Drept civil. Prescripţia dreptului la acţiune pentru daune rezultate din cauze penale.

Drept civil. Prescripţia dreptului la acţiune pentru daune rezultate din cauze penale.

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 16.11.2010 şi înregistrată sub nr. XXX/202/2010, reclamantul N G, a chemat în judecată pe pârâtul P L, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să fie obligat să-i achite suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri, din care 5.000 lei reprezintă cheltuieli materiale şi 10.000 lei daune morale şi să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost coleg de serviciu cu pârâtul, în cadrul S.C. A S.R.L. şi în data de 19.04.2006, în timpul orelor de program a fost agresat fizic de către pârât, că în urma loviturilor primite de la pârât, i-a fost fracturată mandibula şi a suferit mai multe intervenţii chirurgicale pentru repararea acesteia, fiindu-i necesare 50 – 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A5/2749/2008 din 03.11.2008 emis de INML Bucureşti.

A mai menţionat că pârâtul a fost cercetat penal în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.p. iar prin Ordonanţa din data de 22.05.2009 a aceluiaşi parchet s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărirea penală şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În dovedirea cererii sale, reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei copia Ordonanţei de scoatere de sub urmărirea penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ pronunţată la data de 22.05.2009 în dosarul nr. X de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi.

Pârâtul, în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant ca fiind tardiv formulată, intervenind prescripţia dreptului la acţiune, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată iar în subsidiar, în situaţia în care excepţia va fi respinsă, a solicitat admiterea în partea a pretenţiilor reclamantului, numai în măsura în care vor fi dovedite.

La termenul de judecată din data de 10.12.2010 instanţa, din oficiu a dispus ataşarea dosarului de urmărire penală nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 19.04.2006 între părţi a avut loc o altercaţie în urma căreia reclamantul a suferit vătămări corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare un nr. 50-55 zile de îngrijiri medicale (fila 25 dosar urmărire penală). Reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtului, solicitând cercetarea acestuia şi „trimiterea lui în judecată pentru săvârşirea infracţiunii„ prevăzută şi pedepsită de art. 182 C. penal, fără a avea pretenţii civile.

În cauza s-au efectuat cercetări de către organele de urmărire penală, partea vătămată dând în cauză o singură declaraţie, la data de 10.05.2006, după care, aşa cum reiese din referatul de terminare a urmăririi penale din data de 13.05.2009, a plecat din ţară şi nu a mai putut fi audiat, fără a comunica organelor de urmărire penală vreo nouă adresă de domiciliu.

În faza de urmărire penală s-a efectuat un nou raport de expertiză medico-legală, la efectuarea căruia partea vătămată nu s-a prezentat deşi avea această obligaţie (în acest act medical neputându-se aprecia prezenţa eventualelor sechele posttraumatice datorita neprezentării la INML), schimbându-se încadrarea juridică a faptei din art. 182 în art. 181 alin. 1 C. penal.

La data de 22.05.2009 prin Ordonanţa dată în dosarul nr. 884/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului P L şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ acestuia, fără să fi fost formulată vreo cerere de pretenţii civile de către partea vătămată în cadrul procesului penal.

La data de 4.05.2010 reclamantul N G a solicitat comunicarea unei copii de pe ordonanţa procurorului prin care s-a soluţionat cauza.

Ulterior, la data de 16.11.2010, s-a adresat Judecătoriei Călăraşi cu o cerere de chemare în judecată pentru ca pârâtul P L să fie obligat la plata sumei de 15000 lei reprezentând daune materiale şi morale produse ca rezultat al infracţiunii comise de acesta, întemeindu-şi cererea pe art. 998 şi urm. C. civil.

Faţă de excepţia invocată de pârât prin avocat, instanţa constată următoarele:

Prin art. 14 alin. 2 din C.p.p. legea conferă persoanei vătămate prin comiterea unei infracţiuni dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal, alăturând astfel acţiunii penale o acţiune civilă.

Conform art. 19 C.p.p., persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune, iar judecata în faţa instanţei civile se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că dreptul reclamantului de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin comiterea infracţiunii se naşte odată cu exercitarea acţiunii penale – când pretenţiile materiale pot fi fructificate pe calea acţiunii civile accesorie celei penale sau, pe cale separată printr-o cerere de chemare în judecată adresată instanţelor civile (caz în care prescripţia dreptului la acţiune este supusă prevederilor Decretului nr. 167/1958 atât în ceea ce priveşte începutul prescripţiei extinctive cât şi incidenţa cauzelor de întrerupere, suspendare, etc.) care s-ar fi suspendat până la rezolvarea definitivă a cauzei penale.

Cum reclamantul nu a înţeles să-şi exercite dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal, acest drept s-a stins prin emiterea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a pârâtului şi neexercitarea nici unei căi de atac împotriva acestei soluţii dată de procuror.

În privinţa valorificării pretenţiilor civile în afara procesului penal, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1, art. 2 şi art. 8 din Decretul nr. 167/1958 care reglementează prescripţia extinctivă.

Astfel, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul prescripţiei fiind de 3 ani.

Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît şi pe cel care răspunde de ea.

În speţă, data de la care curge termenul de prescripţie este 14.06.2006 (calculat prin adăugarea celor 55 zile necesare pentru refacerea sănătăţii la data comiterii infracţiunii – 19.04.2006), astfel că dreptul material la acţiune pentru recuperarea prejudiciului provocat de pârât s-a stins la 14.06.2009.

Este adevărat că termenul de prescripţie al exercitării acţiunii civile nu curge pe perioada suspendării iar începerea urmăririi penale implică suspendarea cauzei civile până la soluţionarea cauzei penale însă în speţă acţiunea civilă nu a fost exercitată pe cale separată, sub forma introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa civilă anterior începerii urmăririi penale (prin rezoluţia din data de 23.05.2006) pentru numitul P L sau în timpul desfăşurării procesului penal.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca dreptul material la acţiune pentru recuperarea prejudiciului produs prin fapta ilicită să poată fi exercitat oricând după darea unei soluţii de către procuror prin care inculpatul nu ar fi fost trimis în judecată, prevederea legală prin care se recunoaşte dreptul de a exercita acţiunea civilă separat de procesul penal şi suspendarea cauzei civile până la soluţionarea cauzei penale nu ar mai fi avut nici o raţiune.

Este evident că la data comiterii infracţiunii partea vătămată a cunoscut

fapta ilicită şi persoana răspunzătoare de producerea ei în persoana numitului P L, iar întinderea prejudiciului a fost certă şi determinată la data de 14.06.2006, după expirarea numărului de 55 de zile de îngrijiri medicale indicat în raportul de expertiză medico-legală întocmit de INML (fila 23 dosar urmărire penală).

Cum cele două condiţii pentru începerea curgerii termenului de exercitare a dreptului material la acţiune au fost îndeplinite, aşa cum rezultă de mai sus la data de 14 iunie 2006, iar neexercitarea acestuia s-a datorat culpei părţii vătămate, acesta nefăcând dovada intervenirii vreunui caz de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie, instanţa urmează a admite excepţia invocată şi a respinge acţiunea reclamantului ca tardiv introdusă.

Cum partea care a căzut în pretenţii este reclamantul iar pârâtul a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C.p.civ. urmează a-l obliga la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei nr. 3628/3.12.2010 (fila 13 din dosar).

Pentru considerentele mai sus arătate , instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pîrîtul P L şi a respins acţiunea reclamantului.

Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.

Tags: Drept civil

Drept civil . Partaj succesoral. Anulare certificat de moştenitor.

Prin actiunea introdusă la această instanţă la data de 07.01.2010 si înregistrată sub nr. 83/202/2010, reclamantul M. I., a chemat în judecată pe pârâta T. L, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună iesirea din indiviziune asupra imobilului ,compus din casă de locuit si teren aferent în suprafaţă de 280 m.p. , conform cotelor detinute , precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea actiunii reclamantul a arătat că , în baza certificatului de moştenitor nr. 146/17.05.1999 detin cota de 1/ 2 din imobil cealaltă cotă de 1 / 2 fiind deţinută de T. L.- pârâta în cauză.

Se mai arată că, întrucât nu s-a ajuns la o înţelegere cu pârâta în ce priveşte partajarea acestui imobil şi pentru că nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune , conf.art. 728 Cod Civil , solicită sistarea stării de indiviziune.

În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art. 728 Cod.Civil si art. 274 C.proc.civ.

În dovedirea actiunii reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu expertize şi înscrisuri.

A depus în copie următoarele: certificatul de mostenitor autentificat sub nr. 146/17.05.1999 de B.N.P. Mitache Adriana ; certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele si Taxele Locale nr.10066/01.09.2009 emis de Primăria Mun.Călăraşi, Serv.Impozite si Taxe, un act de vânzare cumpărare datat 24.12.1921 .

În şedinţa publică din 01.02.2010 a solicitat ataşarea dosarului nr. 5101/202/2009 al acestei instanţei, între aceleaşi părţi.

Prin întâmpinarea-cerere reconventională depusă la dosarul cauzei, pârâta T L, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea numai în parte a acţiunii introductive si anularea certificatului de moştenitor nr. 146/17.05.1999 în sensul că masa succesorală rămasă de pe urma soţilor lor nu este cea reliefată prin acest certificat , restul îmbunătăţirilor fiind edificate de aceasta şi de soţul ei , apreciind că i se cuvin , aceste îmbunătăţiri fiind evaluate la 15.000 lei.; şi compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În motivarea cererii reconventionale pârâta arată că a fost căsătorită cu T G din 24.06.1966 si până la decesul acestuia din urmă respectiv 04.02.1989 , din această relaţie de familie nerezultând copii.

A mai arătat că defunctul său soţ a avut o soră, T.A., prin căsătorie cu reclamantul, devenind M. A., soră care a decedat la aprox. 3 ani după data decesului defunctului T. G. şi că părinţii respectiv socrii pârâtei detineau cu titlu de proprietate un imobil situat în C., compus din 280 m.p. şi o casă de locuit din chirpici acoperită cu tablă, compus din 280 m.p. şi o casă de locuit din chirpici acoperită cu tablă compusă din 2 camere aflate pe un hol, imobilul nu avea coş, sobe de teracotă si nici dusumele , acestea din urmă fiind edificate de pârâtă şi de soţul acesteia-în timpul căsătoriei, la mutarea în imobil.

Apreciază pârâta că reclamantei nu i se cuvine decât jumătate din acest imobil vechi iar restul constructiilor sunt edificate de aceasta şi de soţul acesteia respectiv: – a drişcuit tot imobilul; a reparat spatele casei cu turnarea temeliei ( subzidire) , a stropit imobilul pe exterior ; a edificat alte două camere în completarea imobilului vechi ( a câte 3/3,3 ) ; a edificat o verandă ; a edificat două garaje si o bucătărie de vară ; a acoperit imobilul cu tablă.

După decesul soţului pârâtei s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma soţiei lui, conform certificatului de moştenitor nr.188/28.03.1990 eliberat de N.S.J. Călăraşi, în dosarul notarial nr. 234/1990 iar la data de 15.03.2009 a pus două geamuri şi uşă din termopan, apreciind toată această operă de edificare de 15.000 lei.

În această situaţie, pârâta arată că nu se poate opune admiterii actiunii deoarece reclamantului i se cuvine jumătate din masa succesorală rămasă de pe urma defunctilor socrii prin sotia supravieţuitoare dar această masă succesorală era cu totul alta ( 2 camere şi un hol pe 280 m.p. si nu 4 camere , două holuri, cămară , bucătărie de vară, două garaje şi o magazie ).

În dovedirea cererii reconventionale si în combaterea actiunii principale pârâta-reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori raport de expertiză imobiliară.

Au fost depuse în copie următoarele: certificatul de moştenitor nr. 188/28.03.1990, testamentul nr. 4247/1989, certificatul de căsătorie C g nr. 0421214 (filele 16-19 din dosar)

În şedinţa publică din 15 februarie 2010 reclamantul a ridicat excepţia prescripţia dreptului de a formula actiune în anularea certificatului de moştenitor nr. 146/17.05.1999 având în vedere că de la data eliberării acestuia şi până la introducerea acţiunii au trecut mai mult de trei ani – excepţie unită cu fondul. Punând în discuţie excepţia pârâta a solicitat să fie respinsă ca neîntemeiată .Cu privire la exceţia ridicată , instanţa reţine că pârâta-reclamantă nu are calitatea de moştenitor în certificatul a cărui anulare o cere, act faţă de care are calitatea de terţ .

Prin cererea reconvenţională se contestă întinderea masei succesorale rămase de pe urma defunctei M. A. , pretinzând că asupra unor bunuri, pârâta are dreptul de proprietate. Sub acest aspect acţiunea pârâtei este guvernată de regulile aplicabile acţiunii reale , imprescriptibilă din punct de vedere extinctiv . Pentru aceste considerente excepţia ridicată a fost privită ca neîntemeiată si respinsă ca atare.

Pe fondul cauzei , pentru stabilirea întinderii masei partajabile au fost audiaţi doi martori pentru pârâtă.

Deşi şi reclamantului i-a fost admisă proba testimonială a fost decăzut din administrarea ei pentru că nu a prezentat martorii .

La dosarul cauzei reclamantul a depus înscrisuri din care rezultă că anume perioade de timp a locuit în mun.C.: în perioada 1974-1976 şi 1980-1984 şi începând din 21.04.2009 până în prezent-

Printr-un memoriu depus la dosarul cauzei , leagă aceste perioade de timp cu ajutorul financiar acordat soacrei sale la efectuarea lucrărilor de îmbunătăţire a imobilului.A mai susţinut că a plătit taxele si impozitele datorate statului.

Din răspunsurile date de pârâtă la interogatoriu rezultă că aceasta nu recunoaşte nici un fel de contribuţie a reclamantului la efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire la imobilul rămas de pe urma soţului său, aşa cum este acesta descris ( imobilul) în certificatul de moştenitor nr.188/1990.

De asemenea, cu martorii audiaţi în cauză –S. T. si C. E., pârâta face dovada că imobilul rămas de pe urma defunctului T. G. se compune din 1 construcţie din gard, învelită cu tablă , compus din 4 camere , 2 holuri, cămară, bucătărie de vară anexă. Însă , acest imobil moştenit la rândul său de către T.G. era compus doar din 2 camere si o sală, construcţie din gard, celelalte camere şi anexe fiind construite ulterior de către pârâtă şi soţul său, fără contribuţia reclamantului.

Coroborând aceste probe cu datele ce rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul th.G.J. instanţa va reţine că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei M.A. nu este cea menţionată în certificatul de moştenitor nr.146/1999 ci mult mai mică.

Ea se compune din casă de locuit formată din două camere şi un antreu ( construcţie – din anul 1922, din gard ) şi din suprafaţa de teren de 175 m.p. ( din măsurători) faţă de 280 m.p. din acte-

În raport cu această întindere a masei partajabile certificatul de moştenitor este anulabil, motiv pentru care se va dispune în acest sens.

Urmează a se constata că asupra acestui imobil descris în raportul de expertiză în capitolul „Concluzii” pct.1 şi 2 , părţile au drepturi egale de 1 fiecare.

Urmează a constata că valoarea de circulatie a imobilului de mai sus, fără lucrările de îmbunătăţire aduse de pârâtă este de 20.746,80 lei, din care valoarea drepturilor casei bătrâneşti ( poz.1,2,3 -2 camere +antreu-conform raportului de expertiză ) este de 9.137, 48 lei.

Valoarea totală a terenului aferent în suprafaţă de 175,56 m.p. este de 11.609,32 .

Urmează a mai constata că valoarea îmbunătăţirilor aduse de pârâtă imobilului de mai sus este de 19.332 lei si constau din încăperile –pozitia nr. 4,5,6,7,8( magazie ) 9 şi 10 ( două garaje, precum şi lucrările de construcţii executate în încăperile de la poziţia 1,2,3 şi poziţia 6 şi 7 – din raportul de expertiză .

Urmează a constata că imobilul nu este comod partajabil .Văzând dispozitiile art. 728Cod Civil precum si pe cele ale art. 673 C.proc.civ. , instanţa urmează a dispune iesirea din indiviziune a părţilor cu privire la masa partajabilă.

Urmează a atribui imobilul în valoare de 20.746,80 lei compus din casa de locuit formată din 2 camere +antreu+teren în suprafaţă de 175,5 m.p. pârâtei T.L. , părţile fiind de acord în acest sens.

Urmează a obliga pârâta către reclamant la plata a 1 din c/val acelui imobilul, ce reprezintă dreptul său succesoral în sumă de 10.373,40 lei.

Conform art.276 C.proc.civ., urmează a compensa cheltuielile de judecată, şi a obliga pe pârâtă către reclamant la 1409,5 lei-cu acest titlu.

Acţiunea principală şi cererea reconventională au fost legal timbrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea introdusă de reclamantul M. I., domiciliat în mun.C., jud.C. împotriva pârâtei T.L. , domiciliată în mun.C., jud.C..

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în anularea Certificatului de Moştenitor nr. 146/1999 .

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta T. L. împotriva pârâtului M. I..

Anulează certificatului de moştenitor nr. 146 din 17 mai 1999 eliberat de BNP Mitache Adriana , din municipiul Călăraşi , numai cu privire la o parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei M.A. , în ce priveşte suprafaţa de teren aferent imobilului situat în mun.C., care este de 175 m.p. şi nu 280 m.p. menţionată în acte , precum şi în ce priveşte casa de locuit care se compune din două camere şi un antreu .

Constată că asupra imobilului descris mai sus – ( un raport de expertiză tehnică G.J. – capitolul „Concluzii” pct.1 şi 2 ) părţile au drepturi egale în cotă de 1/2 fiecare .

Constată că valoarea de circulatie a imobilului de mai sus, fără lucrările de îmbunătăţire aduse de pârâtă este de 20.746,80 lei din care : valoarea casei bătrâneşti-( poz.1.2.3-2 camere +antreu- conform raportului de expertiză) este de 9.137, 48 lei-

Valoarea totală a terenului aferent , în suprafaţă de 175, 50 m.p. este de 11.609, 32 lei.

Constată că valoarea îmbunătăţirilor aduse de pârâtă imobilului de mai sus este de 19.332,32 lei şi constau din încăperile poz: 4,5,6,7,8 ( magazie) 9 şi 10 ( 2 garaje) , precum şi lucrările de construcţii executate în încăperile poz: 1, 2 şi 3 şi poz. 6 şi 7 .

Constată că imobilul în litigiu nu este comod partajabil .

Dispune iesirea din indiviziune a părţilor cu privire la imobilul ce constituie masa partajabilă.

Atribuie imobilul , în valoare de 20.746,80 lei ( casă din 2 camere +antreu+teren de 175,5 m.p.) situat în C., pârâtei T. L.-

Obligă pârâta către reclamant la plata c/val dreptului său de 1/1 /2 din respectivul imobil , în sumă de 10.373, 40 lei.

Compensează cheltuielile de judecată şi obligă pe pârâtă către reclamant la 1409,5 lei, cu acest titlu.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 20.09.2010.

Tags: Drept civil

Drept civil. Prescripţia dreptului de opţiune succesorală.

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 20.10.2009 şi înregistrată sub nr. 5462/202 , reclamanţii P. G, P. Ş. , P. T. ,au chemat în judecată pe pîrîţii P. I., P. N. , C. V., solicitînd ca prin hotărîrea judecătorească ce se va pronunţa să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului P. M. , decedat la data de 26.07.2001, să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, moştenitorii şi cotele lor , să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor ,să fie obligat pârâtul P. N. să le restituie c/val. arenzii încasate de el de pe suprafaţa de 3,82 ha teren , aferentă ultimilor trei ani şi să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea cererii lor reclamanţii au arătat că la data de 26.07.2001 a decedat tatăl lor, P. M. , cu ultimul domiciliu în com. Borcea, jud. Călăraşi şi că din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia fac parte : dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3,82 ha teren extravilan situată în com. Borcea, jud. Călăraşi , reconstituit prin titlul de proprietate nr. 6823 din 17.03.1994 emis de C.J.S.D.P.A.T. Călăraşi şi dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 6,13 ha teren extravilan , situată în com. Borcea, jud. Călăraşi , reconstituit prin titlul de proprietate nr. 138112 din 27.01.2009 emis de C.J.S.D.P.A.T. Călăraşi .

Au mai precizat de pe urma defunctului , au rămas ca moştenitori ei , în calitate de fii , pârâţii P .I. şi P. N. ,tot în calitate de fii şi pârâta C.V. ,în calitate de nepoată de fiică- K. A., postdecedată tatălui ei -, fiecare având câte o cotă de 1/6 din masa succesorală.

Au mai menţionat solicită ieşirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun masa succesorală ,prin atribuirea în natură a cotelor ce li se cuvin din acestea , precum şi obligarea pârâtului P. N. să le restituie c/val. arenzii încasate de el de pe suprafaţa de 3,82 ha teren , aferentă ultimilor trei ani .

În dovedirea cererii lor reclamanţi au înţeles să se folosească de proba cu expertiză ,interogatoriu ,martori şi înscrisuri, depunînd în acest sens la dosarul cauzei următoarele : copii de pe titlurile de proprietate nr.6823 din 17.03.1994 şi 138112 din 27.01.2009 emise de CJSDPAT Călăraşi , copii de pe actele lor de stare civilă din care rezultă că sunt fiii defuncţilor P. M.şi P. L., copii de pe certificatele de deces ale defuncţilor ,copie de pe certificatul de naştere şi de căsătorie al acesteia din urmă .

În drept au invocat prevederile art. 650 şi urm. C civ , 721 C civ .

În termen legal pârâtul P. N. a depus la dosarul cauzei întâmpinare , invocând excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor şi al celorlalţi pârâţi ,de a accepta succesiunea rămasă de pe urma defunctului P. M. , el fiind unicul moştenitor al acestuia şi solicitând obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată .

În motivarea cererii sale , pârâtul a arătat că nici una dintre părţi , cu excepţia sa , nu a acceptat , conform art. 700 C civ , nici expres şi nici tacit , moştenirea rămasă de pe urma defunctului P.M., ba mai mult , toţi au cunoscut şi au acceptat voinţa acestuia de al desemna pe el unic moştenitor , aşa cum reiese din testamentul autentificat sub nr. 1060 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion .

În susţinerea cererii sale pârâtul a înţeles să administreze proba cu interogatoriu , martori şi înscrisuri, depunând la dosar testamentul mai sus menţionat , precum şi o copie a cărţii sale de identitate .

În şedinţa publică din data de 12.11.2009 reclamanţii au solicitat introducerea în cauză , în calitate de pârât şi a soţului defunctei K .A. ,moştenitor al acesteia şi au depus o cerere privind reducerea taxei de timbru având în vedere veniturile pe care le au .

În susţinerea acesteia au depus o serie de înscrisuri , aflate la filele 30-41, 46-61 din dosar.

Instanţa a admis cererea reclamanţilor şi a dispus citarea în cauză , în calitate de pârât a numitului K. F. , soţ al fiicei postdecedate , a defunctului P. M. .

Totodată prin încheierea pronunţată la data de 27.11.2009 a fost admisă şi cererea reclamanţilor de reducerea a taxei de timbru , aferentă acţiunii formulate de la 3094 lei, la 1547 lei , în baza art. 8 rap. la art. 6 şi art. 9 din OUG 51/2008.

În şedinţa publică din data de 17.12.2009 , reclamanţii şi-au completat acţiunea cu cererea privind constatarea deschisă a succesiunii rămasă de pe urma defunctei P.L. , decedată la data de 11.09.2003,solicitând să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, moştenitorii şi cotele lor, să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor şi să se reducă liberalitatea excesivă făcută de defunctul P. M. ,în favoarea pârâtului P. N., prin testamentul autentificat sub nr. 1060 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion .

În motivarea cererii , reclamanţii au arătat că P. L. este soţia postdecedată a defunctului P. M. ,care în calitate de moştenitor legal al acestuia , moşteneşte 1/4 din masa succesorală rămasă de pe urma soţului ei . Au mai menţionat că la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei vin în calitate de moştenitori ei, în calitate de fii , pârâţii P. I. şi P. N. ,tot în calitate de fii şi pârâta C. V. ,pârâtul K. F. , în calitate de nepoată de fiică şi respectiv soţ a lui K. A., postdecedată tatălui ei -, fiecare având câte o cotă de 1/6 din masa succesorală .

Au mai invederat că şi în acest caz doresc atribuirea în natură a cotelor ce li se cuvin din bunurile ce compun masa succesorală şi au solicitat să se reducă liberalitatea excesivă făcută de defunctul P. M. , care îi lasă pârâtului P. N., prin testamentul autentificat sub nr. 1060 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion, întreaga sa avere şi care încalcă rezerva succesorală , prev. de art. 841 C civ ,care stabileşte că în cazul în care există mai mult de 3 copii , autorul nu poate dispune decât de 1/4 din bunurile sale, restul de 3/4 reprezentând rezerva succesorală a acestora .

Au mai menţionat că solicită totodată respingerea excepţiei prescripţiei dreptului lor de opţiune succesorală , în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii defunctului P. M. , arătând că au făcut acte tacite de acceptare a moştenirii acestuia ,în sensul că au primit o parte din arenda cuvenită pentru terenul aflat în extravilan şi au achitat şi impozitul către stat, aferent bunurilor succesorale .

Pârâtul P. N. a depus o nouă întâmpinare ,prin care a precizat că este de acord cu dezbaterea succesiunii defunctei P. L. , constatându-se calitatea de moştenitori ai acesteia atât în persoana sa ,cât şi în persoana reclamanţilor şi a celorlalţi pârâţi , urmând a se avea în vedere ,că aceasta i-a lăsat întreaga sa avere , conform testamentului autentificat sub nr. 1061 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion , pe care-l depune la dosar. A mai adăugat că ambii săi părinţi i-au lăsat averile lor, în considerarea faptului că el a fost singurul care i-a îngrijit în timpul vieţii ,iar după moarte le-a organizat înmormântările şi parastasele ulterioare acestora.

La termenul din data de 4.02.2010 ,pârâtul P. N.a invocat excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor şi al celorlalţi pârâţi ,de a accepta succesiunea rămasă de pe urma defunctei P.L. , el fiind unicul moştenitor al acesteia, ţinând cont de faptul că nici în acest caz ,nici unul dintre ei , nu a făcut vreun act de acceptare expresă sau tacită a acesteia .

În drept a invocat prev. art. 700 C civ .

La acelaşi termen de judecată , reclamanţii au invocat la rândul lor , reducţiunea liberalitatea excesive făcută de defuncta P. L.,în favoarea pârâtului P.N., prin testamentul autentificat sub nr. 1061 din 21.06.2001 de BNP Stuparu Ion .

În motivarea cererii au arătat că şi în acest caz au fost încălcate prev. art. 841 C civ , în sensul că defuncta testându-şi întreaga avere doar în favoarea unui copil,le-a încălcat rezerva succesorală de 3/4 din masa succesorală , rămasă de pe urma ei .

Totodată au solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de opţiune succesorală , în ceea ce priveşte acceptarea succesiunii rămase de pe urma mamei lor , învederând că şi în acest caz au făcut acte de acceptare tacită a acesteia.

Au menţionat că au participat la cheltuielile de înmormântare ale mamei lor şi la organizarea parastaselor ulterioare a acesteia , s-au implicat în plata impozitului pe teren şi nu au înţeles nici un moment să renunţe la moştenirea mamei lor , chiar dacă , în baza unei înţelegeri , l-au lăsat pe pârâtul P. N. să încaseze şi arenda cuvenită lor, de pe urma terenurilor , întrucât acesta locuia în aceiaşi zonă şi îi era mult mai uşor să gestioneze banii .

Prin întâmpinările depuse la dosar , în şedinţa publică din 4.02.2010 pârâţii C.V. şi P. I. au invederat că pârâtul P. N. a fost singurul care s-a ocupat de administrarea averilor rămase de pe urma defuncţilor P.M.şi P. L. , tot el fiind şi cel care s-a ocupat de organizarea înmormântărilor acestora şi a parastaselor ulterioare lor , fără ca vreunul din ceilalţi fraţi să contribuie financiar la ele.

Pârâta C. a depus la dosar o copie a cărţii sale de identitate.

La termenul de judecată din data de 4.03.2010 instanţa , după ce a pus în discuţia părţilor excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor şi al pârâţilor P. I. şi C. V. ,în ceea ce priveşte acceptarea succesiunilor defuncţilor P. M. şi P. L., invocate de pârâtul P. N. , le-a admis pentru următoarele considerente .

Potrivit dispozitiilor art. 644,686,688 cod civ. transmiterea patrimoniului succesoral operează de drept din momentul deschiderii moştenirii fără vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui . Nimeni nu este însă obligat să accepte o moştenire care i se cuvine şi pentru ca soarta acesteia să nu rămână multă vreme incertă , legiuitorul a stabilit ca dreptul de opţiune să fie exercitat într-un termen de 6 luni , calculat de la data deschiderii moştenirii . Astfel, art. 700 al. 1 cod civ stipulează că „ dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni , socotit de la data deschiderii succesiunii „ . Acest termen de 6 luni a fost calificat de doctrină ca un termen de prescripţie , care dacă nu a fost exercitat stinge dreptul la acţiune în sens material . Termenul de exercitare a opţiunii succesorale începe să curgă de la data deschiderii succesiunii , deci de la data decesului , indiferent de momentul înscrierii lui în registrele de stare civilă şi faţă de toţi succesibilii , indiferent că vocaţia lor la moştenire este concretă sau numai generală .

Regula privind începutul prescripţiei se aplică indiferent dacă succesibilul moşteneşte în nume propriu , cum este cazul reclamanţilor P .G. , P. Ş. , P.T., Petcu Ion,fii ai defuncţilor P. M. şi P. L. sau prin retransmitere , cum este cazul pârâtei C. V. , nepoată de fiică , K. A.,postdecedată .

De la regula calculării termenului de prescripţie există excepţii , aşa cum există şi cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie , stipulate în Decretul nr. 167/1958 , însă reclamanţii şi pârâţii P. I. şi C.V. nu au făcut dovezi din care să rezulte că s-ar încadra într-unul din cazurile expres stipulate de lege , de natură să suspende sau să întrerupă termenul de 6 luni . Acceptarea succesiunii în termenul mai sus menţionat este fie expresă , atunci când succesibilul îşi manifestă intenţia de a o accepta printr-un înscris , fie el autentic sau sub semnătură privată , fie tacită , respectiv prin fapte din care să rezulte neîndoielnic intenţia acestuia de a intra în posesia ei . Deşi legiuitorul nu stabileşte expres care sunt actele sau faptele în virtutea cărora se consideră că moştenitorul a înţeles să accepte succesiunea , totuşi din conţinutul acestora trebuie să rezulte indubitabil această intenţie a sa .În acest sens, practica judiciară a stabilit că nu semnifică acceptare tacită a moştenirii plata cheltuielilor de înmormântare sau a parastaselor ulterioare , acestea fiind efectuate de moştenitori din considerente de morală şi de respect faţă de memoria defunctului .

Martorii audiaţi în cauză , atât la cererea reclamanţilor, cât şi la cererea pârâtului P. N. , au relevat în declaraţiile date că după moartea defunctului P. M. , în imobilul masă succesorală s-a mutat pârâtul P.N. , împreună cu soţia sa , pentru a-şi îngriji mama neputincioasă, respectiv defuncta P. L. şi după ce au convieţuit împreună aprox. 1 an , s-au mutat cu toţii în Feteşti, unde defuncta a locuit pînă la data decesului .

După mutarea lor în Feteşti, defuncta P. L. şi pârâtul P. N. au dispus de imobilul masă succesorală în sensul că l-au închiriat martorului F. M. , aspect cunoscut şi de martorul reclamanţilor N. I. , dar şi de martorul pârâtului , P.C. .

În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi şi pe pârâtul P. I. ,din probele administrate în cauză , rezultă că aceştia nu au făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii . În interogatoriile ce le-au fost luate ( filele 133-135 ), reclamanţii recunosc că după moartea părinţilor lor nu şi-au însuşit nici un bun din gospodăria acestora şi au acceptat fără nici un fel de discuţie ca de imobilul masă succesorală compus din casa de locuit , să dispună prin închirierea lui , doar pârâtul P. N. .

Aşa cum am arătat mai sus , este irelevant în speţă, faptul că aceştia au participat sau nu la cheltuielile de înmormântare sau la parastasele părinţilor lor, câtă vreme aceste acte nu semnifică acceptarea succesiunii .

Reclamanţii au încercat să dovedească , fără a reuşi însă , faptul că între ei şi pârâtul P. N. a existat o înţelegere intervenită după moartea defunctului lor tată, care consta în încasarea de către acesta a arendei cuvenită lor, de pe urma terenurilor extravilane ce intrau în masa succesorală ,iar cu aceasta urmau să se achite cheltuielile de înmormântare şi parastasele părinţilor.

Instanţa a înlăturat în acest sens declaraţia martorului N.I. care învederează că a auzit la înmormântarea defunctului P. M. de această înţelegere a părţilor , apreciind că această afirmaţie este făcută procauza , fiind puţin probabil ca părţile să fi discutat un asemenea subiect , la acel moment şi de faţă cu persoane străine .

Nu a putut fi reţinută nici afirmaţia martorului N. G. , referitoare la existenţa acestei înţelegeri între părţi , întrucât acesta a aflat de ea în mod indirect , în urma unei discuţii purtate cu fratele său, în urmă cu 1 an , fără a putea preciza exact când a intervenit ea , aşa încât să se poată stabili dacă s-a produs în interiorul termenelor de prescripţie sau în afara acestora .

De asemenea , din probele administrate nu a reieşit care dintre părţi a participat la această înţelegere , întrucât pârâţii P.I. şi C. V. nu fac nici o referire la acest aspect , în întâmpinările depuse în cauză, iar martorii nu au făcut nici o menţiune cu privire la ei , iar reclamantul P G. a recunoscut la interogatoriul ce i-a fost luat că nici măcar nu a fost prezent la înmormântarea părinţilor săi , astfel că este puţin probabil să fi încheiat vreo înţelegere cu pârâtul P. N. , la acel moment , aşa cum a încercat să susţină martorul N.De altfel, nu s-a putut stabili din probele administrate dacă această eventuală înţelegere viza ambele succesiuni , sau doar pe cea a defunctului P. M. şi nici pe câţi ani ar fi încheiat-o părţile , pentru a se putea verifica veridicitatea afirmaţiilor reclamanţilor .

Nici unul dintre reclamanţi nu a făcut vreo dovadă din care să rezulte că ar fi achitat vreunul din impozitele aferente bunurilor succesorale , ori în cazul în care ar fi acceptat moştenirea părinţilor lor , ar fi fost normal să facă şi acest lucru , mai ales că înţelegerea pe care pretind că au încheiat-o cu pârâtul P.N. viza cheltuirea banilor din arenda cuvenită lor , doar pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare şi a parastaselor părinţilor .

Reclamanta P. T. a depus la dosar înscrisuri datând din anul 2009 , din care rezultă că s-ar fi interesat de terenurile extravilane aparţinând defunctului său tată şi chiar ar fi primit arenda cuvenită pe anul respectiv . Aceste înscrisuri nu reprezintă o dovadă a faptului că a acceptat succesiunea părinţilor săi în termen de 6 luni de la decesul acestora, iar în plus, pârâtul P. N. a precizat , la cererea instanţei, că le-a dat fraţilor săi sub formă de ajutor , având în vedere situaţia lor financiară precară, o parte din arenda încasată pe ultimii 2 ani .

De altfel, toţi cei trei martori audiaţi la cererea reclamanţilor au invederat în declaraţiile date că au auzit de neînţelegerile dintre părţi abia în ultimul an , deşi cei doi defuncţi au decedat în 2001 şi respectiv 2003 şi singurul care a beneficiat de bunurile succesorale , prin închirierea imobilului casă de locuit şi prin încasarea arendei de pe terenul extravilan , a fost pârâtul P. N. .

În ceea ce-i priveşte pe pârâţii P. I. şi Co. V. , prin întâmpinările depuse la termenul din data de 4.02.2010 ( filele 122-125 ) aceştia au recunoscut că singurul care s-a ocupat de administrarea averilor defuncţilor a fost pârâtul P.N. , în timp ce ceilalţi fraţi ai lui , nu au avut nici o contribuţie în acest sens şi nu au plătit nici unul din impozitele aferente bunurilor succesorale , care au fost suportate tot de acesta .

Ca atare, instanţa a considerat că întreg probatoriul administrat în cauză , conduce la concluzia că singurul care a acceptat tacit moştenirea defuncţilor P. M. şi P. L. , în favoarea căruia cei doi şi-au testat şi întreaga avere, aşa cum rezultă din testamentele depuse la dosarul cauzei ( filele 78 şi 115 ) , este pârâtul P. N. ,în timp ce ceilalţi fraţi ai săi ,prin neacceptarea în termen a moştenirii acestora , au devenit străini faţă de ele .

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate , respectiv art. 700 şi urm. C civ , instanţa admiţând excepţiile invocate de pârâtul P. N. , urmează a respinge acţiunea formulată de reclamanţi, aşa cum a fost completată , ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţiile prescripţiei dreptului de opţiune succesorală al reclamanţilor în ceea ce priveşte acceptarea succesiunilor defuncţilor P.M.şi P. L., invocate de pârâtul P. N .

Respinge acţiunea , aşa cum a fost completată, formulată de reclamanţi împotriva pîrîţilor , ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

Obligă reclamanţii la plata către pârâtul P. N. a sumei de 1000 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8.03.2010.

Tags: Drept civil

Drept civil. Acordare personalitate juridică. Art.33.al. 1 din Ordonanţa nr. 26/2000 Potrivit art.33 al. 1 din Ordonanţa nr. 26/2000 , modificarea actului constitutiv şi/sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Calarasi la data de 21.07.2010 sub nr. 4796/202/2010 petenta Asociatia CENTRUL REGIONAL DE RESURSE PENTRU PROMOVAREA SI DEZVOLTAREA ECONOMIEI SOCIALE SUD-MUNTENIA, a solicitat instantei ca, prin încheierea pe care o va pronunta, sa dispuna înregistrarea asociatiei în Registrul Asociatiilor si Fundatiilor aflat la grefa Judecatoriei Calarasi.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 7 alin 1 din O.G. nr. 26/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

În dovedirea cererii petenta a depus la dosar urmatoarele înscrisuri: dovada disponibilitatii denumirii nr. 86830/01.07.2010 eliberata de Departamentul pentru Comunicare si Relatii Publice din cadrul Ministerului Justitiei, valabila, actul constitutiv si statutul asociatiei, atestate sub nr. 21/19.07.2010, si respectiv 22/19.07.2010 de av. C.B., din cadrul Baroului Bucuresti, dovada depunerii patrimoniului initial la CEC Bank, Sucursala Calarasi, în cuantum de 910 lei, dovada sediului; contract de comodat încheiat la data de 20.07.2010, Certificatele de cazier fiscal ale membrilor fondatori si copiile cartilor de identitate ale acestora, respectiv: D.D., B.M.V.V., I.M. si I.A.

Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 19 lei si timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca asociatia petenta, se constituie pe o durata nedeterminata, în baza vointei de asociere a asociatilor fondatori: D. D.C., în calitate de membru fondator, B.M.V.V., în calitate de membru fondator si I. A., în calitate de membru fondator, în temeiul Ordonantei Guvernului României nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, modificata prin Legea nr. 246/2005 pentru aprobarea O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu respectarea prevederilor legislatiei române, precum si a prevederilor actelor sale de constituire si functionare, semnat de catre fiecare membru fondator în parte, având ca scop îmbunatatirea participarii grupurilor vulnerabile pe piata muncii si promovarea incluziunii sociale prin dezvoltarea structurilor si activitatilor specifice economiei sociale.

Totodata, asociatia care ca scop sprijinirea activitatii Agentiei Nationale pentru Romi, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului, înfiintata prin H.G. nr. 1703/14.10.2004, în implementarea proiectului „Împreuna, pentru o societate mai buna” I.D. 4729, aprobat prin contractul de finantare POSDRU/14/1/S/3 prin Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Axa prioritara 6 „Promovarea incluziunii sociale”, Domeniul major de interventie 6.1. „Dezvoltarea economiei sociale”.

Obiectivul asociatiei, constând în atingerea scopului propus, si anume îmbunatatirea participarii grupurilor vulnerabile (populatia roma, persoane cu dizabilitati, persoane cu risc sporit de marginalizare sau excluziune sociala) pe piata muncii si promovarea incluziunii sociale prin dezvoltarea structurilor si activitatilor specifice economiei sociale la nivel national, va fi atins prin:

a) sustinerea informarii, consilierii si orientarii profesionale a unui grup de 2.000 de persoane apartinând grupurilor vulnerabile, motivarea acestora în scopul participarii la piata muncii, fara a obtine profit;

b) activitati care vizeaza atât dezvoltarea profesionala, cât si dezvoltarea personala a acestei categorii de persoane, cresterea nivelului de formare si calificare a acestor persoane, prin îmbunatatirea competentelor, capacitatilor si aptitudinilor personale urmarind ca rezultat integrarea grupurilor vulnerabile pe piata muncii, fara a obtine profit;

c) sustinerea consilierii grupurilor vulnerabile în scopul îmbunatatirii încrederii si a stimei de sine, factori care promoveaza incluziunea sociala, fara a obtine profit;

d) contacte si colaborari cu persoane apartinând domeniului medical, învatamântului, industriei, administratiei, fara a obtine profit;

e) promovarea egalitatii de sansa si tratament între barbati si femei apartinând grupurilor vulnerabile;

f) promovarea parteneriatului si a colaborarii cu si între organizatii si înfiintarea de parteneriate public-private, fara a obtine profit;

g) înfiintarea de filiale în regiunile importante din România, centre regionale de resurse pentru Economia Sociala;

h) specializarea expertilor din cadrul centrelor regionale de resurse în domeniul economiei sociale si a incluziunii sociale, în scopul promovarii obiectivelor asociatiei, fara a obtine profit;

i) încheierea parteneriatelor pe regiuni pentru sustinerea si dezvoltarea economiei sociale si a unor grupuri judetene de sprijin;

j) sustinerea de proiecte în domeniul economiei sociale;

k) sustinerea structurilor si activitatilor specifice economiei sociale cu consecinta generarii oportunitatilor de angajare, în medii flexibile si moderne, fara a obtine profit;

k) preocupari pentru obtinerea fondurilor necesare obiectivelor amintite;

l) alte mijloace de actiune organizate în vederea realizarii scopului asociatiei, fara a obtine profit.

Patrimoniul initial al asociatiei petente este format dintr-un activ patrimonial initial în valoare de 900 lei provenit prin subscrierea libera a asociatilor fondatori.

Prin urmare, instanta retine ca înfiintarea petentei,CENTRUL REGIONAL DE RESURSE PENTRU PROMOVAREA SI DEZVOLTAREA ECONOMIEI SOCIALE SUD-MUNTENIA, s-a facut cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care, în temeiul dispozitiilor art. 8 alin 2 din O.G. nr. 26/2000, modificata si completata, va admite cererea dispunând înscrierea asociatiei în Registrul Special – Asociatii, aflat la grefa Judecatoriei Calarasi.

Atrage atentia persoanei juridice asupra consecintelor prevazute de art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 26/2000 coroborat cu art. 8 alin 1 din Ordinul nr. 954/2000 privind obligativitatea declararii modificarilor intervenite în compunerea organelor de directie si administratie, în atributiile lor, cu privire la sediu, la organizare, scopul asociatiei, la încetare, dizolvare sau lichidare, mentiuni care trebuie înscrise în Registrul Persoanelor Juridice, sub sanctiunea lipsirii de efecte juridice.

Încheierea civila a ramas definitiva la data de 09.08.2010.

Tags: Drept civil

Drept civil. Plângere contravenţională. Art.31. din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001. Potrivit art.31. din Ordonanţa de Guvern nr. 2/200, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere

Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 23.10.2009 sub nr. 5530/20272009, petenta S.C. P. I.G. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.G.F.P., anularea procesului-verbal de contraventie seria A/200, nr. 0250565/11.06.2009.

În motivarea plângerii petenta arata ca a fost sanctionata în baza dispozitiilor art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 R, pe motivul ca, în urma verificarilor documentelor financiar contabile, s-a constatat ca a comercializat catre diverse societati, bunuri în suma de 415.075 lei, fara a face dovada provenientei acestora.

Pe cale de exceptie, în baza prevederilor art. 16 alin. 6 si 7 din O.G. nr. 2/2001 raportat la art. 18 C.proc.fiscala, invoca anulabilitatea actului sanctionator, lipsa calitatii de reprezentant a „administratorului delegat” si încalcarea dreptului de a formula obiectiuni.

Precizeaza petenta ca, la data efectuarii controlului, cel care a oferit explicatii si a pus la dispozitia organului de control documentele societatii, a fost dl. B.V. care, nu era administrator al societatii (situatie adusa la cunostinta organului de control) si nu avea nici calitatea de împuternicit fiscal al societatii (aspect pe care organul fiscal îl putea verifica prealabil realizarii controlului). Apreciaza petenta, ca sub acest aspect, i s-a produs o vatamare care nu poate fi înlaturata decât prin anularea actului administrativ – jurisdictional.

Sustine petenta ca a fost privata de dreptul de a formula obiectiuni întrucât veritabilul administrator al societatii, B.G.A., nu a avut cunostinta de efectuarea acestui control fiscal, necunoscând nici continutul actelor dresate cu aceasta ocazie.

Mai mult, apreciaza petenta, comunicarea actelor de procedura a fost viciata, din moment ce acestea au fost înmânate unei persoane care nu avea nici calitatea de administrator, si nici aceea de împuternicit, fara a fi completate niciuna din rubricile procesului-verbal de îndeplinire a procedurii, singura mentiune fiind aceea a semnaturii unei persoane (probabil, tot B.V.) si stampila societatii.

Arata petenta ca a luat cunostinta de existenta actului administrativ jurisdictional cu ocazia depunerii acestuia, de catre D.G.F.P. în dosarul având ca obiect contestatia la executare formulata împotriva executarii silite pornite de catre aceasta împotriva sa.

Pe fondul cauzei, petenta precizeaza ca marfurile sunt însotite de documente de provenienta.

În dovedirea plângerii au fost propuse probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.

În drept sunt invocate dispozitiile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 93/2003.

A fost depus la dosar copia procesul-verbal de contraventie contestat.

La data de 17.11.2009 intimata formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea plângerii contraventionale formulate de catre petenta aratând ca aceasta a fost sanctionata pentru nerespectarea dispozitiilor art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 R, cu sanctiunea principala a avertismentului si sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei reprezentând venituri obtinute ilicit din efectuarea de acte si fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu a putut fi dovedita cu documente legale.

Pe cale de exceptie, intimata invoca tardivitatea formularii plângerii contraventionale, având în vedere ca, potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aceasta trebuie formulata în termenul de 15 zile de la data înmânarii. În speta, precizeaza ca actul sanctionator a fost înmânat în data de 11.06.2009 administratorului delegat al societatii, care a semnat si a aplicat stampila pe dovada de comunicare. Petenta însa, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de abia în data de 19.10.2009, evident peste termenul prevazut de lege.

Solicita intimata respingerea exceptiei nulitatii procesului-verbal, invocata de catre petenta prin plângere, apreciind ca potrivit Deciziei nr. 1/20.03.2009 persoana careia i-a fost înmânat actul sanctionator (dl. B.V.), are calitatea de reprezentant al societatii.

Pentru aceleasi considerente, solicita si respingerea exceptiei nulitatii din perspectiva comunicarii viciate a actului administrativ-jurisdictional.

Mai mult, arata intimata ca în urma efectuarii controlului au fost dresate doua procese verbale de contraventie, nr. 0250566/11.06.2009 – prin care a fost aplicata amenda contraventionala în cuantum de 1.500 lei si procesul-verbal de contraventie nr. 0250565/11.06.2009 – prin care au fost aplicate sanctiunea principala a avertismentului si sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei. Desi au fost dresate la aceeasi data, în mod surprinzator, petenta invoca necunoasterea existentei numai a celui din urma act sanctionator (contestat în prezenta cauza).

Pe fond, arata intimata ca petenta a fost sanctionata cu sanctiunea principala a avertismentului si cu sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei reprezentând venituri obtinute ilicit din efectuarea de acte si fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu a putut fi dovedita cu documente legale.

În drept, art. 115 – 118 C.proc.civ.

În dovedire a fost propusa proba cu înscrisuri (filele nr. 21 – 36 din dosar).

Prin raspunsul la întâmpinare petenta a precizat ca termenul de exercitare a caii de atac curge de la data comunicarii procesului-verbal de constatare si nu de la data înmânarii sale viciate, unei persoane neîndreptatite; ca numitul B.V., persoana fata de care s-au derulat procedurile de comunicare nu putea avea calitatea de reprezentant al sau în relatia cu autoritatea fiscala.

Atasat raspunsului de întâmpinare au fost depuse o serie de înscrisuri aflate la filele 38-103 din dosar.

În cauza s-a încuviintat si proba cu interogatoriul intimatei D.G.F.P., interogatoriu ale carui raspunsuri se afla atasate la filele 116-117 din dosar.

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal seria A 200 nr. 0250565/11.06.2009 încheiat de intimata D.G.F.P., petenta a fost sanctionata cu sanctiunea avertisment, pentru ca în data de 11.06.2009 în urma verificarii documentelor financiar-contabile puse la dispozitie de societatea petenta, s-a constatat ca agentul economic verificat a comercializat catre diverse societati comerciale bunuri în suma de 415.075 lei fara a face dovada provenientei acestora în conditiile legii: cu factura fiscala, seria CL ALA nr. 3407027 din 25.03.2004 a comercializat catre SC CCPR A.I. alumina calcinata, cu factura fiscala Seria CL ALA nr. 3407031 din 11.05.2004 a comercializat catre S.C. CCPR A.I., alumina calcinata, cu continuare în anexa 1 la procesul-verbal mai sus-mentionat si, cu masura complementara a confiscarii sumei de 415.075 lei.

Conform procesului verbal, la rubrica alte mentiuni, petenta recunoaste fapta si nu are obiectiuni de formulat,semnând în consecinta procesul-verbal.

Din perspectiva art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, verificând legalitatea procesului verbal de constatare a contraventiei, instanta apreciaza ca acesta întruneste cerintele prevazute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mentiunile obligatorii ce trebuie prevazute sub sanctiunea nulitatii ce poate fi constatata de instanta chiar si din oficiu.

Potrivit art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta retine ca împotriva procesului – verbal de constatare a contraventiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânarii sau comunicarii acestuia. Asadar, legiuitorul a stabilit un termen imperativ (peremptoriu) înauntrul caruia contravenientul trebuie sa îndeplineasca actul procedural prevazut de lege – în speta plângerea contraventionala – sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai exercita calea de atac si considerarii plângerii ulterioare ca tardiv formulata. Fiind stabilit în vederea exercitarii unui act de procedura, termenul are natura procedurala.

Pentru a stabili daca cererea petentei a fost facuta în termenul legal, instanta se raporteaza la punctul de plecare si de împlinire a termenului, ca si la modalitatea de calcul a acestuia.

Conform prevederii legale sus-citate termenul începe sa curga de la data înmânarii sau comunicarii procesului verbal de constatare a contraventiei. În speta, din mentiunile procesului verbal, petenta a semnat la rubrica privind luarea la cunostinta, rezultând, asadar, ca procesul verbal i-a fost comunicat prin înmânare, imediat dupa întocmirea sa, în data de 11.06.2009.

Conform art. 101 C.proc.civ., termenul pentru formularea plângerii contraventionale, termen procedural astfel cum s-a aratat mai sus, se calculeaza pe zile libere, fara a socoti ziua când a început si nici ziua când s-a sfârsit. Raportat la aceste dispozitii, în speta termenul s-a împlinit la sfârsitul zilei de 27.06.2009.

Momentul împlinirii termenului desemneaza încetarea posibilitatii de exercitare a dreptului în vederea caruia termenul a fost acordat. Astfel, în data de 23.10.2009, data la care a fost înregistrata la instanta – Judecatoria Calarasi plângerea contraventionala, petenta se afla în afara intervalului prevazut de lege pentru exercitarea acestui drept, cu consecinta constatarii tardivitatii plângerii sale.

Instanta nu poate retine apararea petentei formulata pe exceptie, anume aceea ca procesul-verbal de contraventie a fost înmânat unei persoane neîndreptatite si aceasta deoarece, la data efectuarii controlului dar, si întocmirii procesului-verbal contestat, avea calitatea de reprezentant al petentei, administratorul delegat B.V., care a preluat aceasta functie potrivit deciziei nr. 1/20.03.2009, de la numitul B.G.A. La data de 11.06.2009 s-a mai întocmit un act sanctionator, în prezenta aceleiasi persoane, ce avea în acel moment, potrivit aceleiasi decizii, nr. 1 din 20.03.2009 calitatea de administrator delegat al societatii petentei, acestuia fiindu-i înmânate pe baza de semnatura si stampila cele doua procese verbale. Mai mult din declaratiile date de numitul B.V. ( aflate la filele 21, 23 din dosar) la data efectuarii controlului rezulta ca acesta avea calitatea de administrator si împuternicit legal al societatii. Chiar si din “punctul de vedere” (aflat la fila 22 din dosar) exprimat de aceeasi persoana la solicitarea intimatei, rezulta ca acesta la data efectuarii controlului era administrator al societatii petente. Acest înscris mai scoate in evidenta si faptul ca numitul B.V. – administrator delegat al societatii petente, a fost de acord cu modul de desfasurare si rezultatele inspectiei fiscale. Nota explicativa data de aceeasi persoana la data efectuarii controlului si aflata la fila 24 din dosar, de asemenea scoate în evidenta faptul ca, aceasta nota explicativa a fost data tot în calitate de administrator. Potrivit deciziei administratorului unic exercitarea caii de atac împotriva procesului verbal era una din prerogativele atribuite administratorului delegat. Totodata retine ca petenta a achitat contravaloarea amenzii în cuantum de 1500 lei stabilita prin procesul-verbal încheiat în aceeasi zi, cu nr. 0250566 din 11.06.2009, aspect, de altfel recunoscut de catre petenta în sedinta publica din data de 19.01.2010, când, a precizat ca nu poate exista egalitate între cele doua procese verbale, aspect care conduce instanta la concluzia ca petenta a avut cunostinta de ambele procese verbale.

Cu privire la raspunsurile la interogatoriu formulate de intimata, cum ca acestea ar fi fost formulate în mod gresit de catre Activitatea de Inspectie Fiscala, retine ca aceasta, care este emitenta actului sanctionator, este o structura a D.G.F.P., fara personalitate juridica, iar potrivit Regulamentului de Organizare si Functionare, Biroul Juridic asigura reprezentarea acesteia în fata instantelor de judecata.

Fata de aceste considerente instanta apreciaza întemeiata exceptia invocata privind tardivitatea plângerii contraventionale formulate de petenta, urmând a o admite.

Din punct de vedere procedural, exceptia tardivitatii, fiind absoluta si peremptorie, conduce la respingerea plângerii contraventionale formulate (ca tardiva), iar cercetarea motivelor invocate de petenta apare, astfel, ca fiind de prisos.

Sentinta civila a ramas definitiva prin decizia civila nr. 448/R/11.05.2010 pronuntata de Tribunalul Calarasi.

Tags: Drept civil

Drept civil. Contestaţie la executare. Partajarea bunurilor comune la cererea creditorului unuia dintre soţi.

Drept civil. Contestatie la executare . Partajarea bunurilor comune la cererea creditorului unuia dintre soti .

Art.399 Cod procedura civila, art. 400 indice 1 Cod procedura civila, art. 32 lit. c Cod fam .

Potrivit art. 399 Cod procedura civila împotriva executarii silite însesi , precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de cei interesati sau vatamati prin executare , … dar si în cazul în care organul de executare refuza sa îndeplineasca un act de executare în conditiile prevazute de lege .

Potrivit art.400 indice 1 Cod procedura civila, împartirea bunurilor proprietate comuna poate fi hotarâta,la cererea parti interesate si în cadrul judecarii contestatiei la executare .

Conform art. 32 lit. c Cod fam este datorie comuna a doi soti si obligatia contractata de fiecare dintre ei, pentru îndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei .

Instanta a admis actiunea formulata de contestatoarea – creditoare SC V.R. SA în contradictoriu cu intimatii-debitori C.I. si C.A. si cu intimatul BEJA M si S , în parte , obligând intimatul sa comunice contestatoarei creditoare dovezile de îndeplinire a actelor de executare solicitate prin cererea de executare silita , sa identifice, în vederea înfiintarii popririi veniturile datorate intimatilor debitori,de angajatorii acestora, sa identifice bunurile mobile proprietatea acestora , în vederea urmaririi lor silite si sa continue urmarirea silita imobiliara asupra imobilului ,proprietatea codevalmasa a acestora , situat în Calarasi . A fost respinsa cererea contestatoarei creditoare de amendare a intimatului BEJA M si S , stabilindu-se ca dupa ramânerea irevocabila a prezentei sentinte ,fara ca ea sa fi fost modificata prin respingerea cererii, sa se restituie contestatoarei creditoare suma de 8 lei, achitata la Primaria Constanta, cu ordinul de plata nr. 31049/26.01.2010, precum si suma de 1218 lei, achitata la Primaria Sect. 1 Bucuresti, cu ordinul de plata nr. 32612 din 2.03.2010, cu titlu de taxa de timbru.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt : prin SC nr. 1033/3.04.2007 pronuntata de Judecatoria Calarasi s-a admis cererea contestatoarei creditoare privind emiterea unei ordonante cuprinzând somatia de plata formulata împotriva debitoarei C.I., aceasta fiind obligata sa-i achite în termen de 10 zile de la primirea prezentei, suma de 349,66 USD în echivalent lei din data platii ,reprezentând pret al serviciilor de telefonie mobila prestate acesteai în baza contractului încheiat în acest sens; suma de 2575,51 lei reprezentând penalitati conventionale în cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere ; c/valoarea penalitatilor conventionale în cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului principal în cuantum de 1091,06 lei curse în continuare ,respectiv pentru perioada cuprinsa între 01.04.2007 si data îndeplinirii obligatiei de plata, dar si suma de 103,50 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Respectiva sentinta a ramas irevocabila la data de 11.05.2007 , iar prin încheierea pronuntata la data de 10.09.2008 în dosarul nr. 3865 /202/2008 al Judecatoriei Calarasi a fost investita cu formula executorie .

Întrucât intimata debitoare nu a achitat debitul mai sus mentionat , contestatoarea creditoare a solicitat executarea silita a acesteia , pentru recuperarea lui , formându-se în acest sens dosarul nr. 311 /2008 al BEJA M si S .

Prin cererea introdusa, contestatoarea creditoare a solicitat obligarea intimatului BEJA M si S de a-i comunica stadiul în care se afla executarea si totodata de a initia toate formele de executare silita prevazuta de lege, în vederea recuperarii debitului .

Instanta a apreciat ca cererea principala este întemeiata , motiv pentru care în conf. cu prev. art. 399 si urmt. din C.p.c a admis-o, în parte, retinând ca , art. 399 din C.p.c permite creditorului sa formuleze contestatie la executare ori de câte ori organul de executare refuza sa îndeplineasca un act de executare .

În cazul de fata, din înscrisurile aflate în dosarul de executare , respectiv filele 44 – 94 din dosar , a reiesit ca organul de executare , în speta , BEJA M si S a fost investit , în vederea recuperarii debitului datorat de intimata debitoare C . I ., cu o cerere de executare silita a titlului executoriu mai sus mentionat , formulata de contestatoarea creditoare la data de 29.10.2008.

În cuprinsul acesteia , contestatoarea creditoare împuterniceste intimatul sa initieze în paralel toate formele de executare silita prevazute de lege, în vederea recuperarii debitului sau si îi solicita sa-i comunice copii de pe actele de executare întocmite , în conf. cu prev. art. 50 al. 2 din Leg. 188/2000 .

În executarea contractului încheiat între intimat si contestatoarea creditoare , acesta a facut o serie de demersuri , în sensul ca i-a comunicat intimatei debitoare la data de 3.11.2008 o somatie privind debitul datorat , a facut la aceiasi data, o adresa la Primaria Calarasi pentru comunicarea bunurilor mobile si imobile , aflate în proprietatea acesteia, a obtinut la data de 21.01.2009 de la Biroul BCPI Calarasi –relatii din care rezulta ca imobilul aflat în proprietatea intimatilor debitori , C .I. si C. A. , nu are sarcini a întocmit la data de 10.02.2009 o somatie , înscrisa în evidentele cadastrale la data de 19.02.2009 ,iar la data de 5.02.2009 a întocmit un proces verbal de situatie , privind imobilul proprietatea intimatilor debitori .

Dupa aceasta data intimatul nu a mai facut însa nici un demers în vederea executarii silite , sub orice forma a intimatei debitoare , limitându-se la a încasa de la aceasta si a remite contestatoarei creditoare suma totala de 1400 lei.

Desi contestatoarea creditoare i-a solicitat intimatului la data de 1.07.2009 si respectiv 7.01.2010 , copii de pe actele de executare întocmite în cauza , din înscrisurile aflate la dosar nu rezulta ca acesta ar fi dat curs solicitarilor ei .

De asemenea , intimatul nu a facut demersuri pentru a stabili daca intimata debitoare realizeaza sau nu venituri , în vederea popririi acestora.

Având în vedere ca intimata debitoare a achitat o parte din debit , nu se poate retine un refuz al executorului judecatoresc de a îndeplini un act de executare , ci doar o lipsa de celeritate , tinând cont de faptul ca demersurile de executare silita au stagnat începând din februarie 2009 .

Prin cererea comunicata contestatoarei creditoare , la data de 21.01.2010, intimatul solicita în vederea continuarii executarii silite imobiliare , partajarea bunului detinut în devalmasie de intimata debitoare si de sotul acesteia.

Instanta considera ca în speta nu este necesara partajarea acestui imobil în vederea recuperarii datoriei contractata de unul din cei doi soti , întrucât ea nu are caracterul unei datorii personale ,ci al unei datorii comune .

Astfel, art. 32 lit. c C fam ,stabileste ca este datorie comuna si obligatia contractata de fiecare dintre soti ,pentru îndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei .Pentru a fi în prezenta unei astfel de datorii este necesara îndeplinirea cumulativa a unor conditii :- obligatia sa izvorasca dintr-un act juridic , chiar unilateral, iar în cazul de fata ea este îndeplinita întrucât rezulta din contractul încheiat între contestatoarea creditoare si intimata debitoare C. I.; – obligatia sa fie contractata numai de unul dintre soti, ori si aceasta conditie este îndeplinita, contractul fiind încheiat doar de sotie ;- obligatia sa fi fost asumata pentru îndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei, ori si aceasta conditie este întrunita,având în vedere ca , în prezent ,actualul nivel de trai impune conectarea la reteaua de telefonie , fie ea si mobila ,nu ca un lux , ci ca o necesitate.

Asadar pentru recuperarea unei datorii comune creditorii pot urmari bunurile detinute de soti , în devalmasie ,cum este în speta cazul imobilul aflat în proprietatea acestora , asa cum rezulta din contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 2430 din 30.06.1999 de BNP M ( filele 24-25 ) .

În ceea ce priveste capatul de cerere subsidiar, referitor la partajarea imobilului situat în Calarasi, acesta urmeaza a fi respins ca fiind neintemeiat ,având în vedere considerentele mai sus retinute .

Totodata , tinând cont de faptul ca din înscrisurile aflate la dosar nu a reiesit o rea credinta a executorului , în îndeplinirea mandatului ce i-a fost încredintat de contestatoarea creditoare, instanta a respins si cererea acesteia de amendare a lui .

În baza art. 23 alin.1 lit. e din Legea 146/1997 dupa ramânerea irevocabila a prezentei sentinte ,fara ca ea sa fi fost modificata prin respingerea cererii, se va restitui contestatoarei creditoare suma de 8 lei, achitata la Primaria Constanta, cu ordinul de plata nr. 31049/26.01.2010, precum si suma de 1218 lei, achitata la Primaria Sect. 1 Bucuresti, cu ordinul de plata nr. 32612 din 2.03.2010, cu titlu de taxa de timbru.

Tags: Drept civil

Drept civil. Acţiune în constatare drept de proprietate. Uzucapiune, Joncţiunea posesiilor. Art.1890. Cod civil, art.111. Cod procedură civilă, art.1846. Cod civil , art.1847. Cod civil.

Potrivit art.1890. Cod civil, toate actiunile, atât reale, cât si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescriptie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu, si fara sa i se poata opune reaua-credinta.

Potrivit art.111. Cod procedura civila, partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.

Potrivit art.1846. Cod civil, orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii.

Posesiunea este detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi însine sau de altul in numele nostru.

Potrivit art. 1847. Cod civil, ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

Instanta a admis actiunea formulata de reclamantii P.I. si P.M. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritoriala a com. Ulmu – reprezentata prin primar, asa cum a fost precizata, constatând ca reclamantii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în intravilanul com. Ulmu; jud. Calarasi, în suprafata de 293,83 mp, între vecinii: la N – Marin Marian si Nitu Marian, S – Mihaita Constantin, V – Marin Mircea, E – strada, suprafata de teren ce face corp comun cu suprafata de teren de 800 mp înscrisa în Titlul de Proprietate nr. 78145/05.10.1994.

Prin sentinta civila amintita instanta a admis actiunea formulata de reclamantii P.I. si P.M. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritoriala a com. Ulmu – reprezentata prin primar, asa cum a fost precizata, constatând ca reclamantii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în intravilanul com. Ulmu; jud. Calarasi.

Pentru aceasta a avut în vedere urmatoarele:

Prin cererea introdusa la aceasta instanta la data de 16.03.2009 si înregistrata sub nr. 1154/202/2009 reclamantii, P.I. si P.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.A.T. – prin primar, sa se constate ca au dobândit, prin uzucapiune si jonctiunea posesiei, dreptul de proprietate al acestora cu aceea a autorilor lor, P.N. si P.N. asupra imobilului – teren intravilan în suprafata de 279 mp, situat în com. Ulmu; jud. Calarasi.

Motivându-si în fapt actiunea, reclamantii au aratat ca prin actul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, autentificat sub nr. 1369/08.02.1995 de Notariatul de Stat Judetean Calarasi, au dobândit de la parintii reclamantului proprietatea asupra unui imobil – loc de casa în suprafata de 800 mp si asupra constructiei aflatoare pe acest teren, totul situat în com. Ulmu; jud. Calarasi.

Precizeaza reclamantii ca imobilul – casa de locuit a fost edificat de catre parinti în anul 1963, în baza autorizatiei de construire nr. 942/07.08.1963 eliberata de Sfatul Popular al com. Ulmu.

Învedereaza reclamantii ca în temeiul L 18/1991 a fost reconstituit, la solicitarea autorilor lor, P.N. si P.N., dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 800 mp. fiind eliberat în acest sens, Titlul de Proprietate nr. 78145/05.10.1994.

În urma masuratorilor efectuate pentru elaborarea documentatiei cadastrale în vederea intabularii dreptului de proprietate, precizeaza reclamantii, a rezultat o suprafata de teren intravilan, aferent casei de locuit, de 1079 mp, deci cu 279 mp mai mare fata de suprafata din actul de proprietate, fapt ce a împiedicat întocmirea cartii funciare.

Pentru modificarea Titlului de Proprietate, reclamantii s-au adresat cu cererea înregistrata sub nr. 1040/2008 la Institutia Prefectului jud. Calarasi, însa aceasta institutie le-a comunicat ca au posibilitatea sa se adreseze instantelor judecatoresti competente, cu o actiune în constatare pentru suprafata de teren de 279 mp detinuta în plus.

Precizeaza reclamantii ca autorii lor, P.N. si P.N. din anul 1963 si pâna în anul 1995, au exercitat o posesie utila asupra imobilului teren intravilan, aferent casei de locuit, în suprafata de 1079 mp, limitele proprietatii nu au fost niciodata modificate si tot o astfel de posesie au exercitat si ei de la data dobândirii prin actul de vânzare – cumparare cu clauza de întretinere.

În drept au fost invocate dispozitiile art.111. Cod procedura civila, art.1846. art.1847. si art. 1890. Cod procedura civila.

În dovedire au fost propuse spre administrare probele cu înscrisuri, martori si expertiza. Au fost depuse la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: Titlu de Proprietate nr. 78145/05.10.1994 eliberat de C.J.S.D.P.P.T. Calarasi, act de vânzare – cumparare cu clauza de întretinere, autentificat sub nr. 1369/08.02.1995 de Notariatul de Stat Judetean Calarasi, plan de amplasament si delimitare a imobilului, raspuns al Primariei com. Ulmu la solicitarea reclamantului de modificare a Titlului de Proprietate, adresa nr. 456/23.02.2007 a C.J.S.D.P.P.T. Calarasi, autorizatie de construire nr. 942/07.08.1963, contract F.N. din 04.08.1963, certificate de atestare fiscala eliberate de Primaria com. Ulmu; jud. Calarasi, adeverintele nr. 593/10.03.2009 si nr. 614/12.03.2009 si acte de identitate si de stare civila. Au fost depuse, totodata, acte medicale reprezentând bilet de externare, scrisoare medicala, certificat de încadrare în grad de handicap, bilet de iesire din spital (atasate la filele nr. 27 – 32 din dosar).

Cererea a fost legal timbrata, conform chitantelor nr. 4665495/16.03.2009 si nr. 4675194/21.04.2009.

La solicitarea reclamantilor au fost audiati martorii V.I. si D.R. si s-a dispus efectuarea unei expertize topo concretizata în raportul de expertiza depus la dosar.

În sedinta publica din 21.04.2009 reclamantii si-au precizat actiunea în sensul ca au solicitat sa se constate ca au dobândit, prin uzucapiune si jonctiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra suprafetei rezultate din raportul de expertiza, respectiv 293,83 mp.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

Prin actul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, autentificat sub nr. 1369/08.02.1995 de Notariatul de Stat Judetean Calarasi reclamantii au dobândit de la autorii reclamantului P.I. – P.N. si P.N. proprietatea asupra unui imobil – loc de casa în suprafata de 800 mp si asupra constructiei aflatoare pe acest teren, totul situat în com. Ulmu; jud. Calarasi.

Se retine ca imobilul – casa de locuit a fost edificat de catre defunctii P.N. si P.N. în baza autorizatiei de construire nr. 942/07.08.1963 si ca în prezent, reclamantul P.I. figureaza în evidentele Primariei com. Ulmu cu imobil, curti si constructii pe o suprafata de 0,0800 mp, având o valoare de impozitare de 16.082 lei (conform certificatelor de atestare fiscala).

Din adeverintele nr. 593/10.03.2009 si nr. 614/12.03.2009 se retine ca acelasi reclamant figureaza în Registrul Agricol al com. Ulmu ca proprietar al imobilului în cauza.

Din declaratiile martorilor audiati în cauza se retine ca atât reclamantii, cât si autorii acestora, au exercitat o posesie continua, neîntrerupta, netulburata si sub nume de proprietar.

Raportata la prevederile legale în materie, actiunea reclamantilor este întemeiata, urmând a fi admisa asa cum a fost precizata, pentru urmatoarele considerente:

Prin definitie, uzucapiunea este acel mod originar de dobândire a proprietatii sau a altui drept real asupra unui bun imobil, prin posedarea neîntrerupta a bunului, în termenul si în conditiile prevazute de lege.

În speta, uzucapiunea de 30 de ani presupune îndeplinirea urmatoarelor conditii: sa existe o posesie de 30 de ani, iar posesia sa fie utila, adica neviciata.

Potrivit dispozitiilor art.1847. Cod civil, posesia este utila daca este continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.

Prin probele administrate în cauza reclamantii au facut dovada exercitarii unei astfel de posesii atât de catre ei, cât si de catre autorii lor, putându-se astfel prevala, de prerogativa jonctiunii posesiilor reglementata de legiuitor prin dispozitiile art. 1860. Cod civil.

Jonctiunea posesiilor presupune existenta cumulativa a urmatoarelor conditii:

– sa fie vorba de posesii propriu – zise întrucât detentia precara nu este susceptibila de jonctiune cu posesia actuala (în speta, atât posesia reclamantilor, cât si aceea a autorilor lor sunt astfel de posesii);

– cel ce invoca jonctiunea sa fie un succesor în drepturi al autorului – posesorul precedent (asa cum rezulta din certificatul de nastere al reclamantului, acesta este fiul defunctilor P.N. si P.N., deci succesor în drepturi al acestora).

Astfel, reclamantii – posesori actuali ai bunului pot adauga la termenul posesiei lor (din 1995 si pâna în prezent) timpul cât bunul a fost posedat de autorii lor (din 1965 si pâna în 1995), pentru a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului – teren situat în intravilanul com. Ulmu; jud. Calarasi, individualizat în raportul de expertiza ce urmeaza a fi omologat.

Urmeaza a lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Sentinta civila a ramas definitiva la data de 22.05.2009.

Tags: Drept civil

Drept civil. Despagubiri civile. Angajarea raspunderii proprii a prepusului unei societati comerciale

Drept civil. Despăgubiri civile. Angajarea răspunderii proprii a prepusului unei societăţi comerciale.

-Art.1000 alin.3 Cod civil

Potrivit art. 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat. Dacă nu se face dovada că accidentul produs a fost determinat de ordinele sau instrucţiunile primite de la superiorii săi, prepusul răspunde în nume propriu.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe reclamantul X, a chemat in judecata pe paratul Y, solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca paratul sa fie obligat la plata sumei de 12.290 lei despăgubiri civile actualizata cu indicele de inflaţie pana la data platii, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii reclamantul arata ca la data de 09.12. 2002, orele 5°°, conducând autocamionul pe direcţia Bucuresti-Urziceni, la Km. 46+806 paratul a sesizat apariţia unor defecţiuni la sistemul de iluminare, după care si la motor. Pentru aceste motive a oprit autocamionul pe banda de urgenta a carosabilului. Ca urmare a efectuării manevrei de poziţionare a autocamionului pe banda de urgenta a carosabilului, precum si a faptului ca acesta nu a fost semnalizat corespunzător, a rezultat un eveniment rutier soldat cu avarierea mai multor autocamioane printre care si cel aparţinând numitului Z. Prin decizia civila a Tribunalului Bucureşti reclamantul a fost obligat la plata sumei de 8172 lei despăgubiri civile actualizată in funcţie de rata inflaţiei pană la data plăţii, la plata dobânzii legale si la plata sumei de 1886 lei cheltuieli de judecata. Din considerentele deciziei rezulta că paratul a avut o culpa exclusiva in producerea accidentului, acesta incalcand dispoziţiile Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice.

In drept isi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 82, art 112 , art. 274 Cod procedura civila si art. 998-999 Cod civil .

Paratul nu a depus întâmpinare.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin decizia civila a Tribunalului Bucuresti s-a modificat in parte sentinţa civila Judecătoriei sectorului 5 Bucuresti iar reclamantul a fost obligat sa-i plătească numitului Z suma de 8172 lei despăgubiri civile actualizata la rata inflaţiei, dobânda legala precum si suma de 1886 lei cheltuieli de judecata, in baza prevederilor art. 1000 alin. 3 Cod civil rap. la art. 998-999 Cod civil

Din considerentele hotărârii judecătoreşti rezulta faptul ca paratul Y, a fost vinovat de producerea la data de 09.12.2002 a accidentului de pe drumul naţional, in afara localităţii in care a fost avariat autoturismul condus de numitul Z. S-a retinut faptul ca pârâtul nu a luat toate masurile necesare pentru evitarea producerii accidentului in condiţiile in care acesta a avut loc la o oră a dimineţii cand era întuneric afara , in afara localităţii , pe un drum european cu regim de viteza de maxim 100km/h. Potrivit art. 17 din Dec. nr. 328/1966 in vigoare pana la data de 28.12.2002 si art. 91 din R.A. Dec.nr. 328/1966 conducătorii auto au obligaţia de a scoate autovehiculul in afara părţii carosabile atunci când acesta este defect. Astfel, paratul avea mai multe obligaţii legale de respectat a căror necunoaştere nu poate fi invocata, fata de împrejurarea ca era angajat al reclamantei in funcţia de şofer.

La dosar s-au depus copii de pe rezoluţia Parchetului, proces-verbal de constatare a accidentului la fata locului intocmit la data de 09.12.2002

Potrivit art. 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obliga pe acela din urma a cărui greşeala s-a cauzat a-l repara.

Conform art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.

Potrivit art. 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.

Orice persoană juridică poate avea calitatea de comitent izvorând dintr-un contract de muncă, dacă se situează în contract pe poziţia celui care angajează. În baza contractului de muncă se nasc raporturi juridice de subordonare a persoanei încadrate in muncă faţă de unitatea la care este încadrată.

Răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu pentru propria sa faptă. Această răspundere, inclusiv solidaritatea dintre comitent şi prepus, este prevăzută în folosul victimei, constituind măsuri de garantare a intereselor acesteia. Plătind despăgubirile , comitetul nu face altceva decât să avanseze în locul prepusului, despăgubirile pe care acesta din urmă le datorează victimei.

În cele din urmă, ceea ce prevalează este răspunderea pentru fapta proprie, şi deci este drept şi echitabil ca, în final, făptuitorul singur să suporte repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa. Prin urmare comitentul care a plătit despăgubirile are dreptul de a se regresa împotriva prepusului pentru recuperarea sumelor plătite. Pentru a se exonera totul sau parţial de răspunderea sa proprie, prepusul trebuie să facă dovada, în temeiul art. 998-999 Cod civil a faptei proprii a comitentului. El ar putea face dovada că activitatea ilicită pe care a desfăşurat-o a fost determinată total sau parţial , de ordinele ori instrucţiunile primite.

În cauză se contată că pârâtul, în timpul efectuării serviciului, conducând autoturismul din dotarea unităţii pe drumul naţional 2A, în afara localităţii, a fost implicat într-un accident în urma căruia a rezultat avarierea autoturismului care aparţinea numitului Z. Prin Decizia civilă a Tribunalului Bucuresti, s-a constatat că pârâtul este vinovat de producerea accidentului, motiv pentru care reclamantul, în calitate de comitent al pârâtului a fost obligat către numitul Z la plata contravalorii reparaţiilor efectuate la autoturism.

În final cel care trebuia să suporte repararea prejudiciului pe care i l-a cauzat prin fapta sa numitului Z este prepusul, adică pârâtul Y. Pentru acest motiv reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât, acţiunea de regres fiind posibilitatea juridică ( prevăzută de lege) pe care o are reclamantul la îndemână pentru recuperarea sumelor de bani plătite proprietarului autoturismului avariat ca urmare a prejudiciului cauzat de pârât.

Având în vedere că reclamantul are dreptul la introducerea unei acţiuni în regres împotriva pârâtului, iar Y nu a făcut dovada că accidentul produs a fost determinat de ordinele sau instrucţiunile primite de la superiorii săi, instanţa consideră că cerea este întemeiată, urmând a o admite.

Va obliga pe pârât către reclamant la plata sumei de 12.290 lei despăgubiri civile lei actualizată cu rata inflaţiei de la data achitării debitului către numitul Z până la data plăţii efective a debitului datorat.

Tags: Drept civil

Drept Civil. Drept de proprietate privata. Solutia in cazul in care reclamantul nu este aceiasi persoana cu promitentul-cumparator

Drept Civil. Drept de proprietate privată. Soluţia în cazul în care reclamantul nu este aceiaşi persoană cu promitentul-cumpărător.

-Art.948 Cod civil

Constatare ca valabila a conventiei de vanzare cumparare în situatia în care parata nu a respectat obligatia de a încheia vanzarea stipulata în contractul de promisiune bilaterala de vanzare cumparare. Este necesar să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art.948 Cod civil, antecontractul să nu prezinte vicii de fond ori de formă, promitentul vânzător să fie proprietarul lucrului ce se vinde, să nu existe impedimente la vânzare, să se constate refuzul de a întocmi actul în forma cerută iar promitentul cumpărător trebuie să facă dovada îndeplinirii obligaţiilor sale cu privire la preţ ori să fie gata să şi le îndeplinească. Reclamantul trebuie să fie aceiaşi persoană cu promitentul-cumpărător.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta COMUNA Y – PRIN PRIMAR solicitând să se constate valabilitatea convenţiei de vânzare cumpărare privind suprafaţa de 21.994,70 m.p. teren intravilan aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale şi să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru acest teren.

În motivarea cererii, legal timbrată, se arată că a încheiat cu pârâta la data de 07.05.2008 un antecontract de vânzare cumpărare privind suprafaţa de 21.994,70 m.p. teren intravilan (din incinta fostei S.C. Z S.A.) aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale, teren aferent clădirilor ce sunt proprietatea S.C. A S.R.L., reprezentată legal de X. Terenul vândut se află în tarlaua 449 cu şi vecinătăţile indicate.

A plătit integral preţul stabilit de 9.500 lei la data încheierii antecontractului şi tot de atunci a intrat în posesia terenului. Susţine că a plătit preţul prin chitanţa şi vânzătorul i-a emis factura. Conform înţelegerii părţilor promitenta vânzătoare se obliga să întocmească documentaţia de carte funciară şi să perfecteze contractul de vânzare cumpărare în formă autentică până la data de 01.09.2008.

Potrivit art.1077 Cod civil nefiind îndeplinită obligaţia de către debitor reclamanta poate asemenea a fi autorizată de a o duce la îndeplinire. Pentru reglementarea situaţiei juridice a terenului se solicită admiterea cererii.

Se invocă dispoziţiile art. 969 Cod civil, art. 1077 şi art. 1295 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

S-a dispus efectuarea unei adrese către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru a se comunica dacă terenul obiect al antecontractului de vânzare cumpărare este înscris în cartea funciară, precum şi a unei adrese către Primăria Comunei pentru a fi comunicată situaţia juridică a terenului.

Primăria Comunei a răspuns la adresa instanţei precizând că terenul intravilan în suprafaţă de 21.994,70 m.p. a intrat în administraţia unităţii administrativ teritoriale în baza protocolului privind delimitarea hotarelor încheiat între comuna, şi comuna, comună nou – înfiinţată prin reorganizarea vechii comun fiind ataşată adresei Hotărârile Consiliului Local.

A fost depusă şi adeverinţa nr. 1250/24.03.2008 prin care Primăria comunei Gura Ialomiţei adevereşte că terenul intravilan în suprafaţă de 21.994,70 m.p. a fost preluat pe baza protocolului încheiat între cele două Primării fără carte funciară şi că instituţia nu dispune de bani pentru întocmirea cărţii funciare.

Apreciindu-se utilă soluţionării cauzei proba cu expertiza topografică şi întrucât apărătorul reclamantului nu s-a opus, s-a dispus efectuarea unei expertize topo- cadastrale având ca obiective identificarea, evaluarea imobilului, urmând ca expertul să precizeze dacă suprafaţă promisă vânzării se află în tarlaua 449.

Sub aspect probator a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza tehnică topografică.

Se reţine că prin convenţia intitulată „Antecontract de vânzare cumpărare” încheiată la data de 07.05.2008, promitenta vânzătoare Comuna – prin Primar, se obligă să vândă promitentului cumpărător X, suprafaţa de 21994,70 m.p. teren intravilan aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ – teritoriale , teren aferent clădirilor ce sunt în proprietatea S.C. , reprezentată de X, amplasat în tarlaua 449, având ca vecinătăţile indicate.

Preţul de vânzare a terenului este de 9.500 lei primit integral la data încheierii antecontractului potrivit chitanţei şi facturii fiscale.

În convenţie se menţionează, printre alte obligaţii şi aceea a promitentei vânzătoare să întocmească documentaţia de carte funciară şi să perfecteze contractul de vânzare cumpărare în formă autentică până la data de 01.09.2008, în caz contrar promitentul cumpărător este îndreptăţit să solicite instanţei de judecată competente pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare.

Potrivit art.2 alin.1 din Titlul X al Legii 247/2005 terenurile situate în intravilan şi extravilan, cu sau fără construcţii, indiferent de destinaţie sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute .

Pe de altă parte, art.5 alin.2 din Titlul X al Legii 247/2005 prevede că „În situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract”.

Este necesar să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de art.948 Cod civil, antecontractul să nu prezinte vicii de fond ori de formă, promitentul vânzător să fie proprietarul lucrului ce se vinde, să nu existe impedimente la vânzare, să se constate refuzul de a întocmi actul în forma cerută iar promitentul cumpărător trebuie să facă dovada îndeplinirii obligaţiilor sale cu privire la preţ ori să fie gata să şi le îndeplinească.

Analizând procesul verbal încheiat la data de 15.06.2006 între Primăria Comunei şi adeverinţa nr. 670/16.02.2009, se constată că tarlaua 422 în suprafaţă de 6,19 ha include şi tarlaua 449 în suprafaţă de 2,19 ha , teren ce constituie obiectul antecontractului de vânzare cumpărare.

Prin Hotărârea nr. 33/12.03.2008 adoptată de Consiliul Local al comunei s-a stabilit la art. 1 modificarea art. 1 din Hotărârea Consiliului Local nr. 9 /18.01.2007 în sensul că se aprobă trecerea din domeniul public în domeniul privat al unităţii administrativ – teritoriale a suprafeţei de 21.994,70 m.p. teren intravilan, tarla 449, având vecininătăţile indicate.

La art. 2 din hotărârea sus amintită se aprobă vânzarea de către Consiliul Local către S.C. A S.R.L. a suprafeţei reale de 21.994,70 m.p. teren intravilan situat în tarlaua 449, proprietatea privată a unităţii administrativ teritoriale, iar la art. 3 se stabileşte preţul de vânzare în suma de 9.500 lei pentru suprafaţa de 21.994,70 m.p. teren aferentă clădirilor aflate în proprietatea S.C A S.R.L.

Analizând antecontractul de vânzare cumpărare instanţa constată că acesta a fost încheiat între promitenta vânzătoare Comuna– prin Primar, pe de o parte şi promitentului cumpărător X, pe de altă parte, fără să se facă vreo referire la S.CA S.R.L., antecontractul fiind semnat la rubrica promitent vânzător de primar în calitate de reprezentant al comunei şi la rubrica promitent cumpărător de X.

Legea nr. 215/2001 stipulează la art. 36 alin. 5 lit. b „ În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:

b) hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii; ».

Art.123 alin.2 ,3 şi 4 din acelaşi act normativ prevede că „2) Vânzarea, concesionarea şi închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul în care consiliile locale sau judeţene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcţii, constructorii de bună-credinţă ai acestora beneficiază de un drept de preempţiune la cumpărarea terenului aferent construcţiilor. Preţul de vânzare se stabileşte pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau judeţean, după caz.

(4) Proprietarii construcţiilor prevăzute la alin. (3) sunt notificaţi în termen de 15 zile asupra hotărârii consiliului local sau judeţean şi îşi pot exprima opţiunea de cumpărare în termen de 15 zile de la primirea notificării.

În situaţia vânzării către persoana fizică X erau aplicabile dispoziţiile art.123 alin.2 care prevăd obligativitatea licitaţiei publice, dar în cauză nu s-a făcut dovadă că s-a organizat o licitaţie publică cu privire la vânzarea terenului şi mai mult nu au fost respectate prevederile alin.3 din art. 123 al Legii 215/2001 privind dreptul de preemţiune de care se bucura S.C.A S.R.L., nu a fost depusă dovada notificării acestei societăţi pentru a-şi exprima opţiunea de cumpărare.

În situaţia vânzării către societate (evident cele două persoane nu se confundă, persoana fizică X şi SC A-reprezentată prin X), dacă se dovedea a fi deţinătorul construcţiilor, nu era necesară organizarea licitaţiei . Dacă după notificare societatea nu îşi exprima opţiunea de vânzare se proceda la vânzare către oricare altă persoană.

Pentru cele ce preced, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile amintite privitoare la vânzarea de bunuri proprietate privată a unităţii administrativ-teritoriale, instanţa va respinge cererea formulată de reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Comuna Gura Ialomiţei – prin Primar, judeţul Ialomiţa, ca neîntemeiată.

Tags: Drept civil

Drept Civil. Drept de proprietate privata. Art.948 Cod civil

Drept Civil. Drept de proprietate privata.

Art.948 Cod civil

Constatare ca valabila a conventiei de vanzare cumparare în situatia în care parata nu a respectat obligatia de a încheia vanzarea stipulata în contractul de promisiune bilaterala de vanzare cumparare. Este necesar sa fie îndeplinite conditiile prevazute de art.948 Cod civil, antecontractul sa nu prezinte vicii de fond ori de forma, promitentul vânzator sa fie proprietarul lucrului ce se vinde, sa nu existe impedimente la vânzare, sa se constate refuzul de a întocmi actul în forma ceruta iar promitentul cumparator trebuie sa faca dovada îndeplinirii obligatiilor sale cu privire la pret ori sa fie gata sa si le îndeplineasca. Reclamantul trebuie sa fie aceiasi persoana cu promitentul-cumparator.

JUDECATORIA FETESTI-SENTINTA CIVILA NR. 174 DIN 25 IANUARIE 2010

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante reclamantul X a chemat în judecata pe pârâta COMUNA Y – PRIN PRIMAR solicitând sa se constate valabilitatea conventiei de vânzare cumparare privind suprafata de 21.994,70 m.p. teren intravilan apartinând domeniului privat al unitatii administrativ teritoriale si sa se pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare cumparare pentru acest teren.

În motivarea cererii, legal timbrata, se arata ca a încheiat cu pârâta la data de 07.05.2008 un antecontract de vânzare cumparare privind suprafata de 21.994,70 m.p. teren intravilan (din incinta fostei S.C. Z S.A.) apartinând domeniului privat al unitatii administrativ teritoriale, teren aferent cladirilor ce sunt proprietatea S.C. A S.R.L., reprezentata legal de X. Terenul vândut se afla în tarlaua 449 cu si vecinatatile indicate.

A platit integral pretul stabilit de 9.500 lei la data încheierii antecontractului si tot de atunci a intrat în posesia terenului. Sustine ca a platit pretul prin chitanta si vânzatorul i-a emis factura. Conform întelegerii partilor promitenta vânzatoare se obliga sa întocmeasca documentatia de carte funciara si sa perfecteze contractul de vânzare cumparare în forma autentica pâna la data de 01.09.2008.

Potrivit art.1077 Cod civil nefiind îndeplinita obligatia de catre debitor reclamanta poate asemenea a fi autorizata de a o duce la îndeplinire. Pentru reglementarea situatiei juridice a terenului se solicita admiterea cererii.

Se invoca dispozitiile art.969 Cod civil, art. 1077 si art. 1295 Cod civil, art. 111 Cod procedura civila, art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta constata urmatoarele:

S-a dispus efectuarea unei adrese catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara pentru a se comunica daca terenul obiect al antecontractului de vânzare cumparare este înscris în cartea funciara, precum si a unei adrese catre Primaria Comunei pentru a fi comunicata situatia juridica a terenului.

Primaria Comunei a raspuns la adresa instantei precizând ca terenul intravilan în suprafata de 21.994,70 m.p. a intrat în administratia unitatii administrativ teritoriale în baza protocolului privind delimitarea hotarelor încheiat între comuna, si comuna, comuna nou – înfiintata prin reorganizarea vechii comun fiind atasata adresei Hotarârile Consiliului Local.

A fost depusa si adeverinta nr. 1250/24.03.2008 prin care Primaria comunei Gura Ialomitei adevereste ca terenul intravilan în suprafata de 21.994,70 m.p. a fost preluat pe baza protocolului încheiat între cele doua Primarii fara carte funciara si ca institutia nu dispune de bani pentru întocmirea cartii funciare.

Apreciindu-se utila solutionarii cauzei proba cu expertiza topografica si întrucât aparatorul reclamantului nu s-a opus, s-a dispus efectuarea unei expertize topo- cadastrale având ca obiective identificarea, evaluarea imobilului, urmând ca expertul sa precizeze daca suprafata promisa vânzarii se afla în tarlaua 449.

Sub aspect probator a fost administrata proba cu înscrisuri si proba cu expertiza tehnica topografica.

Se retine ca prin conventia intitulata „Antecontract de vânzare cumparare” încheiata la data de 07.05.2008, promitenta vânzatoare Comuna – prin Primar, se obliga sa vânda promitentului cumparator X, suprafata de 21994,70 m.p. teren intravilan apartinând domeniului privat al unitatii administrativ – teritoriale , teren aferent cladirilor ce sunt în proprietatea S.C. , reprezentata de X, amplasat în tarlaua 449, având ca vecinatatile indicate.

Pretul de vânzare a terenului este de 9.500 lei primit integral la data încheierii antecontractului potrivit chitantei si facturii fiscale.

În conventie se mentioneaza, printre alte obligatii si aceea a promitentei vânzatoare sa întocmeasca documentatia de carte funciara si sa perfecteze contractul de vânzare cumparare în forma autentica pâna la data de 01.09.2008, în caz contrar promitentul cumparator este îndreptatit sa solicite instantei de judecata competente pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare cumparare.

Potrivit art.2 alin.1 din Titlul X al Legii 247/2005 terenurile situate în intravilan si extravilan, cu sau fara constructii, indiferent de destinatie sau de întinderea lor, pot fi înstrainate si dobândite prin acte juridice între vii încheiate în forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute .

Pe de alta parte, art.5 alin.2 din Titlul X al Legii 247/2005 prevede ca „În situatia în care dupa încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul, partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract”.

Este necesar sa fie îndeplinite conditiile prevazute de art.948 Cod civil, antecontractul sa nu prezinte vicii de fond ori de forma, promitentul vânzator sa fie proprietarul lucrului ce se vinde, sa nu existe impedimente la vânzare, sa se constate refuzul de a întocmi actul în forma ceruta iar promitentul cumparator trebuie sa faca dovada îndeplinirii obligatiilor sale cu privire la pret ori sa fie gata sa si le îndeplineasca.

Analizând procesul verbal încheiat la data de 15.06.2006 între Primaria Comunei si adeverinta nr. 670/16.02.2009, se constata ca tarlaua 422 în suprafata de 6,19 ha include si tarlaua 449 în suprafata de 2,19 ha , teren ce constituie obiectul antecontractului de vânzare cumparare.

Prin Hotarârea nr. 33/12.03.2008 adoptata de Consiliul Local al comunei s-a stabilit la art. 1 modificarea art. 1 din Hotarârea Consiliului Local nr. 9 /18.01.2007 în sensul ca se aproba trecerea din domeniul public în domeniul privat al unitatii administrativ – teritoriale a suprafetei de 21.994,70 m.p. teren intravilan, tarla 449, având vecininatatile indicate.

La art. 2 din hotarârea sus amintita se aproba vânzarea de catre Consiliul Local catre S.C. A S.R.L. a suprafetei reale de 21.994,70 m.p. teren intravilan situat în tarlaua 449, proprietatea privata a unitatii administrativ teritoriale, iar la art. 3 se stabileste pretul de vânzare în suma de 9.500 lei pentru suprafata de 21.994,70 m.p. teren aferenta cladirilor aflate în proprietatea S.C A S.R.L.

Analizând antecontractul de vânzare cumparare instanta constata ca acesta a fost încheiat între promitenta vânzatoare Comuna– prin Primar, pe de o parte si promitentului cumparator X, pe de alta parte, fara sa se faca vreo referire la S.CA S.R.L., antecontractul fiind semnat la rubrica promitent vânzator de primar în calitate de reprezentant al comunei si la rubrica promitent cumparator de X.

Legea nr. 215/2001 stipuleaza la art. 36 alin. 5 lit. b „ În exercitarea atributiilor prevazute la alin. (2) lit. c), consiliul local:

b) hotaraste vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, în conditiile legii; ».

Art.123 alin.2 ,3 si 4 din acelasi act normativ prevede ca „2) Vânzarea, concesionarea si închirierea se fac prin licitatie publica, organizata în conditiile legii.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul în care consiliile locale sau judetene hotarasc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate constructii, constructorii de buna-credinta ai acestora beneficiaza de un drept de preemptiune la cumpararea terenului aferent constructiilor. Pretul de vânzare se stabileste pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau judetean, dupa caz.

(4) Proprietarii constructiilor prevazute la alin. (3) sunt notificati în termen de 15 zile asupra hotarârii consiliului local sau judetean si îsi pot exprima optiunea de cumparare în termen de 15 zile de la primirea notificarii.

În situatia vânzarii catre persoana fizica X erau aplicabile dispozitiile art.123 alin.2 care prevad obligativitatea licitatiei publice, dar în cauza nu s-a facut dovada ca s-a organizat o licitatie publica cu privire la vânzarea terenului si mai mult nu au fost respectate prevederile alin.3 din art. 123 al Legii 215/2001 privind dreptul de preemtiune de care se bucura S.C.A S.R.L., nu a fost depusa dovada notificarii acestei societati pentru a-si exprima optiunea de cumparare.

În situatia vânzarii catre societate (evident cele doua persoane nu se confunda, persoana fizica X si SC A-reprezentata prin X), daca se dovedea a fi detinatorul constructiilor, nu era necesara organizarea licitatiei . Daca dupa notificare societatea nu îsi exprima optiunea de vânzare se proceda la vânzare catre oricare alta persoana.

Pentru cele ce preced, nefiind îndeplinite conditiile impuse de dispozitiile amintite privitoare la vânzarea de bunuri proprietate privata a unitatii administrativ-teritoriale, instanta va respinge cererea formulata de reclamantul X în contradictoriu cu pârâta Comuna Gura Ialomitei – prin Primar, judetul Ialomita, ca neîntemeiata.

Tags: Drept civil