Top

Ordonanta presedintiala. Suspendare executare silita. Titlu executoriu fiscal.Competenta materiala.

Ordonanta presedintiala. Suspendare executare silita. Titlu executoriu fiscal.Competenta materiala.

Potrivit art.168 al.3 Cod procedura fiscala republicat contestatia la executare se introduce la instanta judecatoreasca competenta si nedistingând care anume, se aplica dreptul comun, caci potrivit dispozitiilor art.2 alin.3 Cod procedura fiscala, unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila.

Fata de sus mentionatele precizari este necesar a se avea în vedere dispozitiile art.400 al.2 Cod procedura civila retinând ca, competenta de a judeca contestatia la executare apartine instantei de executare – respectiv judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, conform art.373 alin.2 Cod procedura civila si coroborând disp.art.403 al.1 cu art.400 al.1 Cod pr.civila – instanta competenta a judeca cererea de suspendare este instanta de executare.

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr.1856/30.05.2005, SC „O S I” SRL Bucuresti, în contradictoriu cu C J T, pe cale de Ordonanta presedintiala, în conformitate cu dispozitiile art.581 Cod pr.civila, a solicitat suspendarea executarii silite începuta în baza titlului executoriu nr.5/24 februarie 2005, emis de pârât, pâna la solutionarea, prin hotarâre irevocabila a contestatiei la executare ce formeaza obiectul dosarului nr.1857/2005, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea si ridicarea popririlor instituite asupra conturilor societatii reclamante, deschise la bancile din Bucuresti, pâna la solutionarea irevocabila a contestatieei la executare.

A motivat ca, pe rolul Tribunalului Tulcea se afla în curs de solutionare contestatia la executare ce face obiectul dosarului nr.1857/2005, prin care reclamanta a solicitat anularea titlului executoriu si a executarii silite pornite împotriva sa de creditorul C J T.

A mai aratat ca, tot pe rolul aceleiasi instante se afla în curs de solutionare si actiunea ce face obiectul dosarului nr.1147/2005, prin care reclamanta a solicitat printre altele si compensarea redeventelor pe care le-ar fi platit creditorului în perioada cât a fost lipsita de bunul concesionat, din culpa acestuia, cu redeventele pe care nu le-a platit si care au fost pretinse de creditor prin titlul executor emis.

S-a mai sustinut ca au fost poprite toate conturile bancare ale societatii, situatie ce împiedica continuarea activitatii curente a societatii si îi creaza grave prejudicii, întrucât a fost adusa în imposibilitatea de a stinge alte obligatii bugetare si a executa obligatiile contractuale asumate.

S-a aratat ca reclamanta functioneaza si ca antrepozit fiscal, fiind producatoare de produse accizabile si în situatia neachitarii accizelor, i se revoca autorizatia, existând chiar si riscul raspunderii penale.

De asemenea ca, potrivit Codului fiscal, regimul de antrepozitare este deosebit de sever, iar orice încalcare a regulilor ce îl guverneaza, poate duce la consecinte grave, exxistând obligatia ca accizele sa fie platite în mod regulat, în conditiile stabilite de art.192 si art.193 din Codul fiscal.

A apreciat ca sunt întrunite conditiile admisibilitatii ordonantei presedintiale, masura ce s-ar dispune având un caracter temporar, pâna la pronuntarea unei hotarâri irevocabile, în contestatia la executare; un caracter urgent, date fiind împrejurarile deosebite pe care le-a învederat si nu ar prejudeca fondul cauzei, acesta discutându-se în cadrul dosarelor nr.1147/2005 si nr.1857/2005, aflate pe rolul Tribunalului Tulcea.

Pârâtul, C.J.T., în sedinta a depus întâmpinare, anexând acesteia: somatia nr.42/1452/02.03.2005 si titlul executoriu nr.5/24.02.2005, contractul de garantie imobiliara autentificat sub nr.2032/15.06.2001 încheiat între C.S., mandatar pentru L.S., în calitate de garant si C.J.T.

Prin Sentinta civila nr.1018/08 iunie 2005, Tribunalul Tulcea a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat cauza în favoarea Judecatoriei Tulcea, spre competenta solutionare.

Pentru a se pronunta, Tribunalul a retinut ca exceptia necompetentei materiale, invocata de Consiliul Judetean Tulcea prin Întâmpinare, este întemeiata, motivat de faptul ca la 2 martie 2005, cu somatia nr.42/1451, Consiliul Judetean Tulcea a înstiintat reclamanta SC „OPAL SEPCO IMPEX” SRL Bucuresti ca figureaza în evidentele sale fiscale cu sume de plata restante, pentru care s-a pornit executarea silita în temeiul titlului executor emis de Consiliul Judetean Tulcea nr.5/24.02.2005, a carui copie a anexa-o.

În conformitate cu dispozitiile art.140 Cod pr.fiscala, executarea silita începe prin comunicarea somatiei, care este însotita de un exemplar al titlului executor.

Potrivit dispozitiilor art.168, al.3 Cod pr.fiscala, republicat, contestatia la executarea silita se introduce la instanta judecatoreasca competenta si nedistingând care anume, se aplica dreptul comun, caci potrivit dispozitiilor art.2 al.3 Cod pr.fiscala, unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila.

În conformitate cu dispozitiile art.400 al.2 Cod pr.civila, competenta de a judeca contestatia la executare apartine instantei de executare, respectiv judecatoria în circumscriptia careia se va face executare, potrivit dispozitiilor art.373 al.2 Cod pr.civila.

Conform art.403 al.1, coroborat cu art.400 al.1 din Cod prr.civila, pâna la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea.

Fata de aceste prevederi si constatând ca Judecatoria Tulcea este instanta de executare, conform art.373 al.2 Cod pr.civila si, ca potrivit art.400 al.1, aceasta instanta este competenta a solutiona si cererea de suspendare a executarii silite, pâna la solutionarea contestatiei la executare, în temeiul art.158 Cod pr.civila, tribunalul a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta solutionarii cauzei în favoarea Judecatoriei Tulcea.

Împotriva Sentintei civile nr.1018/08 iunie 2005 a Tribunalului Tulcea, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru neleegalitate si netemeinicie.

În motivarea recursului, sustine ca eronat instanta de fond a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Tulcea, deoarece competent sa judece era Tribunalul Tulcea, în speta fiind vorba de o executare silita, ce vizeaza plata unei obligatii bugetare, nascuta în temeiul unui contract de concesiune nr.1/11.01.2001 încheiat între recurenta si creditorul bugetar.

De altfel, atât Legea nr.554/2004, cât si Legea nr.304/2004 si Codul de procedura fiscala stabilesc competenta Tribunalului în solutionarea unor cauze identice al caror obiect are acelasi izvor.

Întrucât dispozitiile art.373 al.2 Cod pr.civila prevad expres ca pot fi instante de executare si alte instante decât judecattoriile, iar titlul executoriu emis împotriva societatii recurente întruneste cerintele unui act administrativ, în conforrmitate si cu dispozitiile art.10 din Legea nr.554/2004 si art.45, comb. cu art.130 al.4 din Legea nr.304/2004, apreciaza ca instanta competenta sa judece contestatia la executare era Tribunalul Tulcea, motiv pentru care solicita admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii exceptiei lipsei competentei materiale a Tribunalului Tulcea.

Nu trebuie scapata din vedere nici împrejurarea ca, potrivit dispozitiilor art.581 al.2 Cod pr.civila, cererea de Ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului, iar cum pe rolul Tribunalului Tulcea se afla dosarul nr.1857/2005, având ca obiect contestatia la executare, competenta solutionarii Ordonantei presedintiale apartine acestei instante.

Recursul nu este fondat, a apreciat instanta de control.

Este real ca, potrivit dispozitiilor art.168 al.3 Cod proc.fiscala, contestatia la executarea silita se introduce la instanta judecatoreasca competenta.

Cum textul de lege mentionat nu distinge care instanta are aceasta competenta – respectiv Judecatoria ori Tribunalul, iar potrivit dispozitiilor art.2 al 3 Cod pr.cfiscala, unde prezentul cod nu dispune, se aplica prevederile Codului de procedura civila, corect instanta de fond a facut aplicare dispozitiile art.400 al.2 Cod pr.civila, retinând ca, competenta de a judeca contestatia la executare apartine instantei de executare – respectiv judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, conform dispozitiilor art.373 al.2 Cod pr.civila.

Pe de alta parte, cum potrivit dispozitiilor art.403 al.1, coroborate cu dispozitiile art.400 al.1 Cod pr.civila – pâna la solutionarea contestatiei la executare sa a altei cereri privind executarea silita, instanta competenta poate suspenda executarea, iar aceasta, în speta, este Judecatoria Tulcea, corect Tribunalul Tulcea a admis exceptia invocata de intimatul pârât si a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Tulcea.

Cum nu s-au invocat si alte motive, care sa conduca la modificarea sentintei atacate, aceasta fiind legala si temeinica, în baza dispozitiilor art.312 al.1 Cod pr.civila, Curtea a respinsrecursul ca nefondat.

Decizia civila nr.565/COM/04 iulie 2005

Etichete:

ORDONANTA PRESEDINŢIALĂ – NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR CERUTE DE ART. 581 C.PR.CIVILĂ; INCIDENŢA DISPOZIŢIILOR ART. 5 ALIN. 1 C.PR.CIVILĂ ; APLICAREA DISPOZIŢIILOR ART. 163 ALIN. 3 C.PR.CIVILĂ.

Sentinţa civilă nr.1385 din 21.07.2010- dosar nr.1757/269/2010

Art. 581 C.pr.civilă : „ Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea prejudiciilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. „

Art. 5 alin. 1 C.pr.civilă : „ Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului …..”

Art. 163 alin. 3 C.pr.civilă . „ Dacă excepţia este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investită…..”

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 1757/269/2010, petenta C.C.M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul V.A. să se dispună pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea intimatului la încredinţarea spre creştere şi educare a minorilor B.C.E şi V.A. precum şi obligarea intimatului la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea minorilor.

Petenta motivează cererea de ordonanţă preşedinţială, arătând că din convieţuirea sa cu intimatul au rezultat doi copii, că din decembrie 2009 s-a separat de intimat, că în prezent poate să le ofere o locuinţă decentă minorilor, având un apartament cu 3 camere, zugrăvit şi mobilat.

In drept, petenta a invocat dispoz. art. 581 C.pr.civilă, art. 100 C. fam., art. 65 rap. la art. 42 alin. 1 C. fam., art. 107 rap. la art. 86 şi 94 C. fam.

Intimatul V.A. a formulat cerere reconventională prin care s-a apărat atât pe calea excepţiei cât şi pe fondul cauzei.

Pe cale excepţiilor, intimatul a invocat : excepţie inadmisibilităţii acţiunii pe calea prev. de art. 581 C.pr.civilă şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Olteniţa în soluţionarea pricinii şi excepţia de litispendenţă deoarece la data judecării pricinii există un litigiu identic în curs de rezolvare la Judecătoria sect. 2 Bucureşti.

Pe fondul cauzei, intimatul solicită respingerea ordonanţei ca nefondată invocând dispoz. art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protectia şi promovarea drepturilor copilului, art. 3 din Convenţia O.N.U./20.11.1989.

In urma analizării materialului probator aflat la dosar, instanţa constată că Judecătoria sect. 2 Bucureşti a fost deja investită cu nr. 12.066/300/2010 cu termen de judecată la data de 15.09.2010.

Instanţa reţine că intimatul îşi are domiciliul în Bucureşti, având doar reşedinţa în com. Plătăreşti jud. Călăraşi.

Având în vedere probele mai sus arătate, instanţa a admis , în temeiul art. 5 alin. 1 C.pr.civilă, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Olteniţa în soluţionarea pricinii cât şi excepţia de litispendenţă invocată de intimat.

Instanţa constatând că petenta n-a făcut în nici un fel dovada condiţiilor cerute de dispoz. art. 581 C.pr.civilă, respectiv urgenţa („cazuri grabnice „) şi nerezolvarea fondului („măsuri vremelnice „) urmează a respinge cererea formulată de petenta C.C.M.

In temeiul art. 163 alin. 3 C.pr.civilă, instanţa având în vedere că între aceleaşi părti, cu acelaşi obiect, există un alt litigiu ce face obiectul dosarului nr. 12.066/300/2010, Judecătoria sect. 2 Bucureşti, care a fost mai întâi investită, a dispus dezinvestirea ei cu judecarea pricinii prezente şi a trimis cauza spre competentă soluţionare instanţei care a fost mai întâi investită, respectiv la Judecătoria sect. 2 Bucureşti.

Etichete:

Ordonanţă preşedinţială. Întrunirea condiţiilor cerute de dispoziţiile art. 581 C.p.c. . Necontestarea valabilităţii titlului de proprietate la instanţa de fond.

Potrivit art. 581 C.p.c., instanta poate ordona masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Prin sentinta civila nr. 2426/28.09.2009, Judecatoria Calarasi a admis actiunea formulata pe cale de ordonanta presedintiala de reclamanta V. C-G, asistata de mama sa G.E., împotriva pârâtului V.M., a dispus reintegrarea provizorie a reclamantei si evacuarea provizorie a pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei pâna la solutionarea definitiva a fondului cauzei aflat pe rolul aceleiasi instante si înregistrat cu nr. 4240/202/2009.

Pentru a solutiona în acest mod, instanta de fond, în baza disp. art. 581 C.p.c., a retinut pe lânga faptul ca reclamanta V. C-G ( care are capacitate restrânsa de reprezentare având 16 ani) este proprietara imobilului, iar conform art. 480 Cod civil, proprietarul unui bun este îndreptatit a dispune de acest bun în mod exclusiv si absolut, aceasta justificând si toate conditiile cerute de ordonanta presedintiala, respectiv: caracterul urgent (care este dovedit prin faptul ca este eleva în Calarasi si face naveta zilnic, desi este proprietara unei garsoniere), caracterul vremelnic (pe care-l dovedeste prin faptul ca are pe rol o actiune formulata pe calea dreptului comun, cu termen la data de 21.10.2009, dosar nr. 4240/202/2009, ce are acelasi obiect, cauza si parti) si neprejudicierea fondului cauzei, instanta solutionând aceasta actiune fara a intra în cercetari de fond, ci numai facând aprecieri în functie de vârsta reclamantei (16 ani), de faptul ca în imobil locuieste pârâtul (desi nu mai are nici un drept), iar acest imobil nu are decât o singura încapere, ceea ce ar împiedica-o pe reclamanta la învatatura si i-ar afecta intimitatea

Împotriva acestei sentinte civile, pârâtul V.M. a formulat recurs întrucât imobilul i-a apartinut si l-a înstrainat reclamantei la insistentele sotiei, dar fictiv, întrucât nu a primit niciodata bani de la reclamanta.

Prin sentinta civila nr. 1009/R/22.10.2009, Tribunalul Calarasi a respins recursul formulat de recurentul pârât V.M. întrucât în raport de actele din dosar este de necontestat, ca cel putin, la momentul pronuntarii sentintei, reclamanta are calitatea de proprietar si în baza disp. art. 480 Cod civil este îndreptatita a se bucura si dispune de bunul proprietatea sa.

În ceea ce priveste valabilitatea titlului de proprietate al intimatei, invocata de pârât în recurs, Tribunalul Calarasi a constatat ca acesta excede cadrului procesual asa cum a fost fixat la instanta de fond, tribunalul neputând analiza în prezenta cale de atac acest aspect, întrucât s-ar încalca disp. art. 316 C.p.c. raportat la art. 294 C.p.c. .

Etichete:

Ordonanţă preşedinţială. Recurs respins. Cod procedură civilă, art. 581

5. Ordonanţă preşedinţială. Recurs respins.

– Cod procedură civilă, art. 581

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă în cazul cererii de restituire a plăcuţelor de înmatriculare reţinute prin proces verbal de sancţionare contravenţională.

(TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA CIVILĂ, DECIZIA CIVILĂ

Nr. 113/R din 03 Februarie 2011)

?????

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. x/269/2010 reclamanta SC R SRL în contradictoriu cu pârâtii I.P.J. __ – Serv. Rutier şi ARR – Inspectoratul Rutier a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială obligarea pârâtei IPJ C la restituirea plăcuţelor de înmatriculare cu nr. CL – ___ reţinute conform procesului verbal de reţinere nr. 961/5.10.2010 încheiat de ARR – Inspectoratul Rutier.

In motivarea cererii se arată că prin procesul verbal de constatare a contravenţiilor seria AIR nr. 0160177/5.10.2010 încheiat de ARR Inspectoratul Rutier, în baza art. 57/2 litera a din OUG nr. 109/2005 rap. la art. 57 /4 alin. 1 lit. a societatea a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 25.000 lei, s-a dispus reţinerea certificatului de înmatriculare nr. C 00068456 L al vehiculului marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare CL – ___ precum şi plăcuţele de înmatriculare CL – ____

Împotriva procesului verbal a formulat plângere ce face obiectul dosarului nr. 4370/269/2010 al Judecătoriei Olteniţa cu termen de judecată la 29.11.2010.

Aşa cum a arătat în plângere, în mod greşit societatea a fost sancţionată că nu deţine documente de transport pentru tipul de transport efectuat.

Societatea deţine foaie de parcurs pentru transporturi rutiere ocazionale de persoane cu nr. 5/5.10.2010 document control, nr. 0002622.

Agentul constatator în mod greşit a dispus sancţionarea societăţii pentru lipsa acestui document, atâta timp că acesta există aşa cum a arătat.

Faptul că i-au fost reţinute plăcuţele de înmatriculare, duce la imposibilitatea efectuării curselor stabilite, având în vedere că societatea are ca obiect de activitate transport rutier de persoane, autovehiculul cu nr. CL – ___ nu mai poate efectua curse fiind în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile stabilite de a asigura buna desfăşurare activităţi de transport de călători.

Măsura suspendării dreptului de a utiliza autovehiculul a fost dispusă pentru 6 luni, aşa cum a arătat motivul pentru care a fost sancţionată nu există, petenta deţine licenţa de traseu, astfel că măsura a fost dispusă în mod abuziv.

Neefectuarea acestor curse pe perioada suspendării aduce atât un prejudiciu moral cât şi material al societăţii, o pagubă iminentă care nu se mai poate recupera.

Împotriva măsurii suspendării pentru o perioadă de 6 luni, a copiei conforme seria CCP nr. 0134275 a licenţei de transport LTP nr. 0134275 eliberată pentru societate, a formulat plângere conform Legii nr. 554/2005.

Faţă de aceste motive, solicită admiterea plângerii în sensul restituirii plăcuţelor de înmatriculare pentru autovehiculul CL – ____.

In drept a invocat art. 581 C.pr.civilă, art. 202 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

La dosar reclamanta a depus taxa judiciară de timbru, licenţa nr. 1008656 pentru transportul rutier public de persoane în trafic internaţional, procesul verbal 01660177/2010, proces verbal de reţinere a plăcuţelor de înmatriculare, , factură şi sentinţa civilă nr. 1949/11 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 0160177/05.10.2010, foaia de parcurs nr. 05, pentru transporturi rutiere ocazionale de persoane.

In termen legal, pârâta I.P.J. __ a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a excepţiei de necompetenţă materială a instanţei.

In privinţa excepţiilor arată că potrivit prev. art. 581 alin. 2 C.pr.civilă cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului, iar din lecturarea acestei acţiuni, rezultă că reclamanta consideră că în prezenta cauză fondul este reprezentat de plângerea contravenţională împotriva procesului verbal seria AIR nr. 0160177/5.10.2010 încheiat de ARR – Inspectoratul Rutier.

Faţă de această situaţie, apreciază că pârâta în prezenta cauză ar trebui să fie ARR şi nu IPJ care are simplul rol de deţinător al plăcuţelor de înmatriculare a căror reţinere a fost făcută de către agentul constatator şi nu de reprezentanţii IPJ ___.

In ceea ce priveşte competenţa arată că fondul cauzei este reprezentat de plângerea formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 în faţa instanţei de contencios administrativ şi în această situaţie Tribunalul sectia de contencios administrativ este instanţa competentă să soluţioneze şi cererea de ordonanţă preşedinţială.

Pe fondul cauzei, arată că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art. 581 C.pr.civilă, paguba care s-ar putea crea reclamantei nefiind iminentă şi nici nereparabilă.

Mai mult, potrivit art. 62 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 aşa cum a fost modificată „ Suspendarea notificată a dreptului de utilizare a unui autovehicul încetează , iar plăcuţele cu nr. de înmatriculare şi certificatele de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii : a) – au trecut cel puţin 30 de zile de la data procesului verbal de reţinere ; b) – se depune dovada achitării amenzii contravenţionale”.

In aceste condiţii apreciază că cererea de ordonanţă preşedinţială este inadmisibilă.

In termen legal a formulat întâmpinare şi pârâta ARR Bucureşti.

In dovedirea cererii şi în apărare au fost depuse la dosar înscrisuri.

La termenul din data de 3.12.2010 reclamanta a depus la dosar prin apărător o cerere în care arată că înţelege să renunţe la judecată, faţă de pârâta – ARR – Inspectoratul Rutier.

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr. 2414/03.12.2010, Judecătoria Olteniţa, în tem.art.246 al.1 C.pr.civ. a luat act de renunţarea reclamatei la judecată faţă de pârâta A.R.R.- Inspectoratul Rutier.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive si excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocate prin întâmpinare de pârâtul I.J.P. __.

A admis cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de reclamanta SC R SRL Oltenita în contradictoriu cu pârâtul I.J.P.- ___ – Serviciul Rutier şi a dispus restituirea plăcuţelor de înmatriculare cu nr. CL-___ reclamantei de către pârât.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin procesul verbal seria AIR nr. 0160177/5.10.2010 încheiat de ARR Inspectoratul Rutier – reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 25.000 RON în baza art. 57/4 alin. 1 din OUG 109/2005 cu modificările şi completările ulterioare pentru fapta prev. de art. 57/2 lit. a. Totodată prin procesul verbal seria RPCR nr. 000961 din 5.10.2010 au fost reţinute plăcuţele cu nr. de înmatriculare ale autovehiculului cu nr. CL – ____ şi certificatul de înmatriculare, care au fost înaintate I.P.J. ___.

Pe cale de consecinţă, acesta are calitate procesuală pasivă în cauză.

In ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 581 alin. 2 C.pr.civilă, cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

In speţă, fondul cauzei este reprezentat de plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare şi sanctionare a contravenţiilor nr. 0160177/5.10.2010 încheiat de ARR – Inspectoratul Rutier şi aflată pe rolul Judecătoriei Olteniţa.

Prin urmare, s-a reţinut că Judecătoria Olteniţa este competentă să soluţioneze şi cererea de ordonanţă preşedinţială, nerespectarea dispoz. art. 57/2 lit. a din OUG nr. 109/2005 cu modificările şi completările ulterioare determinând aplic. dispoz. art. 62 alin. 1 din aceeaşi ordonanţă .

Pe fondul cauzei având în vedere actele depuse la dosar de către reclamantă din care rezultă că la data efectuării controlului deţinea document de transport rutier ocazional de persoane (foaie de parcurs nr. 05 – document control nr. 0002622 aflată la fila 8 din dosar, pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare CL – ___, s-a reţinut faptul că prin reţinerea plăcuţelor de înmatriculare societatea nu îşi poate desfăşura activitatea în mod normal precum şi dispoz. art. 202 alin. 2 din HG nr. 1391/2006.

În cauză a declarat recurs pârâtul ISJ C care arată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

Arată că la judecarea fondului pricinii au invocat două excepţii: lipsa calităţii procesual pasive a pârâtei IPJ C motivat de faptul că sancţiunea contravenţională a fost aplicată de ARR – Inspectoratul Rutier şi excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Olteniţa, competent fiind Tribunalul Călăraşi – secţia contencios administrativ şi fiscal în baza art. 64 din OUG 109/2005.

În motivare se arată că potrivit art. 581 al.2 C.pr.civ. instanţa competentă pentru judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială este instanţa competentă să judece fondul cauzei iar fondul este reprezentat de plângerea contravenţională împotriva procesului verbal seria AIR nr. 0160177/05.10.2010 încheiat de ARR Inspectoratul Rutier. Consideră că fiind numai un deţinător al plăcuţelor de înmatriculare reţinute de ARR, aceasta ar trebui să aibă calitate procesuală pasivă.

Referitor la excepţia de necompetenţă arată că prevederile art. 64 din OUG 109/2005 dispun că „Împotriva măsurii de retragere sau suspendare a unuia dintre documentele prevăzute în ordonanţa de urgenţă sau de respingere a cererii de eliberare a unuia dintre documentele respective operatorul de transport rutier sau întreprinderea, după caz se poate adresa cu plângere instanţei de contencios administrativ, conform Lg. 554/2004”.

Pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii reclamantei pentru că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei în sensul că paguba care s-ar putea crea nu este nici iminentă şi nici nereparabilă.

Mai susţine că prevederile art. 62 al.5 din OUG 109/2005 dispun că „suspendarea notificată a dreptului de utilizare a unui autovehicul încetează iar plăcuţele cu numărul de înmatriculare şi certificatele de înmatriculare se restituie, la cerere, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii:

– au trecut cel puţin 30 de zile de la data procesului-verbal de reţinere;

– se depune dovada achitării amenzii contravenţionale.

În drept art. 3041 C p.civ.

Instanţa analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a textelor de lege incidente în cauză, constată că nu este fondat.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentă a fost în mod corect respinsă de instanţa de fond deoarece la momentul deschiderii acţiunii recurenta pârâtă IPJ Călăraşi era deţinătoarea plăcuţelor de înmatriculare, deci ea este persoana ţinută să restituie aceste plăcuţe.

Faptul că pârât în plângerea contravenţională care constituie fondul cauzei este ARR – Inspectoratul Rutier nu are nicio relevanţă din punct de vedere juridic.

Cu privire la excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Olteniţa a fost respinsă în mod corect deoarece potrivit art. 581 al.2 C.pr.civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Pârâta recurentă nu a observat că temei juridic al acţiunii introduse a fost prevederile art. 581 al.2 C.pr.civ. şi art. 202 al.2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

Rezultă din petitul acţiunii că prin cererea de ordonanţă preşedinţială nu s-a făcut plângere împotriva unei măsuri de retragere sau suspendare a unuia din documentele prevăzute de ordonanţa nr. 109/2005 sau împotriva respingerii cererii de eliberare a unui dintre documentele respective, pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ.

Conform art. 62 din OUG 109/2005, aceste documente sunt: licenţă de transport, certificat de transport în cont propriu, licenţă traseu, autorizaţie transport, autorizaţie transport internaţional sau document transport persoane prin servicii ocazionale.

Rezultă că recurenta confundă natura obiectului dosarului şi temeiul juridic invocat în faţa instanţei.

Cu privire la condiţiile de admisibilitate, instanţa constată că sunt îndeplinite deoarece reclamanta are ca obiect de activitate transportul rutier ocazional de persoane şi deşi deţine licenţa de traseu se află în imposibilitate de a funcţiona cu acest mijloc de transport şi implicit în imposibilitate de a face încasări de la călători. Paguba suferită în perioada imobilizării mijlocului de transport nu va putea fi recuperată în nici un mod deoarece veniturile se constituie din încasările de transport.

Faţă de cele expuse tribunalul constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi urmează a fi respins recursul.

Etichete:

Ordonanţă preşedinţială. Legături personale cu minorul. Art. 43 alin.3 şi art. 98 alin.1 din codul familiei.

Ordonanta presedintiala. Legaturi personale cu minorul.

Art. 43 alin.3 si art. 98 alin.1 din codul familiei.

Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 27.08.2009, reclamantul M.N. a solicitat ca, pe cale de ordonanta presedintiala, în contradictoriu cu pârâta D.V., sa se încuviinteze a avea legaturi personale cu minora M.I.G. si sa se stabileasca un program de vizitare.

În motivarea actiunii reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu pârâta pe data de 17.02.2007, iar din aceasta casatorie a rezultat minora M.I.G. La data de 29.10.2008, prin sentinta civila nr. 2157, Judecatoria Fetesti a dispus desfacerea casatoriei reclamantului cu pârâta, minora fiind încredintata spre crestere si educare pârâtei.

A sustinut în continuare reclamantul ca de circa 2 luni pârâta îi interzice acestuia sa aiba legaturi personale cu minora, motiv ce a stat la baza introducerii prezentei actiuni.

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 16.09.2009, prin care a aratat ca este de acord în parte cu actiunea formulata de reclamant în sensul ca instanta sa-i încuviinteze acestuia un alt program de vizitare. Mentioneaza ca în urma cu circa 2 luni, reclamantul a venit într-o stare avansata de ebrietate la societatea unde lucreaza pârâta, a spart geamurile si un ventilator, i-a adresat pârâtei cuvinte injurioase si a amenintat-o cu moartea. De atunci reclamantul vine periodic la domiciliul pârâtei si al parintilor acesteia, în toiul noptii, loveste cu pumnii si picioarele în usa si îi ameninta cu moartea.

Instanta a retinut ca actiunea este întemeiata, în parte, pentru urmatoarele considerente:

Având în vedere jurisprudenta constanta a instantelor judecatoresti privitoare la admiterea ordonantei presedintiale în raporturile de familie, instanta a considerat ca sunt îndeplinite conditiile de emitere a acesteia în raport si de principiile statuate de legiuitor în art. 2 din Legea nr. 272/2004, potrivit carora interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.

În cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate în drepturi a parintilor în ceea ce priveste exercitarea drepturilor si îndatoririlor fata de copiii minori reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevazut în art. 97 alin.1, iar ca o expresie a acestuia art. 98 alin.1 C.fam. dispune ca „masurile privitoare la persoana copilului (…) se iau de catre parinti de comun acord”. Nu trebuie însa pierdut din vedere aspectul ca exercitarea drepturilor parintesti se realizeaza exclusiv în interesul copiilor minori.

În ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art. 43 alin.3 C.fam. contine o dispozitie de principiu, potrivit careia parintelui divortat, caruia nu i-a fost încredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.

Astfel, în situatia în care parintele caruia i s-a încredintat copilul împiedica celalalt parinte în exercitarea drepturilor sale, fie prin interzicerea, fie prin impunerea unui program de vizitare necorespunzator, de natura a reduce pastrarea legaturii cu minorul la un minim care practic o face ineficienta, se pot lua de catre instanta masuri ca parintele caruia nu i-a fost încredintat copilul sa aiba posibilitatea de a avea legaturi personale cu acesta în mod firesc. Acest drept urmeaza a fi exercitat însa în asa fel încât sa nu se influenteze negativ dezvoltarea minorului, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate conditiile normale în privinta întretinerii acestor legaturi.

Fata de cele expuse si luând în considerare si vointa parintilor care au convenit cu privire la un program anume de vizitare, instanta a admis în parte actiunea reclamantului si a încuviintat acestuia sa aiba legaturi personale cu minora, stabilind un program de vizitare cu luarea copilului la domiciliul tatalui.

Etichete:

Ordonanta presedintiala

Sentinţa civilă nr.330

Şedinţa publică de la 03 Februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 09 ianuarie 2009 sub nr…../327/2009, reclamanta …….. a chemat în judecată pe pârâtul ……… pentru ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să fie obligat să predea actualului preşedinte al Asociaţiei de proprietari nr.39 Tulcea …………, toate documentele financiar-contabile întocmite în perioada septembrie 2005 – ianuarie 2009, inclusiv ştampila asociaţiei.

În motivare reclamanta arată că Adunarea Generală a Asociaţiei de proprietari nr. 39 Tulcea a hotărât la data de 16.12.2008 alegerea unui nou comitet executiv şi respectiv a unui nou preşedinte, în persoana lui ………… Mai arată reclamanta că fostul preşedinte, pârâtul din prezenta cauză, refuză nejustificat să predea noii conduceri documentele ce vizează activitatea asociaţiei precum şi ştampila acesteia, prin aceasta aducându-se un grav prejudiciu proprietarilor membrii ai asociaţiei de proprietari.

În drept, reclamanta şi-a motivat cererea pe dispoziţiile art.581 cod procedură civilă.

În dovedirea cererii sale reclamanta a solicitat citarea pârâtului la interogatoriu şi a depus procesul verbal al Adunării generale din 16 decembrie 2008 şi cererea nr.152/17.12.2008.

Pârâtul legal citat a depus întâmpinare prin care arată că a predat conducerea asociaţiei inclusiv documentele aflate în posesia preşedintelui şi ştampila asociaţiei noului preşedinte ……………. Mai arată pârâtul că documentele financiar contabile sunt în posesia contabilului asociaţiei, preşedintele doar semnează asemenea documente, nu le deţine. A mai arătat pârâtul că aşa-zisa schimbare a sa din funcţia de preşedinte a fost ilegală, şi are pe rolul Tribunalului o cerere prin care a contestat şi a cerut repunerea în drepturi.

Pârâtul a depus procesul verbal din 16 ianuarie 2009 şi o serie de înscrisuri.

La data de 29.01.2009, reclamanta a depus prin registratură în completarea acţiunii iniţiale o serie de înscrisuri, în copie xerox, şi a solicitat ca pârâtul să predea de urgenţă, toate documentele financiar contabile din perioada menţionată iniţial , inclusiv cele două ştampile proprietatea asociaţiei. A arătat reclamanta că în perioada septembrie 2005 – ianuarie 2009 asociaţia a funcţionat fără comitet executiv, comisie de cenzori şi fără să se facă nici o verificare contabilă, precum şi că nu s-a ţinut nici o adunare generală.

Reclamanta nu a mai solicitat nici o altă probă în dovedirea cererii sale.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Potrivit procesului verbal depus la dosarul cauzei, la data de 16 decembrie 2008, a fost convocată adunarea generală a Asociaţiei de proprietari nr. 39 Tulcea cu scopul alegerii organelor de conducerea a unui alt comitet executiv şi preşedinte. Urmare voturilor exprimate ………….. a fost ales preşedinte al asociaţiei de proprietari.

Între noul preşedinte ales şi fostul preşedinte, pârâtul din această cauză, a fost întocmit un proces verbal la data de 16 ianuarie 2009, prin care actele asociaţiei, respectiv, documentele de înfiinţare ale asociaţiei, statutul asociaţiei şi ştampila aferentă au fost predate noului preşedinte …………….., acest fapt fiind considerat din punct de vedere legal, ca o predare – primire a conducerii asociaţiei, document semnat de cei doi şi ştampilat cu ştampila asociaţiei.

Cu privire la existenţa în gestiunea sau posesia pârâtului a documentelor financiar contabile ale asociaţiei din perioada menţionată, reclamanta nu a făcut nici o probă cum că acestea s-ar afla în posesia sau deţinerea pârâtului, astfel că din acest punct de vedere cererea sa apare ca nefondată şi va fi respinsă ca atare.

Pe cale de consecinţă va fi respinsă şi cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât potrivit art.274 cod procedură civilă, numai partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Etichete:

Ordonanta presedintiala

SENTINTA CIVILA NR 1646

Sedinta publica de la 16 Iunie 2008

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei ………, sub nr. …………., la data de ………, reclamantul ………, domiciliat in …….., str. ……., nr….., jud. ….., a chemat-o in judecata pe parata …….., cu acelasi domiciliu, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta in cadrul procedurii speciale a ordonantei presedintiale, sa i se incuviinteze sa aiba legaturi personale cu minorul …….., nascut la data de ………

In motivarea cererii, reclamantul a aratat, in esenta, ca reclamanta a plecat cu copilul din tara in mod ilegal si toate demersurile pe care le-a facut pentru a afla unde locuiesc cei doi au ramas fara rezultat.

S-au atasat cererii inscrisuri.

Parata nu s-a prezentat in fata instantei si nici nu a formulat intampinare.

Examinand cererea in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale incidente in cauza, instanta constata ca aceasta nu este intemeiata avand in vedere urmatoarele considerente:

La data de …….., s-a nascut minorul …….., fiul lui …….. si al ………………

Potrivit art.65 din Codul familiei daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, incredintarea lui, precum si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, se vor hotari potrivit disp.art 42-44 inclusiv, ca se aplica prin asemanare.

Art.43 alin.3 din acelasi cod arata ca parintele caruia nu i s-a incredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.

Rezulta din interpretarea textului de lege mai sus aratat ca stabilirea de catre instanta judecatoreasca a modalitatii de exercitare a dreptului parintelui de a pastra legaturi personale cu minorul este conditionata in primul rand, de existenta unei hotarari judecatoresti de incredintare a copilului minor fara a avea relevanta daca acesta este din casatorie sau din afara casatoriei.

In cauza, nu exista o hotarare judecatoreasca de incredintare a minorului Andrei, imprejurare fata de care drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului se exercita, in egala masura, de catre ambii parinti.

Pentru considerentele mai sus aratate, cererea reclamantului va fi respinsa ca nefondata.

Etichete:

Ordonanţă preşedinţială

Dosar nr. 4853/327/2008

SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR. 71

Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea şi înregistrată sub nr. 4853/2008, S.C. IC Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CA , pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei la predarea integrală a gestiunii punctului de lucru-staţie Apicolă B – din Municipiul Tulcea, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2737 din 23.10.2008 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de S.C. Institutul de Cercetare, Dezvoltare pentru Apicultură S.A. Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că între reclamant şi pârâtă au existat raporturi de muncă care s-au finalizat în luna septembrie 2008, aceasta din urmă conducând punctul de lucru din Tulcea; între părţi există o dispută legată de folosinţa terenului pe care funcţionează punctul de lucru al reclamantei, folosinţă exercitată în prezent de către pârâtă; deşi are o problemă concretă sub acest aspect, reclamanta nu solicită o tranşare provizorie a acestei chestiuni, ci formulează o cerere cu un obiect generic de predare a gestiunii; în opinia instanţei de fond o asemenea acţiune nu există, gestiunea fiind o noţiune juridico-contabilă ce presupune concomitent operaţiuni juridice şi de fapt, de o mare diversitate; primirea şi predarea de gestiune reprezintă operaţii faptice şi juridice cu relevanţă sub aspectul răspunderii materiale specifice dreptului muncii, astfel că o gestiune care nu se predă nu poate duce decât, eventual, la o angajare a răspunderii materiale şi nu la posibilitatea predării sale silite; predarea şi primirea de gestiune presupune întotdeauna faptul personal al primitorului şi al celui care predă fără posibilitatea constrângerii directe, ci doar indirect prin modalitatea specifică acestei materii de angajare a răspunderii materiale, de aici rezultă că o asemenea acţiune nu ar putea fi pusă niciodată în executare pentru că ea nu ar putea avea semnificaţia unei transmiteri a folosinţei, posesiei sau detenţiei asupra vreunui ban de la pârâtă la reclamantă; nu se poate pune semnul egalităţii între solicitarea de predare a gestiunii şi pretenţia de predare a folosinţei terenului, pentru că astfel s-ar confunda generalul cu specialul sau o acţiune (posesorie ori petitorie, temporară ori definitivă) admisibilă cu una care nu există.

Prin cererea înregistrată la data de 27.10.2008 S.C. IC Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2737 din 23.10.2008 a Judecătoriei Tulcea.

În motivare recurentul – reclamant a arătat că prin cererea introdusă a solicitat obligarea pârâtei la predarea provizorie a Staţiei Zonale Apicole B împreună cu bunurile pe care le-a avut în gestiune, pârâta motivând, în esenţă, că după ce a fost concediată refuză predarea staţiei pe motiv că terenul pe care se află investiţia nu este proprietatea recurentului, pretinzându-i să-şi ia bunurile şi să le ducă oriunde doreşte.

A mai arătat recurentul-reclamant că, din această cauză, activitatea staţiei sale a fost întreruptă şi nu poate fi reluată şi că pe rolul instanţei de drept comun există acţiune posesorie care le soluţionează definitiv problema posesiei şi folosinţei asupra terenului.

S-a mai arătat că, în precizările solicitate de instanţă, a precizat că, de fapt, obiectul cererii sale este accesul în Staţia Zonală ca investiţie pentru a-şi putea folosi inventarul şi în vederea realizării obiectului de activitate.

A mai considerat recurentul-reclamant că cererea sa îndeplineşte condiţiile procedurii speciale sub aspectul urgenţei, pentru că i s-a întrerupt realizarea obiectivului de activitate ce nu poate fi realizat decât prin investiţie, conform procesului verbal de predare către pârâtă din 05.09.1990 cum şi sub aspectul neantamării fondului, deoarece existenţa sau inexistenţa dreptului său de posesie definitivă asupra terenului face obiectul unui dosar existent pe rolul instanţei.

A mai menţionat recurentul-reclamant că aparenţa posesiei fiind în favoarea sa, iar pârâta neformulând decât apărări inadmisibile prin care antamează fondul cauzei, cerere îndeplineşte şi a doua cerinţă esenţială impusă de lege.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 582 Cod pr. civilă.

S-a mai arătat că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă a formulat concluzii scrise.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de recurs reţine următoarele:

Susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora instanţa de fond a cercetat chiar fondul cererii nu pot fi primite de o asemenea manieră întrucât, în această materie, judecătorul face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul să pipăie fondul pentru a vedea de partea cui este aparenţa dreptului; împrejurarea că dreptul subiectiv este litigios nu împiedică pronunţarea ordonanţei preşedinţiale, întrucât aparenţa de drept este suficientă pentru ca instanţa să ordone o măsură urgentă şi vremelnică, urmând ca problema existenţei sau inexistenţei dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun, în cadrul unei judecăţi care vizează fondul.

În raport de toate aceste considerente şi cum situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, iar aplicare legii a fost în conformitate cu aceasta, urmează ca instanţa să respingă recursul ca nefondat şi să menţină hotărârea atacată ca legală şi temeinică.

Etichete:

Ordonanta presedintiala. Neindeplinirea conditiilor prev.de art. 581 Cod pr.civila.

Reclamanta I.P. a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna inapoierea minorei I.I. care se afla la bunicii materni.

Judecatoria Tulcea a admis cererea si a obligat paratii sa inapoieze reclamantului pe minora nascuta la 19 sept.2000 pana la solutionarea definitiva a cauzei ce formeaza obiectul altui dosar, retinand ca reclamantul este tatal minorei rezultata dintr-o relatie de concubinaj cu fiica paratilor, aflata in prezent in Spania.

Impotriva acestei solutii, au declarat recurs paratii, criticand-o sub aspectul gresitei interpretari a dispoz. art. 581 Cod pr.civila, sustinand ca reclamantul nu a facut dovada urgentei.

Tribunalul Tulcea a gasit critica intemeiata, apreciind ca in mod gresit instanta a retinut ca reclamantul a facut dovada caracterului urgent al cererii sale, in conditiile in care intre parti s-au derulat mai multe procese care privesc situatia acestui minor, prin hotarare judecatoreasca definitiva stabilindu-se domiciliul minorei la mama.

Aparenta de drept nu a fost analizata de prima instanta, in contextul in care, domiciliul minorei a fost stabilit la mama, aceasta imputernicindu-i pe parintii sai sa se ocupe pe perioada absentei sale de cresterea si dezvoltarea acesteia.

Cum nu s-a demonstrat ca situatia copilului este prejudiciata de consecinta culpabila a recurentilor, ca nu este in interesul acestui minor sa ramana alaturi de bunicii materni de care s-a atasat, existand puternice legaturi afective, in speta nu exista urgenta, dimpotriva, o executare silita a acestei ordonante presedintiale, ar putea dauna copilului.

Intrucat in speta nu erau intrunite conditiile prevazute de art. 581 Cod pr.civila, recursul a fost admis, hotararea a fost casata in sensul ca, cererea de ordonanta presedintiala a fost respinsa ca inadmisibila.

(decizia nr. 153/14.03.2003;

in acelasi sens, decizia nr. 328/14.05.2003,

pronuntate de Tribunalul Tulcea)

Etichete:

Ordonanţă preşedinţială

Reclamanta S.C. P S S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G C S.R.L. solicitand instanţei ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună sistarea lucrărilor de îngrădire efectuate de pârâtă pe terenul proprietatea reclamantei din tarla 91, parcela 4/1, lot 1, com. C, jud. Brăila.

Prin sentinţa civilă nr. 4126/1.07.2010 pronunţată de Judecătoria Brăila a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.

În motivarea cererii, a arătat că parata a edificat un gard, intrând în terenul său şi ocupându-i 100 m.p.

A arătat că, în prezent, lucrările nu sunt finalizate, solicitând sistarea lucrărilor, însă pârâta continua activitatea de îngrădire.

A precizat că, de la societatea care a efectuat măsurătorile pârâtei, a obţinut o adresă din care rezultă faptul că măsurarea terenului a fost eronată şi că în realitate, pârâta are o suprafaţă mai mică decât în acte, însă acest teren nu se regăseşte în terenul său.

A mai arătat că a formulat acţiune în revendicare şi pentru desfiinţarea lucrărilor şi plângere penală pentru tulburare de posesie şi distrugerea culturilor.

A menţionat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C.p.c., solicitând ca măsurile să fie dispuse până la soluţionarea dosarului de fond având ca obiect revendicarea terenului ocupat, pentru a limita prejudiciul produs prin definitivarea lucrărilor de îngrădire.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

La termenul din 30.06.2010, pârâta a invocat excepţia lipsei de interes cu referire la condiţia urgenţei.

Instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes că, în realitate, susţinerile pârâtei vizează neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a urgenţei iar nu interesul ce reprezintă condiţie de exercitare a acţiunii civile.

În consecinţă instanţa a respins excepţia ca neîntemeiată.

S-a observat că, deşi reclamanta a aratat în cuprinsul cererii că i s-a ocupat suprafaţa de 100 m.p., a solicitat sistarea lucrărilor în integralitatea lor.

Conform art. 581 C.p.c. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Textul de lege sus-menţionat stabileşte două dintre condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială – urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua.

O a treia condiţie este ca măsura ce urmează a se lua să nu prejudece fondul.

Este necesar ca aceste cerinţe să fie întrunite cumulativ.

În ceea ce priveşte prima condiţie, art. 581 alin. (1) C.p.c. enumeră categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Instanţa a constatat că nu este îndeplinită condiţia urgenţei.

În cauză nu se regăseşte vreuna dintre cele trei situaţii care să implice urgenţa menţionate în art. 581 alin. (1) C.p.c.

Astfel, din examinarea planşelor foto depuse la dosar de către părţi, a rezultat că dreptul reclamantului nu mai poate fi prejudiciat prin întârziere şi de asemenea, din probele administrate, nu a rezultat necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Există urgenţă dacă dreptul reclamantului ar fi ameninţat a se pierde până la soluţionarea pe fond a litigiului sau dacă ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară foarte greu de reparat.

În stadiul actual al lucrărilor efectuate nu se mai poate pretinde posibilitatea prejudicierii prin întârziere sau a producerii unei pagube iminente.

O atare posibilitate ar fi putut fi invocată eventual în momentul edificării fundaţiei.

Mai mult decât atât, urgenţa trebuie să persiste pe tot parcursul judecăţii.

Când dreptul a fost lezat într-o asemenea măsură încât nu mai poate fi păstrat sau restabilit urgent, în condiţiile în care se cerea protejat, dispare raţiunea emiterii ordonanţei, rămânând ca el să fie restabilit pe calea acţiunii de drept comun, dacă este dovedit.

Prin decizia civilă nr. 248&4.08.2010, recursul a fost respins ca nefondat.

Etichete: