. Susţinerea pârâtei în sensul că a intrat în stăpânirea terenului în litigiu ulterior efectuării partajului, respectiv în anul 2008 este susţinută de procesul verbal de punere în posesie(f.94). Afirmaţia reclamantului că a stăpânit cei 700 mp din 2002 şi până în prezent nu poate fi reţinută, faţă de împrejurarea că nici pârâta nu s-a aflat în posesia terenului până în 2008, până atunci fiind lucrat în anul 2002 de martorul GI- ginerele reclamantului, apoi de numitul B P sau de BA conform răspunsului la interogatoriu al pârâtei şi al declaraţiei numitei BM, audiată ca martor – terenul aflându-se în indiviziune. Doar martorul H E declară că cei 700 mp sunt lucraţi de reclamant din 2002, declaraţia sa nefiind însă susţinută de celelalte probe.

În anul 2008, după intervenirea înstrăinării prin act autentic dintre pârâtă şi intervenienţi reclamantul a intrat în stăpânirea terenului în litigiu, cultivând legume şi turnând şi o fundaţie de beton pe teren, fundaţie identificată şi de expert C P. Aceste aspecte reiese şi din declaraţia martorei B M, care a declarat că reclamantul a turnat o temelie de beton de aproximativ 2 luni faţă de data audierii – 20.11.2008, de martorul G I(nu a putut însă preciza perioada când a fost turnată temelia) şi H E care vorbeşte despre vara anului 2008. Doar martorul Ghebu Dumitru afirmă că temelia camerei ar fi fost turnată de un fiu al reclamantului în anul 2007, declaraţie care nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Se vorbeşte de fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire oculta a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul si spiritul lor.

Instanţa reţine că reclamantul nu făcut dovada unei înţelegeri frauduloase între părţi cu privire la terenul în suprafaţă de aproximativ 700 mp. Din probele administrate nu reiese nici că intervenienţii ar fi cunoscut, anterior vânzării prin act autentic, că pârâta ar fi înstrăinat, prin zdelcă, acelaşi teren fratelui său, pentru a se putea aprecia asupra unei eventuale rele credinţe a acestora la momentul încheierii contractului sau a unei cauze ilicite a contractului.

Faţă de aceste considerente, va fi respinsă cererea reclamantului de a se constata nulitatea parţială a contractului autentificat nr.78/2008 şi pe cale de consecinţă şi cererea privind perfectarea antecontractului din 15.03.2002 pentru suprafaţa de aproximativ 700 mp din pct. ,G. com G. .

Ca urmare a respingerii cererii de constatare a nulităţii parţiale a contractului autentic, în temeiul art.480 C. civ, care prevede că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege, dat fiind faptul că potrivit expertizei efectuate şi celorlalte probe administrate, terenul de 700 mp se află în posesia reclamantului, instanţa va admite cererea de intervenţie în interes propriu şi va obliga reclamantul BI să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie intervenienţilor MA şi MR terenul în suprafaţă de 698,20 mp teren curţi construcţii, situat în intravilanul comunei G.

În temeiul art.274 rap la art.276 C.proc.civ, pârâta va fi obligată la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată proporţional cu pretenţiile admise.

În temeiul art.274 C.proc.civ, reclamantul va fi obligat la plata către intervenienţi a cheltuielilor de judecată.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotărâre care sa ţină loc de act autentic

Tip speţă: sentinta civila

Titlu: plangere contraventională

Data speţă: 07.12.2010

Prin plângerea înregistrată la data de 09.11.2009 sub nr. 18083/180/2009 pe rolul Judecătoriei Bacău, petenta Ş. L. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC nr.4585614 încheiat la data de 22.10.2009 in localitatea F., jud. B. de către organul constatator Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău – Serviciul Poliţiei Rutiere.

Prin sentinţa civilă nr. 5233/25.05.2010 a Judecătoriei Bacău a fost admisa excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 16.09.2010 sub numărul 1302/199/2010.

Plângerea a fost legal formulata în termenul prevăzut de art.31 din O.G. nr.2/2001 completată şi modificată şi este scutită de plata taxei de timbru potrivit dispoziţiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 completată şi modificată.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în fapt, situaţia reţinută în procesul verbal nu corespunde realităţii, deoarece se deplasa într-oi coloană de autovehicule, iar la bordul autoturismului avea montat detector de radar care ar fi avertizat-o cu privire la prezenţa unui radar pe respectivul sector de drum. Mai arată petenta că în cazul înşiruirilor de autovehicule, este posibil ca viteza de deplasare să fie atribuită unui alt autovehicul decât cel care se deplasează cu viteza respectivă.

Pentru aceste motive solicită anularea procesului verbal atacat.

La dosarul cauzei petenta a ataşat procesul-verbal contestat.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentei ca neîntemeiată.În motivarea întâmpinării se arată că petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei înscrisă în procesul verbal. A invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Bacău, faţă de locul săvârşirii contravenţiei, iar pe fond solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Odată cu întâmpinarea intimatul a depus acte, respectiv copie de pe contestaţia formulată de petentă, procesul verbal în original, şi confirmarea de primire a acestuia, planşe foto, buletin de verificare metrologică şi atestat al agentului constatator.

La termenul din 19.11.2010 instanţa a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în urma invocării excepţiilor de neconstituţionalitate ale art. 32,33,34 al.1 din OG nr.2/2001.

La termenul din 07.12.2010 instanţa a decăzut intimata din proba cu martori.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal atacat petenta Ş. L. a fost sancţionată contravenţional cu 10 puncte amendă în valoare de 600 lei şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.49 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată si sancţionat de art.102 alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, republicata.

S-a reţinut în sarcina petentei că a condus autoturismul marca w cu nr. de înmatriculare xxx cu viteza de 122 Km/h in localitatea F., jud. B..

Verificând, în conformitate cu prevederile art.34 al.1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenţie contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit art.1 din O nr.2 /2001 “constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie , stabilită şi sancţionată prin lege […]”.În ceea ce priveşte latura obiectivă a faptei aşa cum a fost reţinută de agentul constatator în sarcina petentei elementul material constă într-o acţiune , respectiv , de a aconduce autotutismul , în localitate , cu viteza de 122 km/ h, cu 72 km mai mult faţă de viteza legală maximă admisă în localitate .Pentru a antrena răspunderea petentei este necesar a se dovedi comportamentul ilicit al petentei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis includerea contravenţiilor, ca regulă, în materia penală astfel că prezumţia de nevinovăţie este o garanţie existentă şi în acest domeniu, aplicându-se , în esenţa ei, şi în materie civilă , astfel încât este evident că ea acoperă şi materia contravenţiilor.Astfel, ca un element fundamental al prezumţiei de nevinovăţie se instituie sarcina probei în cadrul obligaţiilor organului constatator , astfel că acestuia îi revine sarcina să facă dovada că petenta a depăşit limita legală de viteză.

Intimata şi-a îndeplinit această obligaţie ,din planşele foto rezultând că petenta a circulat cu viteza de 122 KM/H în localitate, din planşe reieşind cu claritate că maşina petentei era în localitate.

Potrivt art.108 alin 1 lit b pct.2 din O.U.G. 195 / 2002 republicată,, constatrea vitezei se face, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic iar intimata a făcut dovada atestării agenţilor constatori şi a verificării metrologice a cinemometrului montat pe Dacia Logan nr.MAI 19744.

Susţinerile petentei potrivit cărora se deplasa în coloană şi deţinea detector de radar iar ca urmare a acestui fapt nu este posibil ca autoturismul condus de aceasta nu putea să ruleze cu viteza reţinută de organul constatator nu pot fi primite,deoarece nu sunt probate în nici un fel.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G nr.2/2001, nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a procesului verbal de contravenţie, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal de contravenţie face dovada deplină a situaţiei de fapt si a încadrării în drept până la proba contrară.

Procesul verbal atacat este susţinut de probe ştiinţifice, respectiv fotografiile făcute cu aparatul radar – cinemometrul cu care a fost stabilită viteza cu care circula petenta. Din examinarea acestora rezultă cu claritate că petenta a fost surprins în timp ce circula în localitate. Aşa fiind, încadrarea juridică a faptei a fost făcută corect de către organul constatator.

Din buletinul de verificare metrologică rezultă că cinemometrul cu care s-a constatat contravenţia a fost verificat metrologic, fiind în perioada de valabilitate a acestei verificări. De asemenea, agentul constatator era atestat ca operator radar.

Din procesul verbal atacat rezultă că petenta a avut posibilitatea de a face obiecţiuni, menţionând la această rubrică „permisul de conducere este la preschimbare,doresc dovada vitezei,nu semnez procesul verbal la momentul opririi de către poliţie”.

Petenta nu a administrat probe din care să rezulte că cele menţionate în procesul-verbal de contravenţie nu corespund realităţii.Având în vedere că petenta a refuzat semnarea procesului verbal organul constatator,acesta a fost semnat de un martor asistent.

Întrucât în cauză legalitatea si temeinicia procesului verbal atacat nu au fost înlăturate, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de către petenta, menţinând ca legale şi temeinice dispoziţiile procesului-verbal atacat.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotarare care sa tina loc de act autentic. Lipsa consimtamantului tuturor partilor implicate.

Prin sentinta civila nr. 14530 din 28 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a respins cererea formulata de reclamantii LR si LM in contradictoriu cu pârâtele SM, IE, BM si FV, în calitate de mostenitoare ale defunctului SG, prin care se solicita pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare pentru imobilul din satul si comuna D, jud. Iasi pentru 10.000 mp teren.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca, in fapt, la 18.05.2004 a fost încheiat un înscris sub semnatura privata. SBM a aratat ca a primit suma de 24.000.000 Rol reprezentând diferenta pâna la 40.000.000 Rol pentru care a vândut suprafata de 10.000 m.p. teren intravilan situat în „tarlaua comunei Dumesti”, respectiv T37 si p 560; actul a fost semnat de martorul RD. La 17.05.2004, SM si BM au declarat ca au primit 400 Euro de la LR si LM ca un acont în vederea intermedierii unui contract de vânzare-cumparare a unui teren în intravilan de 9000 m.p. la intrarea în comuna Dumesti.

La dosar exista actul sub semnatura privata prin care BM (a convenit prin actul de mâna scris si semnat de aceasta si de mama sa la 17.05.2004 sa-i vânda lui LR si LM terenul de 10000 m.p. din intravilan, T37, parcela 560/12, din comuna Dumesti, jud. Iasi. Se precizeaza ca a vândut din aceasta parcela de 1000 m.p. la 15.08.1994, actul fiind semnat de parintii acesteia SG si SM (dupa cum au precizat reclamantii).

Se mai arata ca restul de 9000 mp o reprezinta diferenta pâna la 10.000 m.p. din parcela mai sus mentionata (fila 55 dosar).

Se precizeaza ca a fost încheiat un act prin agentie. Conventia va fi finalizata la venirea în tara, din Italia a matusii sale FV, aceasta dându-si acordul verbal privind aceasta vânzare.

Din antecontractul din 18.06.2004 încheiat între BSM si LR de la fila 7 dosar rezulta ca prima s-a obligat sa vânda imobilul (teren) din comuna Dumesti, tarlaua 37, parcela 560/12 pentru 40.000.000 ROL.

Partile s-au obligat ca dupa perfectarea dosarului de acte notariale (1508) sa se prezinte la unul din birourile notariale publice din Iasi, ales de parti, pentru semnarea contractului de vânzare-cumparare fara somatii sau alta înstiintare.

Actul a fost semnat la 18.06.2004.

Din certificatul de mostenitor nr. 5 din 28.10.2005 emis de BNP AVV rezulta ca de pe urma lui SG, decedat la 09.02.1996, cu ultimul domiciliu în comuna Letcani, jud. Iasi, au ramas urmatoarele bunuri: dreptul de proprietate asupra ternului situat în comuna si satul Letcani, jud. Iasi de 35.000 m.p. conform titlului de proprietate nr. 75539/23.11.1994 emis de Comisia Judeteana Iasi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor. Si cota de ˝ din dreptul de proprietate asupra casei de locuit amplasata pe ternul descris mai sus. Restul cotei indivize de ˝ din dreptul de proprietate asupra casei de locuit apartine sotiei supravietuitoare – SM.

Ca mostenitori au fost indicati: SM (sotie supravietuitoare – 2/8); BM (fiica – 2/8); IE (fiica – 2/8); FV (fiica . 2/8). La fila 9 exista mentiunea „si FV (nascuta S) dar actul nu este semnat si de aceasta.

Prin sentinta civila nr. 13455/18.12.2006 pronuntata de Judecatoria Iasi în dosarul nr. 22990/245/2006 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta FV în contradictoriu cu pârâtele IE, BM si SM; s-a dispus iesirea partilor din indiviziune asupra terenului de 10.000 m.p., arabil, din tarlaua 37, parcela 560/12, aflat în extravilanul comunei si satului Letcani, judetul Iasi, acesta fiind atribuit în natura reclamantei.

La dosarul cauzei exista titlul de proprietate nr. x/23.11.1994 pe numele lui SG pentu suprafata de 3 ha si 5000 mp situat în satul Cogeasca, comuna Letcani, jud. Iasi.

La interogator (fila 90) LM nu a fost de acord cu eliberarea ternului, motivând ca are casa; a recunoscut ca ocupa suprafata de 10.000 m.p. si ca i-a fost notificat faptul de a i-o elibera.

BM a aratat ca a fost doar o promisiune pentru 1 ha teren, p. 560/12, t. 37 din comuna Dumesti, jud. Iasi (fila 120).

LR a aratat ca BM si SM i-au spus ca cei 400 Euro pe care i-a platit la 17.05.2004 au fost un acont pentru a se asigura ca terenul în cauza urma a fi vândut altcuiva (fila 121).

Conform art. 948 C.civil „ Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

1. capacitatea de a contracta:

2. consimtamântul valabil al partii ce se obliga;

3. un obiect determinat;

4. o cauza licita.”

Or, nu exista un acord unanim de vointa pentru toate partile.

În prezent, terenul apartine VF care nu si-a manifestat vointa în sensul înstrainarii terenului. Cum conventia nu poate fi ratificata în lipsa acordului unanim al coindivizarilor, iar, pe de o parte, inscrisul de la fila 154, nedatat, nu este semnat de SG, ci de SM, iar, pe de alta parte, terenul nu este identificat suficient pentru a se stabili daca face parte din cei 10000 m.p., instanta va respinge prezenta actiune.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotarare care sa tina loc de act autentic. Constatare vacanta succesorala.

Prin cererea înregistrata pe rol la Judecatoria Iasi, reclamantele CI si HM au chemat în judecata Statul român, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitând ca instanta sa pronunte o hotarâre prin care sa constate ca succesiunea de pe urma defunctului PP este vacanta, iar mostenitor este Statul român, precum si pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare cumparare cu privire la imobilul teren de 800 mp si constructie compusa din 2 camere si dependinte din Iasi.

În motivarea actiunii, reclamantele arata ca în 1988 a fost încheiata o zdelca între ele si PP, acesta din urma vânzând primilor imobilul aratat mai sus pentru suma de 80.000 lei, cumparatorii asumându-si si obligatia de a suporta cheltuielile de înmormântare ale vânzatorului. La 9.01.1996, vânzatorul a decedat, neavând mostenitori legali sau testamentari.

În drept, se invoca art. 680 si 1075 Cod civil.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine cele ce urmeaza:

La 20.08.1988, PP a vândut „pe veci si irevocabil” familiei H suprafata de 800mp teren si constructia compusa din 2 camere si dependinte, pentru suma de 80.000 lei si cu obligatia acestora de a suporta cheltuielile de înmormântare.

Actul încheiat sub semnatura privata nu a transmis dreptul de proprietate, nefiind încheiat în forma autentica ceruta pentru înstrainari sub sanctiunea nulitatii absolute, însa este un antecontract, care a nascut obligatia de a face în sarcina ambelor parti: de a autentifica actul.

PP a decedat însa la 9.01.1996, având ultimul domiciliu în Iasi, fara a avea mostenitori. Aceasta împrejurare rezulta din depozitiile martorilor audiati. Potrivit art.680 Cod civil, bunurile defunctilor fara mostenitori trec în proprietatea statului.

Statul prin urmare a preluat obligatia de a face, de a încheia contractul de vânzare cumparare cu privire la imobil.

Pentru aceste motive, în baza art. 680 Cod Civil, instanta va constata calitatea de succesiune vacanta a mostenirii lui PP si pe cale de consecinta calitatea de succesor a pârâtului.

În baza art. 1075 Cod civil, instanta va pronunta o hotarâre care va tine loc de act de vânzare cumparare cu privire la imobil.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic

Hotărâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive – noţiunea de avânzi-cauza. Principiul forţei obligatorii a actului juridic civil.

Prin cererea înregistrată sub nr. 967/866/11.03.2008, reclamantul N.I. a chemat în judecată pe pârâtele C.M., C.E.R. şi C.I.S. solicitând pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenul în suprafaţă de 5000 mp arabil, situat în extravilanul satului R., com. TF, jud. Iaşi, în tarlaua x, parcela y, cu vecinii z la nord, w la sud, q la vest şi VS la est, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost legal taxată.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul arată că, prin titlul de proprietate nr. 171512/28.08.1992, transcris în registrul de transcripţiuni sub nr. 2076/1995, s-a constituit în folosul lui C.Gh.C., decedat, autorul pârâtelor, dreptul de proprietate pentru terenul sus-arătat.

La data de 28.02.2008 reclamantul şi C.C. au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. [ ] prin care autorul pârâtelor i-a promis terenul sus-arătat, cu preţul de 50.000.000 lei, achitat în întregime la data autentificării. În antecontract s-a stipulat clauza conform căreia „În cazul în care una din părţile contractante nu-şi va respecta obligaţiile asumate prin prezentul antecontract, cealaltă parte contractantă se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, în vederea (…) obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, în funcţie de partea în culpă”.

La data de 24.05.2001 N.I. şi CC au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. [ ] prin care reclamantul a cumpărat terenul de 5000 mp, cu preţul de 50.000.000 lei predat în întregime la încheierea antecontractului. Reclamantul şi-a înscris proprietatea în Cartea funciară nr. x a com. T.F. cu număr cadastral y, potrivit încheierii de intabulare nr. 951/27.04.2001 a Judecătoriei Paşcani-Biroul Carte Funciară.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 920/23.05.2006, irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul civil nr. 762/2006 (având ca părţi litigante pe reclamantul Primarul com. I.N. şi pe pârâţii N.I. şi CC) s-a hotărât respingerea ca neîntemeiată a cererii privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. [ ] emis pe numele pârâtului CC şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. [ ] încheiat între cei doi pârâţi. Întrucât CC a decedat în cursul judecării recursului, au fost introduse în proces soţia supravieţuitoare CM şi fiicele CER şi CIS, pârâte în cauza de faţă.

În considerentele hotărârii judecătoreşti sus-arătate se argumentează că vânzarea-cumpărarea s-a încheiat cu nesocotirea interdicţiei de înstrăinare prin acte între vii timp de 10 ani, sub pedeapsă de nulitate absolută, potrivit disp. art. 19 alin. 1, art. 21 şi art. 43 din Legea nr. 18/1991.

Afirmă reclamantul că după pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare, a urmat toate demersurile necesare pe lângă moştenitoarele fostului vânzător pentru prezentarea la notariat în vederea perfectării unui nou contract de vânzare-cumpărare, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale, asumându-şi şi obligaţia de a suporta integral taxele aferente. Susţine reclamantul că deşi iniţial pârâtele au fost de acord, mai apoi au început să-i impună diverse condiţii, astfel că se impune pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În drept cererea reclamantului este întemeiată pe disp. art. 2 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, art. 1073, art. 1077 C. civ.

În dovedirea cererii reclamantul şi-a propus probele cu înscrisuri (depunând în copie pe parcursul judecăţii următoarele: titlul de proprietate nr. [ ], antecontractul de vânzare-cumpărare autentic nr. [ ] , încheierea de înscriere în Cartea Funciară nr. [ ] pronunţată de Judecătoria Paşcani-Biroul Carte Funciară, contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. [ ] , sentinţa civilă nr. 920/23.05.2006 a Judecătoriei Paşcani, certificatul de grefă nr. 15154/99/2006 din 25.02.2008 eliberat de Tribunalul Iaşi, adresa nr. 262/25.03.2008 eliberat de BNP Crucianu Remus Dorinel privind valoarea impozabilă a terenului, memoriu tehnic, plan de amplasament, fişa bunului imobil, chitanţa fiscală nr. 0447013/10.09.2008), interogatoriul pârâtelor şi martorii V.S. şi R.M., probe încuviinţate şi administrate în proces.

Pârâtele au depus întâmpinare prin care au invocat excepţiile privind inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa obiectului, nulitatea antecontractului autentic nr. 393/28.02.2001 şi prescripţia dreptului la acţiune, solicitând respingerea cererii.

Motivând inadmisibilitatea acţiunii, pârâtele afirmă că obligaţia de a face născută în persoana promitentului vânzător [ ] s-a îndeplinit prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. [ ] , desfiinţat ulterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Contractul a existat, a creat efecte juridice şi reprezintă îndeplinirea exactă a obligaţiilor asumate prin antecontract; raportul juridic născut din antecontract s-a stins, solicitarea reclamantului însemnând o executare dublă a aceleaşi obligaţii.

Susţin pârâtele că autorul lor nu le-a transmis nici o obligaţie referitoare la acest antecontract, solicitarea reclamantului urmărind crearea unui nou raport juridic.

Motivând excepţia nulităţii antecontractului, pârâtele afirmă că această promisiune trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate specifice vânzării proiectate. Or, în cauză terenul era scos temporar din circuitul civil iar promisiunea de vânzare a stabilit ca moment al vânzării termenul cert de 15 aprilie 2001, care era anterior încetării interdicţiei respective.

În argumentarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, pârâtele afirmă că obligaţia de a face are un conţinut patrimonial, fiind supusă prescripţiei extinctive care a început să curgă la data încheierii actului, 28.02.2001.

În drept întâmpinarea este întemeiată pe disp. art. 115 şi urm. C.pr.civ., art. 1295 C.civ., art. 1306 C.civ.

În contradovadă pârâtele şi-au propus proba cu înscrisuri, înţelegând să se folosească de cele comune părţilor, depuse deja la dosar de către reclamant.

La termenul de judecată din 29.04.2008 pârâtele au ridicat oral excepţia prematurităţii acţiunii întrucât debitorul nu a fost pus în întârziere, excepţie la care a renunţat ulterior, la termenul din 27.05.2008.

La termenul de judecată din 10.06.2008, prin cerere scrisă, pârâtele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că au calitatea de avânzi-cauza faţă de contractul de vânzare-cumpărare, însă, sunt terţi desăvârşiţi faţă de antecontractul de vânzare-cumpărare, deoarece autorul lor nu a decedat înainte de a încheia actul vânzării şi prin urmare nu a transmis calitatea de promitent vânzător.

Răspunzând excepţiilor invocate, reclamantul solicită respingerea lor ca neîntemeiate, întrucât:

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arată reclamantul că pârâtele nu invocă inaccesibilitatea acţiunii în justiţie, ci faptul că acţiunea este lipsită de obiect, împrejurare care ţine de fondul cauzei. În plus, în urma constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare prin hotărâre judecătorească irevocabilă, potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic civil, restabilirea legalităţii încălcate prin încheierea actului juridic impune înlăturarea efectelor produse în temeiul unui act astfel încheiat, pentru că în caz contrar sancţiunea aplicată ar fi inutilă, pur formală.

Susţine reclamantul că pârâtele sunt obligate să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare în baza obligaţiei de a face izvorâte din antecontract şi transmisă prin moştenire succesorilor cu titlu universal, iar nu în baza unui nou raport juridic. În calitatea sus-arătată şi în virtutea principiului relativităţii, pârâtele sunt obligate să încheie contractul autentic.

Referitor la excepţia nulităţii antecontractului, reclamantul arată că actul juridic nu are efect translativ de proprietate, astfel că nu era obligatoriu ca bunul ce a constituit obiectul material al prescripţiei vânzătorului să fie în circuitul civil în momentul încheierii antecontractului. În plus, interdicţia de vânzare instituită de Legea nr. 18/1991 reprezintă o inalienabilitate temporară.

Privitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune reclamantul se apără susţinând că în intervalul de timp în care a existat şi şi-a produs efectele, deşi nul, contractul de vânzare-cumpărare desfiinţat, nu a curs termenul de prescripţie, întrucât dreptul la acţiune s-a născut abia în februarie 2008, când a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea judecătorească.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, reclamantul arată că, acceptând moştenirea, pârâtele au preluat drepturile şi obligaţiile autorului lor, justificând calitatea procesuală pasivă.

La termenul de judecată din 27.05.2008, în baza rolului activ reglementat de art. 129 alin. 4 C.pr.civ., instanţa a pus în dezbaterea părţilor apărarea pârâtelor privitoare la nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare, acestea precizând că nu înţeleg să formuleze pe cale reconvenţională cerere prin care să solicite şi pronunţarea nulităţii actului juridic respectiv.

La termenul de judecată din 07.10.2008 a fost admisă excepţia de conexitate şi dispusă în baza art. 164 C.pr.civ., conexarea acţiunii civile înregistrată sub nr. 3112/866/08.09.2008, formulată de reclamanta CER în contradictor cu pârâtul NI, prin care solicită constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. [ ] şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii conexe se arată că antecontractul de vânzare-cumpărare este nul absolut deoarece nu sunt îndeplinite disp. art. 963 C.civ. care stabilesc condiţia ca obiectul să fie în circuitul civil. În baza disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 terenul era scos temporar din circuitul civil la data de 15.04.2001 stabilită de părţi ca moment al încheierii vânzării în formă autentică. Un alt motiv de nulitate absolută a antecontractului afirmat prin cererea conexă, îl reprezintă faptul că obligaţia acestuia are în vedere un contract de vânzare-cumpărare care a fost constatat nul absolut de către instanţa judecătorească prin sentinţa civilă nr. 920/25.05.2006, iar atât timp cât legea interzicea vânzarea acelui teren, nu era posibilă nici promisiunea de a vinde acel teren.

În drept cererea conexă este întemeiată pe disp. art. 963, art. 966, art. 1295 alin. 1 şi art. 1310 şi urm. C.civ.

În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri (cele depuse deja în dosarul 967/866/2008).

Reclamantul-pârât NI a depus întâmpinare la cererea conexă. Se apără afirmând că în prezent termenul de 10 ani s-a împlinit iar antecontractul de vânzare-cumpărare odată încheiat, în baza principiului forţei obligaţiei, obligă părţile şi pe avânzii-cauza (sucesorii universali şi cu titlu universal) la îndeplinirea întocmai a obligaţiilor asumate, având în vedere că moştenitorii au preluat prin transmitere cu titlu universal atât elementele active ale patrimoniului defunctului, cât şi obligaţiile asumate valabil de către acesta, fiind ţinuţi la executarea obligaţiilor de transmitere a dreptului de proprietate. În cazul în care bunul se află în patrimoniul promitentului vânzător şi nu există alte impedimente legale, instanţa de judecată poate, în lumina executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor, să pronunţe în baza art. 1073, art. 1077 C.civ. o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în materie, instanţa apreciază întemeiată cererea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi neîntemeiată cererea conexă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din următoarele considerentele:

ÎN FAPT

1. În data de 28.02.2001 CC (autorul pârâtelor) şi NI au încheiat o convenţie consemnată în înscrisul autentic nr. 393/28.02.2001 intitulat „antecontract de vânzare-cumpărare” prin care s-au înţeles să încheie până la data de 15 aprilie 2001 contractul de vânzare-cumpărare al terenului în suprafaţă de 5000 mp situat în extravilanul satului R., com. TF, jud. Iaşi (descris în petitul cererii), cu preţul de 50.000.000 lei ROL.

În act s-a consemnat modul de dobândire a proprietăţii terenului de către promitentul–vânzător CC, respectiv prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 conform titlului de proprietate nr. 171512/18.08.1992.

S-a consemnat plata întregului preţ la momentul încheierii actului, fapt necontestat în proces.

În caz de neexecutare culpabilă a obligaţiei asumate s-au stipulat în antecontract următoarele clauze:

„În cazul în care oricare din părţile contractante nu-şi va respecta obligaţiile asumate prin prezentul antecontract, cealaltă parte contractantă se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, în vederea rezilierii antecontractului, sau, după caz, obţinerii unei hotărâri judecătoreşti, care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, în funcţie de partea în culpă.

În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va autentifica din culpa promitentului vânzător, acesta va fi obligat să plătească dublul preţului primit.

În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va autentifica din culpa promitentului cumpărător, acesta va pierde preţul plătit”.

2. Contractul promis a fost încheiat în data de 25.04.2001, în formă autentică. Este vorba despre contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 705/25.04.2001 la BNP Crucianu Remus Dorinel, încheiat între vânzătorul CC şi cumpărătorul NI, având ca obiect terenul în suprafaţă de 5000 mp, cu preţul de 50.000.000 lei ROL plătit în întregime la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 393/28.02.2001.

Transferul proprietăţii către cumpărător şi intrarea acestuia în stăpânirea efectivă a bunului s-au produs la data încheierii contractului, potrivit regulilor de drept comun şi a clauzelor contractuale, aspecte necontestate în proces.

Prin încheierea nr. 951/27.04.2001 pronunţată de Judecătoria Paşcani-Biroul de Carte Funciară, s-a dispus înscrierea în cartea funciară nr. 150 a comunei Tg. Frumos, a dreptului de proprietate asupra terenului de 5000 mp dobândit prin cumpărare de către NI.

3. Prin sentinţa civilă nr. 920/23.05.2006 pronunţată de Judecătoria Paşcani, a fost admisă în parte acţiunea civilă introdusă de reclamantul Primarul com. Ion Neculce, jud. Iaşi, în contradictor cu pârâţii CC şi NI, fiind constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 705/25.04.2001 şi respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 171512/28.08.1992. Hotărârea a rămas irevocabilă în data de 11.02.2008, prin dec. civ. nr. 293/11.02.2008 a Tribunalului Iaşi prin care s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul Primarul com. Ion Neculce.

În considerentele hotărârii judecătoreşti se reţine că terenul de 5000 mp i-a fost atribuit în proprietate lui CC în baza disp. art. 21 din Legea nr. 18/1991 prin titlul de proprietate nr. 171512/28.08.1992, iar înstrăinarea terenului în data de 25.04.2001 s-a realizat cu încălcarea interdicţiei de înstrăinare prin acte juridice între vii timp de 10 ani prevăzută în mod imperativ de art. 32 din lege, sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare neputând fi acoperită sau evitată. În privinţa valabilităţii titlului de proprietate se argumentează că reclamantul nu a demonstrat existenţa unor vicii ale titlului care să atragă nulitatea absolută.

4. Ulterior desfiinţării prin hotărâre judecătorească a contractului de vânzare-cumpărare, NI le-a solicitat moştenitoarelor defunctului CC să se prezinte la notariat în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în conformitate cu dispoziţiile legale, cu suportarea de către acesta a cheltuielilor vânzării, împrejurări de fapt probate cu recunoaşterile făcute de către pârâte în cuprinsul răspunsurilor la interogatorii (CER recunoaşte că „a rugat-o pe mama mea CM”; CM recunoaşte că „i-am spus reclamantului să mai aştepte pentru încheierea contractului până voi rezolva cu moştenirea defunctului soţ, eu nefiind unica moştenitoare”; CIS recunoaşte că „i-am promis că o să mergem la notariat după ce va rămâne definitivă hotărârea”-filele 92-100).

ÎN DREPT

1. Natura juridică a convenţiei părţilor

Convenţia părţilor are natura juridică a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare (antecontract), prin care nu a operat transferul dreptului de proprietate, ci doar a dat naştere în sarcina părţilor unei obligaţii de a face, anume aceea de a încheia până la data de 15 aprilie 2001 contractul promis, în forma autentică cerută ad validitatem (pentru însăşi valabilitatea actului juridic) de disp. art. 2 alin. 1 din Titlul X „Circulaţia juridică a terenurilor” din Legea nr. 247/2005 potrivit cu care „Terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

2. Asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii

Accesul liber în justiţie este recunoscut oricărei persoane prin art. 21 din Constituţia României, în acord cu garanţia consacrată de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil.

Dreptul de acces la justiţie, fără a fi un drept absolut, trebuie totuşi interpretat în lumina Convenţiei care garantează drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii, astfel că reclamantului nu-i poate fi impusă o sarcină disproporţionată, care să-l priveze de orice posibilitate clară şi concretă ca o instanţă să decidă asupra cererii sale, şi, care să aducă atingere substanţei însăşi a dreptului său la acces la justiţie.

Raportat acestor considerente de principiu şi motivaţiei expuse în susţinerea inadmisibilităţii (stingerea obligaţiei de a face prin executarea în natură din partea celui obligat, respectiv inexistenţa unei obligaţii de a face născută în sarcina pârâtelor moştenitoare), veritabile apărări de fond, instanţa apreciază neîntemeiată excepţia invocată urmând a dispune respingerea ei.

3. Asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune

Acţiunea reclamantului NI având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este o acţiune patrimonială şi personală, prescriptibilă extinctiv în termenul general de 3 ani prev. de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Cât priveşte momentul de la care a început să curgă acest termen, instanţa are în vedere faptul cert că terenul promis prin antecontract a fost predat în posesia efectivă a beneficiarului cumpărător NI, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a dreptului acestuia de a cere încheierea contractului de vânzare-cumpărare, recunoaştere care întrerupe prescripţia conform disp. art. 16 alin. 1 lit. a, iar o nouă prescripţie extinctivă nu va putea începe să curgă atâta timp cât bunul se află în posesia lui NI (fapt necontestat şi dovedit în proces); practic, în cauza de faţă este vorba de o amânare a începutului cursului prescripţiei extinctive, întrucât terenul a fost predat la momentul încheierii antecontractului.

Recunoaşterea dreptului este cu atât mai evidentă cu cât părţile din antecontract au şi încheiat contractul proiectat care a fost însă desfiinţat, irevocabil, în data de 11.02.2008, cu efect retroactiv.

Prin consecinţă, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

4. Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive

În regulă generală, într-o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, are calitate procesuală pasivă promitentul-vânzător care a încheiat, personal sau prin reprezentare, antecontractul de vânzare-cumpărare şi faţă de care se produc efectele actului respectiv.

Potrivit principiului relativităţii efectelor actului juridic civil consacrat de art. 973 C.civ., actul juridic civil bilateral sau multilateral dă naştere la drepturi subiective şi obligaţii numai pentru părţile lui, fără a putea să profite ori să dăuneze terţelor persoane.

Distinct însă de părţile unui act juridic şi terţi, doctrina şi jurisprudenţa consacră categoria de avânzi-cauză, reprezentată de persoanele care, deşi nu au participat la încheierea actului juridic, sunt totuşi îndrituite să profite de efectele lui sau, după caz, sunt ţinute să suporte aceste efecte, datorită legăturii lor juridice cu una din părţile acestui act juridic.

Fac parte din această categorie şi succesorii cu titlu universal, cum este cazul de faţă în care pârâtele CM, CER şi CIS, care moştenesc în calitate de soţie supravieţuitoare, respectiv fiice, pe promitetul-vânzător CC.

Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul lor îşi produce efectele şi faţă de acestea, în sensul că în calitate de succesoare preiau drepturile subiective şi obligaţiile autorului lor, cu excepţia celor strâns legate de persoana autorului şi a celor declarate de părţi ca intransmisibile (excepţii care nu sunt incidente în procesul de faţă).

Prin consecinţă, calitatea procesuală pasivă este pe deplin justificată, excepţia invocată urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

5. Asupra nulităţii antecontractului de vânzare-cumpărare

Nulitatea actului juridic a fost invocată atât ca mijloc de apărare, pe cale de excepţie, în procesul declanşat de către reclamantul NI, cât şi pe cale de acţiune separată, prin cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă CER prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a antecontractului, astfel încât analiza instanţei va privi toate motivele de nulitate invocate.

Terenul promis prin antecontract i-a fost constituit în proprietate promitentului-vânzător CC, în baza disp. art. 21 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 171512/28.08.1992. Dispoziţiile art. 32 din Lege reglementează interdicţia de înstrăinare prin acte între vii timp de 10 ani, socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului de înstrăinare.

Este acesta un caz de inalienabilitate temporară, prevăzut de lege în consideraţia bunului, iar nu a persoanei titulare a dreptului, şi reprezintă o excepţie de la principiul liberei circulaţii a lucrurilor consacrat de art. 1310 C.civ. care stabileşte regula că pot fi vândute toate lucrurile care sunt în comerţ.

Această interdicţie reglementată sub pedeapsă de nulitate absolută vizează, evident, numai înstrăinarea prin acte juridice între vii, cu titlu oneros sau gratuit, nu şi transmisiunea prin moştenire legală sau testamentară. Cu atât mai mult, nulitatea invocată pe motiv că terenul – obiect material al promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare – era vizat de această interdicţie, nu poate fi incidentă în cauza de faţă, întrucât prin actul juridic nu s-a „înstrăinat” terenul, ci s-a născut, aşa cum s-a arătat mai sus, o obligaţie de a face.

Naşterea valabilă a obligaţiei de a face prin încheierea antecontractului la data de 28.02.2001 nu este aşadar afectată de împrejurarea că, la acea dată, subzista încă interdicţia de 10 ani.

Pe de altă parte, termenul de 15 aprilie 20012 stabilit pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică are regimul juridic al unui termen cert, suspensiv de executare, care, ca modalitate a actului juridic, afectează numai executarea drepturilor subiective şi a obligaţiilor corelative, iar nu şi existenţa acestora.

Prin consecinţă, antecontractul de vânzare-cumpărare este perfect valabil urmând a dispune respingerea cererii conexe având ca obiect constatarea nulităţii absolute a acestuia.

6. Asupra fondului cererii privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.

Obligaţia de a face născută valabil prin antecontract este aceea de a încheia contractul de vânzare-cumpărare proiectat, care, fiind unul solemn, impune condiţia formei autentice pentru naşterea valabilă a actului juridic, sub pedeapsă de nulitate absolută, potrivit normelor juridice arătate mai sus.

Într-adevăr, executarea acestei obligaţii s-a realizat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 705/25.04.2001. Însă acest contract a fost constatat nul, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar efectul acestei nulităţi constă în desfiinţarea raportului juridic civil născut din actul juridic civil lovit de această sancţiune şi, prin aceasta, restabilirea legalităţii.

Potrivit principiului fundamental al retroactivităţii efectelor nulităţii, nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, din chiar momentul încheierii actului juridic. Consecinţa acestui principiu şi mijlocul de asigurare a eficienţei lui practice sunt materializate în regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat (principiul restitutio în integrum)

Prin consecinţă, executarea obligaţiei de a face asumată prin antecontract a fost desfiinţată cu efect retroactiv, iar părţile au ajuns în situaţia în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat contractul promis. A admite contrariul şi a aprecia că executarea obligaţiei de a face este îndeplinită iar cererea reclamantului urmăreşte obţinerea unei duble executări a aceleeaşi obligaţii, însemnă a goli de substanţă principii fundamentale ale dreptului civil aplicabile în speţă, precum principiul legalităţii care contribuie la asigurarea ordinii de drept, principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic şi principiul forţei obligatorii a actului juridic care asigură stabilitatea şi siguranţa raporturilor juridice generate de actele juridice (antecontractul de vânzare-cumpărare în cazul de faţă).

Refuzul succesoarelor promitentului-vânzător CC de a se prezenta la notariat pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare dă instanţei posibilitatea de a pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic, în temeiul principiului executării reale sau în natură specifică a obligaţiilor civile concrete, instituite de disp. art. 1073 şi art. 1075 C.civ. şi preluat expres în textul art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 potrivit cu care „În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren,cu sau fără construcţii, una din părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract”.

Într-o asemenea situaţie, acţiunea în justiţie prin care se solicită pronunţarea unei atare hotărâri nu este altceva decât reflexul procedural al dreptului subiectiv născut din actul juridic încheiat între părţi şi care formează legea lor, potrivit principiului forţei obligatorii a actului juridic civil, consacrat de disp. art. 969 alin. 1 C.civ. De altfel, această opţiune în favoarea părţii neculpabile a fost stipulată expres în clauza contractuală înserată în convenţie la paragraful 7. Chiar şi următoarele două paragrafe din convenţie (8 şi 9) susţin ideea că intenţia reală şi comună a fost aceea de a da preţului predat în întregime o funcţie confirmatoare, de garantare a executării promisiunii.

Reţinând în cauză că beneficiarul-cumpărător NI a plătit în întregime preţul stabilit, că terenul promis se mai află încă în patrimoniul succesoral transmis moştenitoarelor promitentului-vânzător, că termenul de 10 ani al interdicţiei de înstrăinare s-a împlinit, că valabilitatea titlului de proprietate nr. 171512/1992 a fost consolidată prin hotărârea judecătorească dată în procesul în care s-au cercetat pretinse cauze de nulitate a actului, că NI şi-a asumat în cadrul tratativelor purtate cu moştenitoarele defunctului CC obligaţia de a achita cheltuielile vânzării şi, nu în ultimul rând, că nu există alte impedimente legale, în temeiul dispoziţiilor legale şi a principiilor de drept sus-arătate, instanţa apreciază întemeiată acţiunea reclamantului-pârât NI pe care o va admite, pronunţând în acest sens o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Tags: Hotarare care sa tina loc de act autentic