Top

Cereri

Judecătoria Moineşti Sentinţa civilă nr.1319/19.04.2011

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.03.2010 sub ar. de dosar 1255/260/2010 reclamanta C. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. B. ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să se perfecteze vânzarea cumpărarea intervenită între părţi şi având ca obiect două terenuri, unul în suprafaţă de 666 mp şi celălalt în suprafaţă de 844 mp şi o casă în suprafaţă de 77 mp.

In motivare a arătat reclamanta că la data de 10.01.2010 a încheiat un act sub semnătură privată intitulat act de vânzare- cumpărare cu pârâtul, act prin care acesta îi vindea bunurile enumerate mai sus.

A mai arătat reclamanta că la data încheierii actului sub semnătură privată vânzătorul a primit suma de 700 lei cu titlul de preţ.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1073-1074 Cod civil.

Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în valoare de 1622 lei.

In susţinerea cererii reclamanţii au depus un set de înscrisuri, respectiv act de vânzare- cumpărare sub semnătură privată, certificat de atestare fiscală, notificare către CB., certificat de atestare fiscală, certificat de moştenitor.

Pârâtele, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au formulat întâmpinare.

Instanţa a admis proba cu înscrisuri pentru reclamanţi, proba testimonială cu doi martori ale căror declaraţii sunt consemnate şi ataşate la dosar, expertize tehnice de specialitate şi interogatoriul pârâtului.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa retine următoarele:

La data de 10.01.2010 s-a încheiat între C. R. în calitate de cumpărător şi C. B. în calitate de vânzător, s-a încheiat un act de vânzare- cumpărare având ca obiect două terenuri, unul în suprafaţă de 666 mp şi celălalt în suprafaţă de 844 mp şi o casă în suprafaţă de 77 mp situate în Comăneşti, str. Calea Moldovei, nr. 23, jud. Bacău.

In cauză a fost efectuată expertiză care a identificat cele două suprafeţe de teren, ambele fiind stăpânite de reclamantă.

Potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 „terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

1

Conform art. 5 alin. 2 din acelaşi text de lege „în situaţia în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcţii, una dintre părţi refuză ulterior să încheie contractul, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate sesiza instanţa competentă care poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de contract”, iar potrivit art. 1073 Cod civil „ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunări”.

Având în vedere că părţile au încheiat un act sub semnătură privată ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea unui teren este evident că pentru a fi valabil actul acesta trebuie ori să fie încheiat în formă autentică cu acordul tuturor părţilor, ori instanţa să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Soluţionând o astfel de cerere instanţa nu doar suplineşte consimţământul părţii care în mod culpabil a refuzat încheierea actului în formă autentică, ci trebuie şi să verifice dacă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru încheierea valabilă a actului.

Vânzare- cumpărarea este un act translativ de proprietate şi pentru ca transmiterea imediată a dreptului de proprietate să opereze este necesar ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut.

Dreptul de proprietate al vânzătorului asupra unui teren poate fi dovedit prin hotărâre judecătorească, act de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, titlu de proprietate eliberat pe numele vânzătorului în baza uneia din legile privind restituirea terenurilor.

în cauza de faţă o astfel de dovadă nu s-a făcut, a fost depus un certificat de moştenitor pentru a atesta că pârâtul este proprietarul bunurilor ce fac obiectul actului de vânzare cumpărare dar conform art. 88 din Legea nr. 36/1995 ,,Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte”.

Astfel, certificatul de moştenitor nu este un act care să facă dovada existenţei dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate în cuprinsul său, iar din certificatul de moştenitor aflat la fila 36 dosar rezultă că s-a făcut constatarea în baza altui certificat de moştenitor şi nu în baza vreunui titlu de proprietate.

Certificatul de moştenitor nu face astfel proba dreptului de proprietate respectiv nu constituie o dovadă că bunurile aflate în patrimoniul defunctului i-au aparţinut acestuia în proprietate, care apoi, prin efectul moştenirii au fost transferate în patrimoniul succesorilor.

De asemenea, pronunţând o hotărâre de tipul celei care se solicită prin cererea de chemare în judecată, aşa cum arătat şi mai sus, instanţa suplineşte şi consimţământul părţii care în mod culpabil refuză încheierea actului în forma cerută de lege.

2

Refuzul acestei părţi presupune că partea nu mai este de acord cu încheierea actului, iar din răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului rezultă că acesta de fapt este de acord cu perfectarea vânzării recunoscând că a încheiat actul sub semnătură privată şi că este de acord cu admiterea acţiunii.

In concluzie, deoarece din probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada că promitentul vânzător este proprietarul bunurilor ce fac obiectul actului sub semnătură privată, rezultând că a fost posesor al acestora până la data încheierii actului, iar în cauză nu există o opunere efectivă a pârâtului la încheierea actului, nefiind necesară suplinirea consimţământului, cererea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.

In ce priveşte plata suplimentului la onorariul de expert, având în vedere că prin încheierea din data de 22.03.2011 a fost admisă cererea domnului expert Ghiurcă Mihai şi partea a făcut dovada achitării acestui onorariu, se va dispune efectuarea plăţii către expert.

3

Etichete:

Cereri

Judecătoria Moineşti, judeţul Bacău Extras din Sentinţa civilă nr. 351/1.02.2011

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.10.2010 sub nr. 6041/260/2010, reclamantul L.V. a chemat în judecata pe pârâta L. L., solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 8.07.1989 din culpa exclusivă a pârâtei şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de Zaharia.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urmă cu 5 ani pârâta a plecat să lucreze în Italia. La ultima vizită acasă aceasta a dispărut lăsându-i un bilet prin care a subliniat faptul că îl părăseşte definitiv şi să nu-i ceară explicaţii. Mai arată reclamantul că din căsătoria lor a rezultat un copil, major la data introducerii cererii de divorţ.

Apreciind astfel ca relaţiile dintre parti sunt grav si iremediabil vătămate, reclamantul a arătat ca nu mai poate fi menţinută căsătoria.

In drept, acţiunea a fost întemeiata pe dispoziţiile art.37 şi urm. C.fam.

In susţinerea cererii, legal timbrate cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, reclamantul a depus la dosar certificatul de căsătorie.

Pârâta a fost reprezentată de procurator Zaharia Elena, conform procurii judiciare de la fila 12 dosar.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că a plecat la muncă în Italia cu acordul reclamantul, venind în vizită acasă în fiecare an ultima oară fiind nevoită să plece întrucât reclamantul a insulta-o cerându-i să plece. Mai arată pârâta că reclamantul a avut în trecut un comportament violent fizic faţă de ea şi că este de acord cu divorţul dar nu renunţă la bunurile pe care le-au dobândit împreună în timpul căsătoriei întrucât a contribuit financiar la dobândirea acestora şi de asemenea că nu este de acord cu cheltuielile de judecată.

In cauză, instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu martori.

La termenul de judecată din 1.02.2011 au fost audiaţi martorii propuşi de părţi.

La acelaşi termen, ambele părţi au solicitat instanţei desfacerea căsătoriei din culpă comună şi tară motivare, ambele părţi arătând că nu înţeleg să solicite cheltuieli de judecată.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Părţile s-au căsătorit la data de 8.07.1989, căsătoria acestora fiind înregistrată sub nr. 2 din 8.07.1989 în registrul stării civile al Primăriei corn.Balcani, jud. Bacău, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar, fila 4, din căsătorie rezultând un copil, L. V., în prezent majoră.

Avandu-se in vedere probele administrate în cauză, văzând astfel declaraţiile martorilor şi susţinerile părţilor, instanţa constată că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, reţinându-se culpa ambilor soţi în destrămarea relaţiilor de familie.

Faţă de solicitarea ambelor părţi referitor la aplicarea dispoziţiilor art.617 al.2 C.pr.civ., instanţa nu va motiva soluţia privind desfacerea căsătoriei.

Prin urmare, instanţa va admite acţiunea formulată de reclamantul L.V. şi va dispune în baza art. 38 al.l C.fam. desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâta L.L. înregistrată sub nr. 2 din 8.07.1989 în registrul stării civile al Primăriei com.Balcani, jud. Bacău din culpa comuna.

în conformitate cu disp.art.40 al. ultim din C.fam, va dispune ca reclamanta să revină la numele său anterior, acela de Z..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea de divorţ formulată de reclamantul L. V., domiciliat în sat Balcani, corn. Balcani, jud. Bacău în contradictoriu cu pârâta L. L., domiciliată în sat Balcani, com. Balcani, jud. Bacău, la fam. Z. E.

Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 8.07.1989 din culpă comună.

Dispune revenirea pârâtei la numele anterior căsătoriei, acela de Z. Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţata în şedinţa publica, astăzi, 1.02.2011

Preşedinte

Grefier

Redtehnorcd KRV 18.02.2011 5 ex.

Etichete:

Cereri

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTIUNŢA PENALĂ NR. 601 Din 13 decembrie 2010

Dosar nr. 5399/260/2011

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele

Pin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 5399/260/2010, G.E. a solicitat amânarea executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. sentinţa penală nr. 147/12.03.2009 a Judecătoriei Moineşti definitivă prin decizia penală nr. 190 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău.

în motivarea cererii se arată că inculpatul suferă de o boală gravă, care ii pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa privativă de libertate.

Din actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 147/12.03.2009 a Judecătoriei Moineşti definitivă prin decizia penală nr. 190 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, G.E. a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 84 alin. 1 pct 3 din Legea nr. 59/1934 şi art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplic. art. 33 şi art. 34 din Codul Penal.

în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească în conformitate cu art. 453 lit.a Cod proc penală, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa şi dacă afecţiunile sale pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Din studiul expertizei efectuate, din comisia de examinare făcând parte şi un medic din sistemul penitenciar, se concluzionează că diagnosticul este de cardiopatie ischemică cronică cu leziune trunchi principal stâng, hipertensiune arterială stadiul III, insuficienţă cardiacă cronică, hernie de disc lombară operată recidivată, diabet zaharată insulino tratat, dislipidemie, tulburări psihice.

Se menţionează faptul că hernia de disc lombară recidivată şi cardiopatia ischemică se constituie în urgenţe chirurgicale şi au indicaţie operatorie, neputând fi tratate în reţeaua sanitară ANP.

Comisia medicală recomandă efectuarea tratamentelor chirurgicale în unităţi medicale aparţinând MS cu amânarea executării pedepsei.

în drept, potrivit dispoziţiilor art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2009, executarea pedepsei poate fi amânată „când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

în acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.

Cj)

& ^

Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condiţiile prevăzute de art. 139 ind.l, care se aplică în mod corespunzător.”

Se desprinde aşadar concluzia că, inculpatul nu ar putea fi supus regimului de detenţie obişnuit, necesitatea intervenţiei chirurgicale de urgenţă şi afecţiunile de care suferă acesta neputând fi tratate în reţeaua ANP.

în aceste condiţii, opinia instanţei este aceea că afecţiunile de care suferă condamnatul îl pun în continuare în imposibilitatea executării pedepsei, în condiţiile în care pedeapsa închisorii presupune nu doar privarea de libertate, aceasta nefiind un scop în sine, ci un mijloc de a atinge scopul pedepsei, de a fi o măsură de constrângere şi reeducare.

Or, faţă de starea de sănătate a condamnatului, este evident că încarcerarea sa nu şi-ar atinge menirea coercitivă şi reeducativă.

Nu în ultimul rând, se cuvin menţionate dispoziţiile relevante ale Consiliului Europei privind condiţiile de detenţie. Astfel, în cuprinsul standardelor elaborate de Comitetul European de Prevenire a Torturii, sunt prezentate categorii de deţinuţi incompatibili cu o detenţie continuă, respectiv cei cărora li s-a stabilit un diagnostic fatal pe termen scurt, cei care suferă de o boală gravă ce nu poate fi tratată în mod corespunzător în condiţiile din penitenciar, cei care suferă de un handicap grav sau sunt foarte bătrâni.

S-a apreciat că detenţia continuă a acestor persoane în mediul penitenciar poate crea o situaţie intolerabilă din perspectiva interdicţiei torturii şi a tratamentelor inumane sau degradante, recomandându-se ca, în aceste situaţii, medicul închisorii să elaboreze un raport pentru autoritatea responsabilă, în vederea realizării aranjamentelor alternative la detenţie adecvate.

Prin urmare, instanţa reţine că afecţiunile de care suferă condamnatul îl fac pe acesta şi în prezent să se afle în imposibilitate de a executa pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicată.

în ceea ce priveşte condiţia prevăzută de lege referitoare la aprecierea instanţei că amânarea executării pedepsei şi lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în cauza de faţă instanţa reţine că lăsarea în libertate a condamnatului nu periclitează ordinea şi siguranţa publică, având în vedere starea sa de sănătate constatată prin expertiza medico legală şi vârsta înaintată.

Prin urmare, în baza art. 453 lit. a. c.p.p. admite cererea formulată de petentul condamnat G.E., fiul lui, de amânare a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 147/12.03.2009 a Judecătoriei Moineşti definitivă prin decizia penală nr. 190 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, şi, în consecinţă, amână executarea acestei pedepse până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare.

în temeiul art. 453 ind. 1 alin. 1 lit. b) C. pr. pen., desemnează ca, pe durata amânării executării pedepsei închisorii, supravegherea condamnatului să fie asigurată de Poliţia Comăneşti, jud. Bacău

în temeiul art. 453 ind. 1 alin. 1 C.p.p, condamnatul va respecta pe durata amânării executării pedepsei următoarele obligaţii:

să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat, sau la Poliţia Comăneşti, jud. Bacău,

să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei, să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme,

să nu depăşească limita teritorială a judeţului Bacău, decât pentru motive medicale sau afaceri judiciare, şi numai cu înştiinţarea prealabilă a organului desemnat cu supravegherea; în baza art. 453 ind. 1 alin. 2 C.p.p. condamnatul va respecta următoarea obligaţie:

să nu desfăşoare activităţi în exercitarea cărora a săvârşit fapta. S-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 454 alini ind. 2 C.p.p. privind revocarea amânării executării pedepsei.

în temeiul art. 192 alin. 3 Cp.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Etichete:

Cereri

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1355

Şedinţa publică de la 19 Mai 2010

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă,

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 5528/260/2009 la data de 23.11.2009, reclamanta D.G. a chemat în judecată pe pârâtul D.D., solicitând desfacerea căsătoriei din culpă comună, revenirea la numele avut anterior căsătoriei şi încredinţarea spre creştere şi educare a minorului Vasile, urmând ca pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestuia.

Acţiunea a fost timbrată cu suma de 39 lei conform chitanţei nr. 1287618/23.11.2009 şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei şi în motivare se arată că părţile s-au căsătorit la data de 20.08.1993. din căsătoria acestora nerezultând minori, însă au înfiat pe minorul Vasile, născut la data de 19.10.2000.

Pârâtul a plecat de cea. 7 ani în Grecia, nu contribuie la întreţinerea familiei, a refuzat să fie vizitat de reclamantă în Grecia, are o relaţie extraconjugală cu altă femeie, motive care au dus la separarea în fapt a părţilor. Analizând actele şi probele dosarului, instanţa constată că părţile s-au căsătorit la 29. 08.1993,din căsătoria acestora rezultând minorul Vasile născut in 19. 10. 2000.

Martora Rotariu Ancuta de 65 ani declară că pârâtul a plecat in Grecia de cea. 7 ani fără a mai tine legătura cu familia şi că din discuţiile telefonice cu acesta rezultă că pârâtul are o relaţie in afara căsătoriei in Grecia.

Reclamanta intre timp are si ea o relaţie in afara căsătoriei de câţiva ani.

Fată de această situaţie, instanţa va admite acţiunea reclamantei si va desface căsătoria din culpa comună a părţilor. Minorul nu si-a cunoscut tatăl, se află in ingrijirea mamei si conform declaraţiei martorei si anchetei sociale, este bine ingrijit.

Conform art. 42 C. fam instanţa va încredinţa minorul mamei pentru creştere si educare ca fiind singura alternativă in momentul de faţă, situaţie cu care paratul este de acord in cererea reconventională.

Reclamanta va reveni la numele de Rotariu, pârâtul care nu realizează venituri cuantificabile, urmeaz ca în baza art 86 si 94 C. fam. să fie obligat la 100 lei lunar pensie intretinere pentru minor calculată la venitul minim pe economie.

Pârâtul in reconventională solicită un program de legături personale cu minorul cu care reclamanta este de accord, dar la domciiliul ei, motivând că paratul ar avea o influenta negativa asupra minorului care este un copil infiat si cu care tatăl nu a avut o relaţie apropiata de 7 ani de când a plecat in Grecia la muncă.

Raportat la art. 42 C. fam., instanţa apreciază că părintele are dreptul de a avea o relaţie fireasca cu copilul său, in cauza de faţă fiind o relaţie legal stabilita prin adopţie, motiv pentru care va admite in parte reconventională pârâtului si va stabili un program in care pârâtul să aibă legaturi personale cu minorul, atât la domiciliul reclamantei cât si la cel al pârâtului.

Instanţa apreciază că iniţial prin vizitele la domiciliul reclamantei, paratul trebuie să stabilească o relaţie de afecţiune, de incredere si recunoaştere reciprocă, după care minorul poate fi luat pe perioada vacantelor conform programului stabilit si la domiciliul său pentru a avea legături cu acesta si familia acestuia.

La cererea părţilor, instanţa va compensa cheluielile de judecată.

Red. D.D./25.05.2010

Primit şi tehnored. L.Ş/25.05.2010

Etichete:

Cereri

Constată că reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul M.N. şi COMISIA JUDEŢEANĂ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău,solicîtând a se constata nulitatea absolută parţială a TP nr.158217/29.10.1993 eliberat pârâtului,îh sensul radierii suprafeţei de 4000 m.p. teren arabil din T 23,P 346/70, cu vecinii:…….

Cererea este scutită de plata taxei de timbru iar în motivarea acesteia se arată că reclamantul a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut tatălui său şi pentru terenurile ce au aparţinut reclamantului.

I s-au eliberat TP nr.159696/1996 şi 159417/1995, reconstituindu-i-se dreptul de proprietate pentru mai multe suprafeţe de teren.

Deşi reclamantul stăpâneşte tot terenul pe care 1-a avut înainte de colectivizare din eroare suprafaţa de 4000 m.p. menţionată mai sus, a fost trecută în titlul de proprietate al pârâtului.

IN cauză s-au depus acte, s-a efectuat o expertiză tehnică topo, s-aluat un interogatoriu pârâtului,instanţa reţinând,

IN FAPT:

Pârâtului i s-a eliberat TP nr.158217/1993 pentru mai multe suprafeţe de teren.

Reclamantului de asemenea i s-au eliberat două titluri de proprietate, unul în nume propriu şi unul în calitate de moştenitor al defunctului S.I.I:

S-au solicitat de la Comisia Judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău şi de la Comisia Locală Ardeoani, relaţii privind documentaţia care a stat la baza titlului de proprietate a cărei nulitate s-a solicitat şi cererile formulate de dreptului de proprietate

pentru terenul în litigiu,precum şi extrasele de rol din perioada 1959-1962.

La interogatoriu, pârâtul a precizat că terenul în litigiu este de la părinţii soţiei sale şi i-a fost dat ca zestre şi că pârâtul a intrat cu terenul în CAP, din 1990 fiind folosit de reclamant.

A recunoscut pârâtul că a fost chemat la Primărie pentru rectificarea titlului însă a precizat că reclamantul a susţinut că are act.

Pârâtul a depus la dosar adeverinţa nr.417/28.01.2009 eliberată de Consiliul Local Ardeoani din care se reţine că pârâtul figurează înscris în Registrul Agricol al comunei Ardeoani din perioada 1959-1961 la poziţia 56,vol.II cu: 1,80 ha în anul 1959, cu 2,25 ha în anul 1960 şi cu 2,25 ha în anul 1961.

i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP nr.158217/1993 pentru suprafaţa de Iha şi 9911 m.p.teren.

Din adresa nr.4909/4.12.2009 eliberată de Comisia locală Ardeoani, se reţine că pentru terenurile ce au aparţinut defunctului S.I.I. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate S.I.M,S.A, etc .

S-a efectuat în cauză o expertiză tehnică topo, stabilindu-se un onorariu de expert de 700 lei,cu următoarele obiective: identificarea terenului în litigiu, să se

precizeze dacă acest teren este menţionat în TP al reclamantului, să se precizeze care este suprafaţa de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului şi cât ar fi trebuit să i se reconstituie faţă de actele de proprietate pe care le deţinea anterior anului 1959.

Dacă pentru suprafaţa de 4000 m.p. pârâtul deţine acte de proprietate anterioare anului 1959 şi care dintre părţi s-a înscris cu acest teren în CAP.

Expertul a întocmit raportul de expertiză, solicitând suplimentarea onorariului cu 200 lei şi urmează a se dispune plata către expert şi a suplimentului de onorariu, având în vedere complexitatea lucrării.

In urma deplasării în teren, a studierii registrelor agricole, expertul a efectuat expertiza din care se reţine că terenul în litigiu menţionat pe titlul de proprietate al pârâtului 4000 m.rj. în T 233P 346/70, a fost găsit la măsurători de 2714 m.p. cu vecinii: ……. In zona din apropierea terenului în litigiu s-a reconstituit dreptul

de proprietate pentru terenuri ce sunt trecute în TP nr. 159417/199 5 pe numele S.I.N Suprafaţa de teren în litigiu nu figurează în titlul reclamantului.

Studiindu-se registrele agricole din perioada 1959-1961 s-a constatat că pârâtul şi soţia acestuia nu au avut teren înregistrat în punctul unde se află terenul în litigiu, anterior anilor 1959-1961.

Prin registratură s-a depus la data de 29.03.2010 la dosar cerere reconvenţională prin care pârâtul solicită ca reclamantul să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 4000 m.p. teren în T 23,P 346/70 şi să-i achite daune reprezentând lipsa de folosinţă pe ultimii 3 ani.

Conform prevederilor art.119 alin.3 din Codul de procedură civilă, cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

află în stadiul procesual înaintat şi instanţa constatând că numai cererea principală este în stadiu de judecată urmează a dispune ca cererea reconvenţională să se judece deosebit, conf. prevederilor art. 120 alin.2 Cpr.civilă.

Urmează ca în raport de considerentele expuse şi situaţia de fapt reţinută, a reclamantului este întemeiată, pârâtului în mod nelegal eliberându-i-se titlul de proprietate şi pentru suprafaţa de teren în litigiu, cu toate că aceasta i-a aparţinut autorului reclamantului.

Aşa cum se reţine din expertiză suprafaţa în teren este de 2714 m.p. corespunzătoare însă suprafeţei de 4000 m.p. din titlul de proprietate şi fiind vorba de rectificarea scriptică se va dispune radierea suprafeţei de 4000 m.p.

Pârâtul fiind partea care a căzut în pretenţii,urmează a fi obligat să achite reclamantului cheltuielile de judecată ocazionate de proces, respectiv onorariul de expert şi onorariul de avocat, conf. prevederilor art.274 Cpr.civilă.

Pentru aceste motive,

Etichete:

Cereri

JUDECĂTORIA MOMEŞTI

Dosar nr. 4082/260/2008

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1130

Constată cauza de faţă ca fiind rejudecare in parte in ce priveşte soluţia data prin sentinţa civilă nr. 312/2009 cu privire la pârâtul Si. respectiv privind obligarea acestuia la 200 lei daune morale.

In considerentele soluţiei de casare s-a criticat soluţia primei instanţe pentru faptul că nu a fost administrat probatoriul testimonial din materialul de urmărire penală respectiv din dosarul nr. 2306/P/2008.

In fapt, partea vătămata T.I.a reclamat pe Învinuitul Şi. că in data de 02.08.2008 1- a lovit, cauzându-i îngrijiri medicale cu spitalizare In perioada 2/5. 08. 2008, cu traumatism cranio – facial contuzie lombară si comoţie cerebrală.

Din declaraţiile martorilor audiaţi in dosarul de urmărire penală nr. 2306/P/2008 in care s- a dispus scoaterea de sub urmărire penala a invinuitului Ş.I. pentru infracţiunea prevăzută de art 180 alin. 2 Cp. si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ conform art. 18 ind.l Cp. in cuantum de 500 lei, rezulta că partea vătămată Ti.si învinuitul Şi. s- au intalnit in data de 02. 08. 2008 la un teren numit „Groapa lui Avram.,, unde familia Ş. şi cu alte ajutoare coseau iarba, iar partea vătămată Ti. lăsase caii nesupravegheati in acea zonă.

Pe fondul unor certuri generate de scăparea cailor pe terenul învinuitului, părţile s-au lovit reciproc in două rânduri, atât de faţă cu martorii audiaţi, cât şi la o distanţă de aceştia, intr o zonă împădurită unde martorii au auzit doar gălăgia luptei.

Martora L.E. a văzut ulterior conflictului pe partea vătămată, constatând că este lovit la cap si corp si i-a cules acestuia ochelarii sparţi din zona impadurită unde a fost agresată de invinult.

Partea reclamantă din acţiunea de faţă a solicitat daune morale în sumă de 200 lei.

Instanţa constată ci in cauză sunt indeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale raportat la art. 998-999 C. civ., existând un raport de cauzalitate intre fapta lui Şoşa Ion care a primit pe latură penală o soluţie de scoatere de sub

urmărire penală dar căruia i s- a constatat in materie de de urmărire penală prejudiciul moral suferit de .T. I. ca urmare a loviturilor primite de la Învinuit.

Materialul probatoriu indică însă faptul că cel care a generat conflictul a fost T.L care nu si- a păzit animalele ce au intrat pe terenul familiei Ş.I. iar martorii audiaţi in cauză şi cei de la urmărirea penală arată că pârtiile s- au bătut reciproc, respectiv şi că partea vătămată- reclamantul T.L 1-a lovit pe Învinuitul Ş.I.

In această situaţie, instanţa apreciază că o parte din vina conflictului dintre cele două părţi respectiv 50 la sută este imputabilă reclamantului T.L.

Din acest motiv, va admite acţiunea acestuia în parte raportat la cererea de daune morale si ii va obliga pe pârâtul Ş.I. la plata sumei de 1000 lei reprezentând daune morale.

Instanţa constată că in prezenta cauză respectiv in rejudecare, părţile nu au avut apărători şi nu au făcut alte chetuieli faţă de judecata din prima instanţa.

Etichete:

Cereri

JUDECĂTORIA BACĂU

SECŢIA PENALĂ

SENTINTA PENALĂ Nr. 1110 de la 17 Iunie 2010

Obiect: „Contopiri pedepse”

(Cod 37)

Prin cererea înregistrata la aceasta instanţa sub nr. 3227/180/2010 , petentul GR deţinut în PNT , a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea pe care le execută.

La dosar s-au ataşat sentinţele penale nr. 462/2009, 538/2009 şi 662/2009 ale Judecătoriei Bârlad , adresa nr. C/27549/PBBC/31.03.2010 a Penitenciarului referitoare la pedepsele pe care le execută petentul şi fişa de cazier judiciar a acestuia.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 662/15.12.2009 a Judecătoriei Bârlad, definitivă la data de 10.02.2010, s-a aplicat petentului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art.208-209 lit.e din C.p. cu aplicarea art.41 al.2 din C.p.. Infracţiunea pentru care a fost condamnat a fost săvârşită în perioada 28.09.2008 – 06.11.2008. .

Prin sentinţa penală nr. 538/13.10.2009 a Judecătoriei Bârlad , definitivă la 11.01.2010 s-a aplicat petentului pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat la data de 22.10.2007 .

Prin sentinţa penală nr. 462/05.08.2009 a Judecătoriei Bârlad , definitivă la data de 23.11.2009 , s-a aplicat petentului pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în perioada 14.02 – 25.07.2008.

Conform art.33 lit. a din C.p. există concurs de infracţiuni „ când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. „

Potrivit art. 449 din C.p.p. „ Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii:

a) concursul de infracţiuni;…..”

Instanţa constată că infracţiunile ce au făcut obiectul celor trei cauze au fost comise anterior condamnării petentului pentru vreuna din acestea, existând astfel un concurs de infracţiuni .

Ca urmare, în baza art. 36. alin. 2 C.p. rap. la art. 33 lit.a şi art. 34 lit.b C.p. va contopi pedepsele de 3 ani şi 3 luni închisoare ( sentinţa penală nr. 462/2009 a Judecătoriei Bârlad ) , 1 an şi 6 luni închisoare ( sentinţa penală nr.538/2009 a Judecătoriei Bârlad) şi 3 ani închisoare ( sentinţa penală nr. 662/2009 a Judecătoriei Bârlad ) şi va aplica pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare. Petentul va executa 3 ani şi 3 luni închisoare.

Totodată va aplica petentului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a şi b din C.p. pe durata prev. de art.71 al.2 din C.p.

În executarea acestor pedepse petentul a fost arestat la data de 29.12.2008 nefiind încă liberat, motiv pentru care, în temeiul art. 36 al.3 din C.p. se va deduce perioada executată , de la 29.12.2008 la zi.

Întrucât au intervenit modificări în ceea ce priveşte pedepsele pe care trebuia să le execute petentul, vor fi anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 557/2009, 648/2010 şi 795/2010 emise de Judecătoria Bârlad , urmând ca instanţa să dispună emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei cu închisoarea stabilită prin prezenta hotărâre.

Conform art. 189 şi 192 al.3 din C.P.P. onorariul avocatului din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, iar cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Etichete:

Cereri

JUDECĂTORIA BACĂU

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ Nr. 1220 de la 15 Iulie 2010

Obiect:”plângere împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală”

(Cod:37)

Asupra plângerii împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală constată următoarele:

Petentul a formulat plângere împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr. 3118/P/2009 adoptată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria care a fost confirmată prin ordonanţa nr. 2265/II/2/2009 din 04.02.2010 a prim-procurorului acestei unităţi a Ministerului Public.

Cauza penală a fost înregistrată la această instanţă sub nr. 3992/180/15.03.2010.

Din analiza pieselor şi lucrărilor dosarului se reţine următoarele:

Prin ordonanţa nr. 3118/P/2009 din data de 8.10.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului BA pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin. 2 Cp întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea faţă de învinuit a unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei.

Pentru a adopta această soluţie s-au reţinut următoarele:

La data de 16.04.2009, învinuitul aflându-se în barul SC „Trust Emi” SRL, pe fondul unor neînţelegeri cu privire la cuantumul sumei datorată de către învinuit, acesta i-a aplicat părţii vătămate lovituri în zona facială, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora i-au fost necesare un nr. de 8- 10 zile de îngrijiri medicale.

În cursul cercetărilor învinuitul a avut o atitudine de recunoaştere şi regret a infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Analizând modul de săvârşire a faptei, de împrejurările în care aceasta a fost comisă, ţinând cont de persoana şi conduita învinuitului, lipsa antecedentelor penale, s-a apreciat că atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei este minimă şi fapta în conţinutul ei concret nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Soluţia adoptată în dosarul nr. 3118/P/2009 a fost comunicată petentului la data de 21.10.2009.

Prezenta plângere la soluţie a fost formulată la data de 3.11.2009, în termen legal. Petentul a solicitat infirmarea soluţiei, apreciind că fapta este probată, este gravă, prejudiciul produs nu este recuperat, astfel încât prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Examinându-se soluţia prin prisma celor arătate, precum şi din oficiu, s-a apreciat ordonanţa nr. 3118/P/2009 ca fiind temeinică şi legală.

Întregul material probator administrat în cauză a demonstrat existenţa infracţiunii, însă, având în vedere atingerea minimă adusă valorilor protejate de legea penală, s-a apreciat în mod temeinic că aceasta nu prezintă gradul de pericol social solicitat de lege, procurorul dispunând în consecinţă scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii. Cuantumul acesteia este în strictă concordanţă cu normele legale şi cu fapta comisă.

Procurorul a luat în considerare şi faptul că partea vătămată, conform declaraţiilor martorilor CM şi CD, la care se coroborează declaraţiile învinuitului, a iniţiat conflictul prin lovirea lui BA cu palma.

Instanţa apreciază că soluţia adoptată de procuror şi confirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătorie este temeinică şi legală.

Pe de altă parte, sub aspect procedural, care primează asupra fondului cauzei, se reţine faptul că soluţia a fost comunicată petentului la dat de 04.02.2010, iar plângerea a fost depusă la instanţă la data de 15.03.2010. Aşa fiind, se constată că plângerea a fost tardiv formulată.

Având în vedere argumentele expuse anterior, urmează a se respinge plângerea formulată de petent, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. „a” teza I C.p.p.

Se va menţine în integralitatea sa ordonanţa atacată.

Va constata că petentul a fost asistat de apărător ales.

În temeiul art. 192 alin. 2 teza a III-a C.p.p. va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Etichete:

Cerere de rejudecare dupa extradare ca urmare a condamnarii in lipsa. Conditia judecarii si condamnarii in lipsa. Necesitatea existentei unor incalcari esentiale ale drepturilor persoanei

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3414 (11.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  drepturile omului, cereri, procedură civilă şi penală, căi de atac, competenţe etc.)

Prin sentinta penala nr.3414/11.11.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a respins ca inadmisibila în principiu cererea de rejudecare dupa extradare formulata de catre petentul-condamnat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca potrivit art.5221 Cod procedura penala „în cazul în care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului”.
Din analiza textului legal rezulta ca pentru a se proceda la rejudecarea unei cauze penale trebuie întrunite unele conditii, respectiv: sa ne aflam în situatia extradarii unei persoane condamnate catre România, pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, aplicata de o instanta nationala; persoana a carei extradarea fost ceruta de catre statul român sa fi fost judecata si condamnata în lipsa.
Cu privire la cea de-a doua, textul legii cere îndeplinirea unei conditii esentiale, respectiv ca persoana sa fi fost judecata si condamnata în lipsa, chiar si în aceasta situatie, rezultând ca rejudecarea trebuie sa fie temeinic motivata de încalcari esentiale ale drepturilor persoanei condamnate.
Textul legal aratat are drept scop armonizarea legislatiei române cu normele internationale, mai ales respectarea dispozitiilor art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care prevede, ca o garantie implicita a desfasurarii procedurii unui proces echitabil, dreptul celui trimis în judecata de a fi prezent în fata instantei.
Dupa cum a decis Curtea în mod constant în jurisprudenta sa, posibilitatea pe care trebuie sa o aiba acuzatul de a lua parte la sedinta de judecata, decurge din obiectul si scopul ansamblului disp. art.6 din Conventie, deoarece lit.c),d) si e) ale paragr.3 ale aceluiasi text recunosc „oricarui acuzat” dreptul „ de a se apara el însusi”, „ de a interoga sau de a face sa fie interogati martorii”, „ de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba utilizata în sedinta de judecata”, toate acestea fiind de neconceput fara prezenta sa. Prezenta unui acuzat în instanta capata o importanta capitala datorita atât dreptului sau de a fi ascultat, cât si datorita necesitatii de a fi controlata exactitatea afirmatiilor sale, de a le confrunta cu cele ale eventualei victime ale carei interese trebuie protejate, precum si cu declaratiile martorilor.
Analizând jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului se poate configura continutul notiunii de „judecata în lipsa”, care circumscrie doar situatiile în care o persoana a fost trimisa în judecata si condamnata fara a fi audiata de o instanta independenta, impartiala si care sa fie stabilita de lege, nu a avut posibilitatea de a se apara în proces, astfel încât temeinicia acuzatiilor care i se aduc sa fie analizate si din aceasta perspectiva (vz. cauza Constantinescu vs. România). O astfel de condamnare în lipsa a unei persoane va întruni totusi exigentele art. 6 din Conventie atunci când din datele cauzei rezulta ca acuzatul, prin propria sa vointa si în mod neechivoc, a renuntat la dreptul de a fi ascultat si la dreptul de a se apara în proces (vz. cauza Mihaies vs. Franta etc.). În acelasi timp, dreptul de a comparea în persoana nu este un drept absolut, astfel încât în caile de atac el poate fi suspus anumitor limitari, cum ar fi în situatia în care recursul priveste doar dreptul aplicabil nu si faptele, limitari admise în masura în care la judecarea fondului acuzatul a beneficiat de acest drept de a comparea în persoana (vz. cauza Ekbatani vs. Suedia).
Prin urmare, o persoana poate sustine ca a fost judecata si condamnata în lipsa atunci când o instanta de judecata a dispus condamnarea sa, indiferent de pedeapsa aplicata si modalitatea de executare a acesteia, fara a proceda la audierea acelei persoane, fara ca aceasta sa aiba cunostinta despre procedura judiciara desfasurata împotriva sa, fara sa beneficieze de aparare din partea unui specialist al dreptului, de dreptul de a formula probatorii în aparare, de a combate probele prezentate de acuzare, de a participa la judecata, la audierile de martori etc. Mai precis, o persoana este judecata si condamnata în lipsa, asa cum prevede si art.34 din Legea nr.302/2004, modificata, atunci când procedura de judecata desfasurata împotriva sa a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane învinuite de savârsirea unei infractiuni, sau, mai larg, dreptul la un proces echitabil.
Ori, în speta de fata, instanta a constatat ca petentul-condamnat a fost prezent în fata instantei de judecata investita cu solutionarea cauzei la aproape toate termenele de judecata, a fost audiat de catre instanta de judecata în prezenta aparatorului ales si a propus probatorii în aparare, a fost prezent la dezbaterile asupra fondului cauzei, a uzitat personal de calea de atac a apelului investind cu solutionarea acestuia Tribunalul Iasi, precum si de calea de atac a recursului, adresându-se Curtii de Apel Iasi. Pe tot parcursul procesului penal, condamnatului i-a fost respectat dreptul la aparare, beneficiind de asistenta juridica din partea unor aparatori alesi, aparatori care au asistat la audierea condamnatului, au formulat probatorii în aparare si au participat la efectuarea tuturor actelor procedurale din cauza.
Rezulta, asadar, ca petentul-condamnat nu a fost judecat si condamnat în lipsa, fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil prevazut de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Faptul ca hotarârea de condamnare a ramas definitiva în lipsa petentului-condamnat nu este o situatie care sa justifice reluarea judecatii în cauza penala, petentul având cunostinta ca exista o hotarâre de condamnare a sa la pedeapsa închisorii. Cele doua instante de control au mentinut doar, fara a modifica în vreun fel, hotarârea de condamnare la pedeapsa închisorii a instantei de fond, despre care petentul a avut cunostinta.

Fata de considerentele anterior expuse, instanta a constatat ca cererea condamnatului nu întruneste conditiile impuse de art. 5221 Cod procedura penala, petentul nefiind judecat si condamnat în lipsa.

Etichete: , , , ,

Cerere de rejudecare ca urmare a condamnarii in lipsa. Conditii de admisibilitate

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3696 (25.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  drepturile omului, cereri, procedură civilă şi penală, căi de atac, competenţe etc.

Prin sentinta penala nr.3696/25.11.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta a respins cererea formulata de condamnatul GT, care solicitase rejudecarea sa întrucît a fost condamnat în lipsa, indicînd ca temei de drept disp. art. 522 ind. 1 alin. 1 Cod Procedura penala.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, in conformitate cu disp. art. 522^1 Cpp, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate si condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de către instanta care a judecat în prima instanta, la cererea condamnatului.
Pentru a fi respectata vointa legiuitorului, interpretarea corecta din punct de vedere gramatical si sistematic a sintagmei amintite nu poate fi decît aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpatii condamnati ce au lipsit pe întreaga durata a procedurii de judecata pâna la ramînerea definitiva a hotarârii (atît la judecata si pronuntarea în prima instanta, cît si la judecata în apel si recurs, în masura în care au fost exercitate în cauza aceste cai ordinare de atac).
Din examinarea lucrarilor dosarului xxx/1996 al Judecatoriei Iasi, se constata, ca petentul GT a fost prezent la 9 termene de judecata. Ulterior, pîna la pronuntare, petentul nu s-a mai prezentat în instanta, însa evident, a luat termen în cunostinta pentru amînarile ulterioare, în conformitate cu dispozitiile art. 291 alin. (3) C. proc. pen. Lipsa ulterioara a acestuia din motive particulare nu a împiedicat solutionarea în conditii legale a cauzei, prin reprezentarea sa de aparatorul ales.
Inculpatul a luat cunostinta de condamnare si a declarat apel, recurs, fiind prezent personal în fata instantei de apel.
Ca atare, dreptul la aparare al inculpatului a fost asigurat în cauza prin audierea si prezenta sa nemijlocita în cursul urmaririi penale, partial în faza de judecata în prima instanta, precum si în cadrul judecatii în apel si, în permanenta, prin aparatori desemnati din oficiu, pe parcursul întregii proceduri penale pîna la definitivarea acesteia, fiindu-i inaplicabile dispozitiile art. 5221 C. proc. pen.
Luînd în calcul faptul ca dreptul inculpatului de a fi prezent la judecata este recunoscut în Pactul international relativ la drepturile civile si politice si ca art. 6 paragraf 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale recunoaste celui acuzat „dreptul de a se apara el însusi” si „dreptul de a interoga martorii”, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca prezenta inculpatului este în principiu obligatorie la solutionarea cauzei. Curtea este constanta în a afirma ca în cazul procedurii în apel sau în recurs art. 6 din Conventie se aplica cu mai putina strictete, admitîndu-se chiar regularitatea unor asemenea proceduri în care audienta se desfasoara fara prezenta celui acuzat (Hotarârea Ekbatani). Se admit exceptii de la regula prezentei inculpatului atunci cînd asigurarea acestei conditii ar conduce la amînarea nejustificata a procedurii, mai ales daca aceasta situatie a fost verificata si constatata si daca inculpatul are o culpa în absenta sa, astfel cum s-a întîmplat si în speta de fata, cînd inculpatul a ales sa nu se prezinte la anumite termene de judecata.

În consecinta, instanta a constatat ca cererea de rejudecare a petentului este indamisibila în principiu.

Etichete: , , , , ,