Rezoluţiune pentru nerespectarea clauzei de abitaţie

JUDECATORIA CONSTANTA – SECTIA CIVILA

Dosar nr.7927/212/2008
Sentinta civila nr. 1 337
Sedinta publica din data de 23.01.2009

Pe rol solutionarea cererii de chemare în judecata formulata de catre reclamantul DZG, în contradictoriu cu pârâta IPA având ca obiect rezolutiune contract.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 16.01.2009, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta sentinta, data la care, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 23.01.2009 când, dupa ce a deliberat, conform art. 256 C. proc. civ., a adoptat urmatoarea hotarâre:

I N S T A N T A ,

Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta cu numarul 7927/212/2008, reclamantul a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâta sa dispuna rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare a apartamentului instrainat acesteia si obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a actiunii,reclamantul a aratat,in esenta,ca între parti s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare cu clauza de abitatie viagera si ca parata nu ii lasa liber intregul imobil.
În drept au fost invocate dispozitiile art.1020 Cod civil.
În dovedirea actiunii,reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri si martori. Parata nu a depus întâmpinare,insa din declaratia acesteia rezulta ca locuieste impreuna cu prietenul sau in apartamentul dobandit de la reclamant.S-a mai aratat ca accesul reclamantului in imobil nu este oprit si ca parata ar fi de acord ca reclamantul sa locuiasca impreuna cu aceasta si prietenul sau. Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca actiunea promovata de reclamant este intemeiata, urmând a o admite ca atare pentru considerentele care urmeaza.
Astfel,potrivit art.1020 C.civil,,Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice,in caz cand una dintre parti nu indeplineste angajamentul sau.”
In cauza,raportul juridic sinalagmatic dintre parti a fost dovedit prin Contractul de vanzare-cumparare autentificat cu numarul x/31.03.2005 la BNP SM. Acest contract contine o clauza prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de abitatie viagera asupra intregului apartament.Prin urmare,pe perioada cat reclamantul este in viata,parata nu are niciun titlu in baza caruia sa locuiasca in apartament,deoarece in temeiul clauzei aratate trebuie sa lase intregul apartament la dispozitia reclamantului,altfel clauza contractuala devenind fara efect.
Din recunoasterea paratei reiese ca aceasta locuieste in apartament,incalcand asadar clauza de abitatie viagera.Nu are relevanta in aceasta privinta faptul ca nu ii impiedica reclamantului accesul in imobil sau ca este de acord ca acesta sa locuiasca impreuna cu parata,deoarece clauza contractuala este destul de clara,reclamantul avand drept de abitatie asupra intregului apartament si nu asupra unei parti a acestuia ori impreuna cu alte persoane.Prin urmare,clauza ar fi fost respectata numai daca parata,dupa incheierea contractului,nu ar fi locuit sub nicio forma in apartament.Din acest motiv,declaratiile martorilor propusi de reclamant,din care rezulta ca acestuia i se refuza accesul in imobil si plansele foto,din continutul carora reiese ca reclamantul ar avea acces in apartament devin fara valoare probatorie in cauza,cat timp singurul aspect relevant,locuirea de catre parata,a fost dovedit. In consecinta,prin conduita sa parata incalca in mod culpabil o clauza esentiala a contractului de vanzare-cumparare,situatie ce se circumscrie art.1020 C.civil,anterior citat,motiv pentru care instanta va dispune rezolutiunea contractului.
Având în vedere ca parata a cazut in pretentii, in temeiul art 274 Cpc, instanta o va obliga si la plata cheltuielilor de judecata ce au fost efectuate de reclamant, reprezentând taxa de timbru,timbrul judiciar si onorariul avocatial.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :

Admite actiunea formulata de catre reclamantul DZ, în contradictoriu cu pârâta IPA.
Dispune rezolutiunea contractului autentificat cu nr. x/31.03.2005 la BNP SM, având ca obiect vânzarea apartamentului situat în localitatea Constanta, B-dul T.
Obliga pârâta la plata catre reclamant a sumei de 6891,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica astazi,23.01.2009.

Tags: abitaţie, Rezoluţiune

Uzucapiune şi accesiune

JUDECATORIA CONSTANTA –  SECTIA CIVILA

Dosar nr.6741/212/2008

Sentinta civila nr. 16 357
Sedinta publica din data de 26.09.2008

Pe rol solutionarea cererii de chemare în judecata formulata de catre reclamanta IA,  în contradictoriu cu pârâtii COMUNA AGIGEA prin primar si CONSILIUL LOCAL AGIGEA cu sediul în localitatea Agigea, jud. Constanta
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 19.09.2008, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta sentinta, data la care, instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 26.09.2008 când, în temeiul dispozitiilor art. 256 alin. 1 C.pr.civ.,

I N S T A N T A,

Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta cu numarul 6741/212/2008, reclamantul a solicitat instantei ca in contradictoriu cu paratii sa constate ca a dobândit prin uzucapiune dreptul de propietate asupra terenului stapanit iar ca efect al accesiunii imobiliare dreptul de proprietate asupra constructiei edificate pe acest teren. În motivarea in fapt a actiunii, reclamantul a aratat,in esenta,ca stapâneste terenul in litigiu de peste 30 de ani, exercitând o posesie utila si sub nume de proprietar, pe de o parte,iar pe de alta parte ca pe acest teren a edificat o constructie.
În drept, au fost invocate dispozitiile art.1860 C.civ. În dovedirea actiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri,proba testimoniala si cea cu expertiza tehnica imobiliara.
Pârâtii nu au depus întâmpinare. Analizând probatoriul administrat în cauza, instanta constata ca actiunea este intemeiata,in sensul celor ce vor fi aratate in continuare.
Astfel,potrivit art.1890 C. civ., pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invoca acest mod de dobândire a proprietatii trebuie sa îndeplineasca doua conditii: sa posede bunul în tot timpul prevazut de lege,anume 30 de ani si posesia sa sa fie utila, în sensul ca posesia nu trebuie sa fie afectata de vreunul din viciile discontinuitatii, violentei, clandestinitatii si echivocului.
Referitor la prima dintre conditiile enuntate anterior, instanta retine din declaratiile celor doi martori audiati în cauza ca reclamantul începând cu anul 1970 a exercitat acte materiale cu privire la terenul in litigiu,constând din edificarea unei constructii. În consecinta, fiind astfel dovedit în cauza elementul material al posesiei, instanta constata ca, drept urmare a aplicarii prezumtiei instituite de art.1854 C. civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intentional, prezumtie ce nu a fost rasturnata în cauza printr-o dovada contrara, reclamantul a probat exercitarea posesiei timp de 30 de ani. In privinta celei de a doua conditii a uzucapiunii de 30 de ani, instanta retine ca posesia este utila, fiind exercitata în mod continuu si public,astfel cum rezulta din declaratiile martorilor audiati,precum si în mod pasnic, nefiind administrate în cauza probe din care sa rezulte ca posesia a fost dobândita sau conservata prin acte de violenta. De asemenea, instanta constata ca posesia reclamantului a fost exercitata si fara echivoc.
În consecinta, constatând ca sunt îndeplinite în cauza cele doua cerinte prevazute de art.1890 C.civ., instanta apreciaza ca întemeiata actiunea formulata de catre reclamant în privinta constatarii dreptului de proprietate asupra terenului astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat de expertul tehnic, conform caruia s-a constatat ca suprafata este de 463 m.p.
În ceea ce priveste al doilea capat de cerere, instanta retine ca potrivit prevederilor art.492 C.civ. „Orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de proprietarul acelui pamânt cu cheltuiala lui si ca sunt ale lui pâna ce se dovedeste din contra”. Acest text de lege instituie o prezumtie legala relativa, susceptibila de a fi rasturnata prin dovada contrara, potrivit careia o constructie edificata pe un teren se considera a fi fost ridicata de catre proprietarul terenului respectiv, în nume propriu si pe cheltuiala sa.
Astfel cum rezulta din întreg probatoriul administrat în cauza, instanta constata ca pe suprafata de teren în litigiu reclamantul a edificat o constructie.
Se constata astfel ca,  referitor la constructia mentionata, asa cum a fost identificata prin acelasi raport de expertiza tehnica devin incidente dispozitiile art.492 C.civ. si, având în vedere ca prezumtia de proprietate asupra constructiei respective în favoarea reclamantului nu a fost rasturnata în cauza prin dovada contrara, instanta retine ca reclamantul a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare si dreptul de proprietate asupra constructiei edificate.
În raport de toate aceste considerente,instanta va admite actiunea si va constata ca reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de aratat si prin accesiune imobiliara dreptul de proprietate asupra constructiei edificate pe acest teren.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :

Admite actiunea formulata de catre reclamanta IA, în contradictoriu cu pârâtii COMUNA AGIGEA prin primar si CONSILIUL LOCAL AGIGEA cu sediul în localitatea Agigea, jud. Constanta Constata ca reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafata de 463 mp situat în Agigea, Str. EC ,astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica judiciara. Constata ca reclamantii au dobândit prin accesiune imobiliara dreptul de proprietate asupra constructiei edificate pe terenul anterior mentionat,descrisa în acelasi raport de expertiza tehnica judiciara.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, astazi,26.09.2008.

Tags: accesiune, uzucapiune

Desfiintarea contructiilor realizate nelegal

JUDECATORIA CONSTANTA – SECTIA CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr. 9398/212/2007
SENTINTA CIVILA NR : 10990
SEDINTA PUBLICA DIN 18.06.2008

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant PRIMARUL MUNCIPIULUI CONSTANTA cu sediul în Constanta, b-dul Tomis, nr.51, jud. Constanta si pe pârât MS, având ca obiect obligatie de a face.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta pentru reclamant av. SM, lipsa fiind pârâtul.
Prezenta actiune s-a timbrat cu taxa de timbru de 12 lei si timbru judiciar de 0,45 lei, taxe anulate de instanta si atasate la dosar.
Procedura este legal îndeplinita.
S -a facut referatul cauzei expus oral de grefierul de sedinta, care învedereaza ca prin registratura instantei s-a depus de catre reclamant cerere de repunere pe rol a cauzei.
Aparatorul reclamantului depune la dosar taxa de timbru de 4 lei si timbru judiciar de 0,15 lei, anulate de instanta pentru cererea de repunere pe rol.
Instanta dispune repunerea cauzei pe rol.
Aparatorul reclamantului, întrebat fiind de instanta, arata ca pârâtul nu si-a obtinut autorizatia de construire pâna la acest moment si insista în actiune. Totodata precizeaza ca nu mai are alte probe de formulat.
Nemaifiind alte probe, cereri sau exceptii de formulat, instanta acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Aparatorul reclamantului solicita admiterea actiunii cu cheltuieli de judecata.
Instanta în temeiul art.150 C.pr.civ. constata terminata cercetarea judecatoreasca si ramâne în pronuntare.

INSTANTA,

Constata ca prin actiunea civila înregistrata la aceasta instanta sub dosar nr.9398/212/2007 reclamantul Primarul Municipiului Constanta a chemat în judecata pe pârâtul MS solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat acesta la desfiintarea lucrarilor de construire realizate ilegal, în caz contrar sa fie abilitat reclamantul la desfiintarea pe cale administrativa a acestor lucrari cu recuperarea cheltuielilor de la pârât.
În motivarea actiunii se arata ca în cadrul actiunilor de control efectuate în teren de catre inspectorii Directiei de Corp Control la imobilul din Constanta, str. Micsunelelor … s-a constatat încalcarea disp.art.26 lit.a din legea nr.50/1991 privind executarea de lucrari fara autorizatie de construire.
Pârâtul a fost sanctionat prin procesul verbal de contraventie nr. X/06.02.2007, dispunându-se ca masura complementara obtinerea autorizatiei de construire în termen de 60 de zile, în caz contrar aducerea imobilului la starea initiala.
Pârâtul nu s-a conformat acestor dispozitii, motiv pentru care se impune aducerea imobilului la starea initiala.
În drept, au fost invocate prevederile art.32 din legea nr.50/1991 R.
În sustinerea actiunii, reclamantul a depus la dosar proces verbal de contraventie nr.X/06.02.2007, Referatul Directiei Corp Control nr. 58258/05.05.2007, confirmare de primire nr. 21545, chitanta CTXMA 4695594/22.02.2007.
Pârâtul, legal citat s-a prezentat în instanta învederând ca a depus documentatia necesara pentru obtinerea autorizatiei pentru lucrarile efectuate ilegal.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut :
Prin procesul verbal de contraventie nr.15300/06.02.2007 pârâtul a fost sanctionat întrucât nu detinea autorizatie de construire cu privire la autorizarea executarii lucrarilor de constructii. Prin acelasi proces verbal s-a dispus masura obtinerii autorizatiei de construire în termen de 60 de zile, în caz contrar vor fi desfiintate aceste lucrari în termen de 30 de zile.
Pârâtul si-a depus documentatia necesara obtinerii autorizatiei însa aceasta nu a fost obtinuta în termenul stipulat în cuprinsul procesului verbal de contraventie, motiv pentru care a fost formulata prezenta actiune.
Potrivit art.32 din Legea 50/1991 R „în cazul în care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de contraventie, organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instanta pentru a dispune desfiintarea constructiilor realizate nelegal.”
Fata de situatia de fapt expusa si textul de lege invocat, instanta urmeaza sa admita cererea si sa oblige pârâtul la desfiintarea lucrarilor de construire realizate ilegal, astfel cum au fost retinute prin procesul verbal de contraventie.
În ce priveste cererea de abilitare a reclamantului sa desfiinteze pe cheltuiala pârâtului lucrarile de construire realizate ilegal, instanta urmeaza sa o respinga, având în vedere prevederile art.32alin3 din Legea 50/1991R.
Astfel, în cazul nerespectarii termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanta,în conformitate cu alin.2, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cheltuielile urmând sa fie suportate de catre persoanele vinovate.
În baza art.274 C.pr.civ pârâtul va fi obligat si la plata cheltuielilor de judecata în suma de 508,30 lei , reprezentând taxa timbru, timbru judiciar si onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE :

Admite în parte actiunea formulata de reclamant PRIMARUL MUNCIPIULUI CONSTANTA cu sediul în Constanta, b-dul Tomis, nr.51, jud. Constanta si pe pârât MS.
Obliga pârâtul ca în termen de 3 luni de la data ramânerii definitive a prezentei hotarâri sa desfiinteze lucrarile realizate fara autorizatie la imobilul situat în Constanta, str. Micsunelelor …, lucrari astfel cum au fost individualizate în procesul verbal de contraventie nr.X/06.02.2007.
Respinge ca neîntemeiat capatul de cerere referitor la abilitarea reclamantului la desfiintarea acestor lucrari pe cheltuiala pârâtului.
Obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant în suma de 508,30 lei reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar si onorar avocat.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 18.06.2008.

Tags: autorizatie de constructie, Legea nr.50/1991

Fond funciar – prescriptie extinctiva

JUDECATORIA CONSTANTA –  SECTIA CIVILA

SETNINTA CIVILA NR.10534
Sedinta publica din data de 13.06.2008

Pe rol, solutionarea cauzei civile având ca obiect plângere Legea nr.18/1991, actiune formulata de reclamantul DV, în contradictoriu cu pârâtii BV, DG, SG, DM, NML, COMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CORBU, cu sediul în loc. Corbu, jud. Constanta si COMISIA JUDETEANA DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 CONSTANTA, cu sediul în loc. Constanta, B.dul Tomis, nr. 51.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta pârâta BV personal, asistata de avocat DR, conform împuternicirii avocatiale de substituire de la dosar, avocat D si pentru paratul DG, lipsind ceilalti pârâti.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta.
Aparatorul pârâtilor depune la dosarul cauzei împuternicire avocatiala în substituirea d.nei avocat SAM, aparator ales al paratilor.
Instanta pune în discutie exceptia prescrierii dreptului material la actiune.
Aparatorul pârâtilor solicita admiterea exceptiei.
Instanta ramâne în pronuntare asupra exceptiei prescrierii dreptului material la actiune.

INSTANTA
Asupra cererii de fata:
Prin cererea înregistrata sub nr. 5696/212/2008 pe rolul acestei instante, reclamantul DV a chemat în judecata pe pârâtii BV, DG; SG; DM; NML; COMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 a comunei CORBU si COMISIA JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – CONSTANTA, solicitând în contradictoriu cu acestia anularea Titlului de proprietate nr. (x/y)/09.10.1996 emis de Comisia Judeteana Constanta pe numele celor sase mostenitori ai defunctului DG, respectiv: DV (reclamantul), DG; DM; BV; SG si NML (pârâti persoane fizice).
În motivare, reclamantul a aratat ca la data de 10.12.1947, tatal lor Dragnea Gheorghe, a primit prin contractul de vânzare-cumparare nr. 67/10.12.1947 în baza art. 12 din Legea colonizarii publicat în M. Of. nr. 98/25.04.1940, o constructie, casa de locuit cu doua camere si un teren loc de casa în suprafata de 3.500 m.p., cu nr. cadastral 88, pentru suma de 210.000 lei, pret achitat integral de autorul lor comun.
A precizat reclamantul ca terenul intravilan de 2.000 m.p. înscris în titlul de proprietate a carui anulare o solicita, este terenul cumparat de autorul comun DG, ce era aferent casei de locuit si care avea suprafata de 3.500 m.p., loc de casa asa cum reiese din contractul de vânzare-cumparare mentionat si nu de 2500 m.p.
A mai aratat reclamantul ca la data de 14.08.1978, prin certificatul de mostenitor nr. 873, a fost declarat unicul mostenitor dupa mama lor, defuncta DT, primind cota de ˝ din imobilul casa de locuit si terenul aferent acesteia, situat în com. Corbu, sat Corbu de Sus, cealalta parte de ˝ fiind proprietatea tatalui sau DG – sotul supravietuitor al defunctei DT, cu precizarea ca terenul nu a fost trecut în acte decât cu suprafata de 250 m.p. conform Statului CAP si a Legii nr. 59/1974, care limita proprietatea la suprafata de 250 m.p. teren, indiferent de suprafata reala.
A aratat reclamantul ca acest certificat de mostenitor a fost acceptat de toti ceilalti mostenitori în viata la acea data, conform declaratiilor date de acestia.
A mai precizat reclamantul ca la data de 26.01.1982 – prin certificatul de mostenitor nr. 70/1982, a acceptat în calitate de unic mostenitor, cota de 1/1 din imobilul casa de locuit si terenul aferent acesteia, de pe urma defunctului DG, la acea data fiind trecuta în acte tot suprafata de 250 m.p. si nu suprafata reala de 3.500 m.p.
A mai aratat reclamantul ca în data de 25.05.2001 a fost eliberat certificatul de mostenitor nr. 112/2001 suplimentar certificatului de mostenitor nr. 70/1982, certificatul de mostenitor suplimentar fiind emis de BNP „CP” în care se specifica ca suprafata reala de teren aferenta casei de locuit este de 3.500 m.p. din acte si 2.736,15 m.p. din masuratori, unicul mostenitor al casei si terenului aferent fiind declarat reclamantul.
A mentionat reclamantul ca în ceea ce priveste suprafata de 7,5 ha teren agricol înscrisa în titlul de proprietate nu are nicio obiectie, dar suprafata de 2.000 m.p. teren intravilan ce a fost înscris în acelasi titlu, nu o poate împarti cu ceilalti mostenitori, fiind bun propriu al reclamantului.
În drept, a invocat prev. art. 13 din Legea nr. 18/1991 rep. si art. 274 C. Pr. Civ.
În sedinta publica din data de 23.05.2008, pârâta BV, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila, aratând în motivare ca Legea fondului funciar distinge între categoria contestatiilor si alte litigii, iar reclamantul nu a uzat de procedura speciala a plângerii conform art. 53, 54 si 64 din Legea nr. 18/1991, titlul fiind perfect valabil si corespunzator actelor prealabile pe care reclamantul le-ar fi putut contesta prevazute de Legea nr. 18/1991.
În probatiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si alte mijloace de proba si a solicitat, judecarea si în lipsa conform art. 242 alin. 2 C. Pr. Civ.
În sedinta publica din data de 23.05.2008 reclamantul prin aparatorul ales, a precizat ca prin actiunea introductiva de instanta a înteles sa solicite constatarea unei nulitati relative, fata de aceasta precizare, instanta invocând din oficiu exceptia prescrierii dreptului material la actiune.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
Asupra exceptiei prescrierii dreptului material la actiune, instanta retine:
Titlul de proprietate, a carui nulitate relativa se invoca, a fost emis în data de 09.10.1996 sub nr. (x), codul (y) (fila 7), ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul în suprafata de 7,70 ha situat în com. Corbu, sat Corbu de Sus, jud. Constanta, în favoarea mostenitorilor defunctului DG, respectiv pe numele mostenitorilor: DG, DM, BV, DI si DV.
Nulitatea relativa este acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme care ocroteste un interes particular, individual sau personal, nulitatea relativa putând fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit, actiunea în anulabilitate (nulitate relativa) putând fi introdusa în termenul de prescriptie general de 3 ani, potrivit disp. art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
Potrivit disp. art. 9 din Decretul nr. 167/1958 „Prescriptia dreptului la actiune în anularea unui act juridic pentru violenta, începe sa curga de la data când aceasta a încetat.
În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescriptia începe sa curga de la data când cel îndreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i încuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, însa cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”, acest text de lege fiind raportat si la disp. art. 3 din acelasi act normativ, potrivit cu care „Termenul prescriptiei este de 3 ani (…)”.
Potrivit disp. art. 18 din Decretul nr. 167/1958 „Instanta judecatoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris”.
Cum titlul de proprietate mentionat a fost emis în data de 09.10.1996, având în vedere si textele de lege enuntate mai sus, instanta retine ca actiunea în constatarea nulitatii relative trebuia promovata de persoana interesata, a carui interes particular a fost nesocotit la data emiterii actului contestat, în termenul general de prescriptie de 3 ani, respectiv pâna cel mai târziu în data de 09.10.1999, dupa aceasta data dreptul la actiunea în anulabilitate (în constatarea nulitatii relative) stingându-se prin împlinirea termenului general de prescriptie.
Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia prescrierii dreptului material la actiune si pe cale de consecinta va respinge actiunea ca fiind tardiv formulata, dupa trecerea termenului general de prescriptie de 3 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite exceptia prescrierii dreptului material la actiune.
Respinge actiunea, formulata de reclamantul DV în contradictoriu cu pârâtii BV, DG, SG, DM, NML, COMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 CORBU, cu sediul în loc. Corbu, jud. Constanta si COMISIA JUDETEANA DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 CONSTANTA, cu sediul în loc. Constanta, B.dul Tomis, nr. 51, ca fiind tardiv formulata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, astazi 13.06.2008.

Tags: Decretul nr. 167/1958, fond funciar, prescriptie extinctiva

Competenta materiala – obiect neevaluabil in bani

DOSAR CIVIL NR. 7617/212/2008

SENTINTA CIVILA NR. 11392
Sedinta publica din 23.06.2008

Pe rol judecarea cauzei civile formulata de catre reclamanta SC OC SRL, cu sediul în Constanta, în contradictoriu cu pârâta SC MTGC SRL, cu sediul în Voluntari, judetul Ilfov, având ca obiect obligatie de a face.
La apelul nominal facut în sedinta publica, se prezinta pentru reclamanta avocat Bourceanu Alexandra, conform împuternicirii avocatiale pe care o depune la dosar, pentru pârâta avocat Monica Iordache, conform împuternicirii avocatiale depusa la dosar.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care :
Aparatorul reclamantei depune la dosar întâmpinare la cererea reconventionala , în doua exemplare, unul pentru instanta si unul pentru a se comunica reclamantei, precum si dovada achitarii taxei judiciare de timbru în cuantum 20.00 lei .
Se procedeaza la anularea acesteia si atasarea la dosarul cauzei.
Se comunica un exemplar de pe întâmpinare la cererea reconventionala catre aparatorul pârâtei.
Instanta pune în discutie exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta, invocata de catre pârâta prin întâmpinare.
Aparatorul pârâtei solicita admiterea exceptiei.
Aparatorul reclamantei arata ca este de acord cu admiterea exceptiei.

INSTANTA,

Prin cererea adresata Judecatoriei Constanta la data de 14.04.2008 si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 7617/212/2008 reclamanta, S.C. OC S.R.L. a chemat în judecata pe pârâta S.C. MTGC S.R.L. solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtei la emiterea facturii si a chitantei pentru suma încasata de 10.000 euro, în baza antecontractului de vânzare – cumparare nr. 114 din 21.06.2007 si returnarea avansului de 10.000 euro, achitat pentru cumpararea terenului în suprafata de 122,5 mp, situat în Eforie Nord, lot. 19, Parcela 19 din PUD Belona, jud. Constanta.
În fapt, reclamanta arata ca la data de 21.06.2007 a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare-cumparare cu nr. 114 si a achitat un avans de 10.000 euro pentru terenul în suprafata de 122,5 mp, situat în Eforie Nord, lot. 19, Parcela 19 din PUD Belona, jud. Constanta.
Reclamanta arata ca pârâta nu a emis factura si nici chitanta pentru suma platita, reprezentantul acesteia obligându-se sa efectueze aceste formalitati la perfectarea contractului de vânzare cumparare.
Societatea reclamanta mai arata ca a solicitat în repetate rânduri societatii pârâte emiterea acestor documente, dar aceasta a refuzat.
Reclamanta mai arata ca, datorita acestui refuz, vina exclusiva în neperfectarea contractului de vânzare cumparare apartine pârâtei.
În drept, cererea reclamantei este întemeiata pe dispozitiile art. 969 C.civ. , art. 1298 C.civ., art. 46 si urm. C. com, art. 155 si urm. C.fiscal.
În sustinerea cererii au fost depuse la dosar urmatoarele înscrisuri: precontractul de vânzare-cumparare nr. 114 din 21.06.2007, convocarea adresata societatii pârâte, confirmarea de primire, proces verbal de conciliere, încheierea de certificare fapte din 10.10.2007.
La data de 26.05.2008 pârâta a formulat întâmpinare si cerere reconventionala.
Prin întâmpinare, pârâta invoca exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta în solutionarea prezentei cauze, având în vedere obiectul acesteia.
În motivarea acestei exceptii pârâta arata ca obiectul cererii de chemare în judecata este neevaluabil în bani, si având în vedere dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a din C.p. civ., competenta de solutionare a cererii revine Tribunalului Constanta.
Pe fondul cauzei, pârâta solicita respingerea actiunii formulata de reclamanta ca neîntemeiata.
În motivare arata ca solicitarea reclamantei de a emite chitanta pentru suma de 10.000 euro este o operatiune care contravine O.G. 15/ 1996 , act normativ care interzice platile între persoane juridice, în numerar, peste suma de 5000 lei, în aceeasi zi, instanta neputând obliga pârâta la întocmirea unor înscrisuri care contravin normelor legale.
În ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, pârâta arata ca pretentiile reclamantei sunt neîntemeiate. Pârâta învedereaza faptul ca reclamanta a refuzat în mod nejustificat încheierea contractului de vânzare cumparare, desi notarul caruia i-au fost prezentate documentele în vederea încheierii tranzactiei a apreciat ca acestea sunt suficiente.
Pe cale reconventionala, pârâta solicita obligarea societatii reclamante la încheierea contractului de vânzare – cumparare pentru terenul în suprafata de 122,5 mp, situat în localitatea Eforie Nord.
În sustinerea acestei cereri, pârâta reclamanta arata ca, potrivit art. 1073 C. civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea exacta a obligatiei.
Pârâta – reclamanta arata ca din punctul sau de vedere nu exista nici un impediment la încheierea contractului de vânzare cumparare, dar reclamanta pârâta refuza în mod nejustificat încheierea contractului.
În drept, cererea pârâtei reclamante este întemeiata pe dispozitiile art. 115, 119 Cp. Civ. , art. 1298, 1073 C.civ.
La data de 23.06.2008 reclamanta pârâta a formulat întâmpinare la cererea reconventionala formulata de pârâta reclamanta, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiata.
În motivarea acestei cereri, reclamanta pârâta arata ca la data de 10.10.2007 precontractul încheiat între parti a devenit nul, potrivit clauzelor inserate în cuprinsul acestuia.
Apreciaza ca nu i se poate retine nici o culpa în ceea ce priveste neîncheierea contractului de vânzare cumparare din moment ce societatea pârâta nu a emis documentele legale pentru suma platita cu titlu de avans si a prezentat actele de proprietate asupra terenului în copii si incomplete.
Potrivit art. 137 C.p. civ. instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei invocate de catre pârâta – reclamanta, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a C.p. civ. tribunalul judeca în prima instanta procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste un miliard lei vechi, precum si procesele si cererile în aceasta materie al caror obiect este neevaluabil în bani, revenind judecatoriei competenta de a solutiona procesele si cererile în materie comerciala al caror obiect are o valoare de pâna la un miliar lei vechi.
Potrivit art . 7 C.com. sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, având comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale.
În prezenta cauza comerciala, prin raportare la calitatea de comercianti a partilor, reclamanta solicita obligarea pârâtei la întocmirea facturii si a chitantei pentru suma de 10.000 euro, platita cu titlu de avans pentru achizitionarea terenului în suprafata de 122 ,5 mp, situat în Eforie Nord, lot. 19, Parcela 19 din PUD Belona, jud. Constanta si returnarea acestui avans, iar pârâta reclamanta solicita obligarea reclamantei la încheierea contractului de vânzare – cumparare pentru terenul sus mentionat.
Primul capat al cererii formulate de catre reclamanta – pârâta nu este evaluabil în bani, motiv pentru care instanta apreciaza ca sunt aplicabile dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a C.p. civ. , competenta de solutionare a cererii revenind Tribunalului Constanta.
În ceea ce priveste cel de-al doilea capat al cererii formulate de catre reclamanta – pârâta si cererea reconventionala formulata de catre pârâta reclamanta, instanta apreciaza ca se impune solutionarea acestora tot de catre Tribunalul Constanta, având în vedere prevederile art. 17 C.p. civ. potrivit carora cererile accesorii si incidentale revin spre solutionare instantei competente sa solutioneze cererea principala.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta, în conformitate cu prevederile art. 158 al. 3 urmeaza sa admita exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta si sa decline competenta de solutionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Constanta – Sectia Comerciala.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta.
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamanta, S.C. OC S.RL. si pe pârâta S.C. MTGC S.R.L. în favoarea Tribunalului Constanta – Sectia Comerciala.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata în sedinta publica, azi 23.06.2008.

Tags: competenţă materială, obiect neevaluabil in bani

Contraventii – OUG nr. 195/2002

JUDECATORIA CONSTANTA – SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 11351
SEDINTA PUBLICA DIN 23.06.2008
Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, actiune formulata de petent DC cu domiciliul in CONSTANTA în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE CONSTANTA cu sediul in CONSTANTA, BD. MAMAIA, nr. 104, Judet CONSTANTA.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta petentul personal, si asistat de avocat Rosu Silviu Dragos, intimata fiind lipsa.
Procedura este legal îndeplinita.
Prezenta actiune este scutita de plata taxei de timbru.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza instantei urmatoarele: procedura este legal îndeplinita, iar la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratura, in data de 06.06.2008 si 19.06.2008 din partea intimatei planse foto, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, si adresa Serviciului Politiei Rutiere cu privire la împrejurarile constatarii contraventiei, precum si cerere de judecare a cauzei in lipsa. De asemenea la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratura, in data de 02.06.2008 din partea petentului lista cu numele si adresa martorului încuviintat de instanta in vederea audierii.
In temeiul art. 196-198 Cod Procedura Civila, instanta procedeaza la audierea martorului CCV prezent la acest termen in fata instantei, cele declarate fiind consemnate si atasate la dosarul cuazei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de ridicat si probe de administrat in cauza, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentului solicita instantei admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contraventie, si anularea masurii suspendarii permisului de conducere. Arata ca petentul nu a fost sanctionat la locul savârsirii contraventiei, ci dupa ce acesta a mai parcurs 2 km. Fara cheltuieli de judecata.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrata sub nr. 4744/212/2008 din 13.03.2008, pe rolul Judecatoriei Constanta, petentul DC a solicitat anularea procesului-verbal de contraventie seria PCA, nr.1843240 din 24.02.2008, exonerarea sa de plata amenzii contraventionale in cuantum de 450 lei aplicata, si restituirea permisului de conducere retinut in vederea suspendarii.
In motivarea plângerii, petentul a aratat ca nu se face vinovat de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa. Astfel, petentul a aratat ca ceea ce s-a retinut in procesul- verbal de contraventie nu corespunde realitatii, precizand ca acesta este nelegal, intrucat el circula in mometul in care a fost oprit de catre organele de politie, cu o viteza mult mai mica decat cea mentionata in procesul-verbal de contraventie, care se incadreaza in limitele legale. In acest context, petentul a solicitat ca intimata sa probeze cu inregistrarea foto radar ceea ce s-a retinut in procesul-verbal de contraventie-respectiv ca acesta a depasit viteza legala. In drept, a invocat disp. din O.G.2/2001 si disp din O.U.G. 195/2002R.
Plângerea împotriva procesului-verbal de contraventie este scutita de taxa de timbru,in temeiul art. 36 din O.G 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si art. 15 lit. i din Legea 146/1997.Conform art. 1 alin.2 din O.G 32/1995, nu s-a aplicat timbru judiciar.
Intimata, desi legal citata, nu a formulat si nu a depus la dosar întâmpinare.
La dosar s-au depus urmatoarele înscrisuri: procesul-verbal de contraventie seria PCA, nr. 1843240 din 24.02.2008, copia cartii de identitate a petentului, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, plansele foto care contin inregistrarea radar. Legal citat, petentul s-a prezentat in instanta si a solicitat administrarea probei cu inscrisurile existente la dosar si a probei testimoniale.
Analizând ansamblul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele :
La data de 24.02.2008, petentul Danciu Cristian a fost sanctionat contraventional de catre intimata Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta-SPR-Constanta cu amenda in cuantum de 450 lei, intocmindu-se procesul-verbal de contraventie seria PCA, nr. 1843240 din 24.02.2008, pentru savarsirea contraventiei prev. de art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 R respectiv depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic- si sanctionata de acelasi act mormativ, retinandu-se in sarcina sa, ca, in ziua de 24.02.2008, a condus auto marca Dodge, cu nr. de inmatriculare CT 11 DNC, pe Bd. Mamaia, in Constanta, avand o viteza de 130 km/h, inregistrata de aparatul radar. Astfel, pe numele petentului a fost întocmit procesul -verbal de contraventie seria PCA, nr. 1843240 din 24.02.2008, petentul fiind sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 450 lei, luandu-se ca masuri complementare retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii. Procesul- verbal de contraventie a fost intocmit in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, consemnandu-se si obiectiunile petentului, in sensul ca acesta „se grabea”. Instanta, in urma verificarii ceruta de art. 34 din O.G. 2/2001 , constata ca plângerea a fost introdusa in termenul legal de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de contraventie.
Potrivit aceluiasi articol, instanta investita cu solutionarea plângerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie si hotaraste asupra sanctiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contraventie,instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea art.16-17 din O.G 2/2001, cuprinzând toate mentiunile prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. Cu privire la temeinicia procesului-verbal de contraventie , instanta constata ca potrivit art.102 alin.3 lit.e din O.U.G.195/2002R, depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, constituie contraventie ce se sanctioneaza potrivit dispozitiilor legale din acelasi act normativ. Pentru a solutiona prezenta plângere, instanta urmeaza sa verifice daca situatia de fapt retinuta in cauza se suprapune peste tiparul legal prin care este descrisa si sanctionata contraventia.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisurile aflate la dosar: procesul-verbal de contraventie seria PCA, nr. 1843240 din 24.02.2008, copia cartii de identitate a petentului, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, plansele foto care contin inregistrarea radar, precum si proba testimoniala cu martorul CCV, martor a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.
Astfel, audiata fiind, martora a precizat ca este prietena cu petentul si ca la data si locul intocmirii procesului-verbal de contraventie, se afla impreuna cu petentul in masina condusa de catre acesta, deplasandu-se dinspre Constanta spre Mamaia. La acea ora-23,30-, fiind duminica, traficul in zona era destul de aglomerat, astfel incat petentul nu avea cum sa aiba viteza de 130 km/h, asa cum s-a mentionat in procesul-verbal de contraventie. Mai mult, martora a afirmat ca a vazut personal acest lucru, intrucat se uita la vitezometru, si a vazut ca petentul avea in jur de 50 km/h. Instanta va aprecia si va inlatura declaratia martorei ca fiind subiectiva, data fiind relatia de prietenie existenta intre petent si martora, si mai ales ca fiind nesincera, intrucat este de neconceput ca martora se uita permanent la vitezometrul autoturismului, pentru a inregistra cu ce viteza se deplaseaza petentul. Instanta retine ca petentul nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta în sarcina sa prin procesul verbal de contraventie, desi potrivit art. 1169 cod civil si art. 129 al 1 teza finala cod procedura civila, lui îi incumba sarcina acestei probe. Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse de catre organul constatator la dosar, respectiv procesul-verbal de contraventie seria PCA, nr. 1843240 din 24.02.2008, in care sunt consemnate si obiectiunile petentului, in sensul ca a justificat viteza excesiva pe motivul ca „se grabea”, copia cartii de identitate a petentului, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar, plansele foto care contin inregistrarea radar, reiese în mod indubitabil veridicitatea situatiei de fapt în discutie. Ca atare, tinându-se cont si de împrejurarea ca în speta nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal, acesta fiind intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, instanta constata asadar ca forta probanta a acestuia nu a fost înlaturata, el bucurându-se în continuare de legalitate si temeinicie instituita de lege în favoarea sa.
Avându-se în vedere si faptul ca petentului i-a fost aplicata o amenda spre minimul prevazut de lege pentru contraventia savârsita, astfel încât nu se poate pune problema reindividualizarii sanctiunii, în conditiile în care gradul de pericol social concret al faptei exclude in mod cert posibilitatea aplicarii avertismentului, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001, instanta apreciaza ca plângerea dedusa judecatii în acest dosar este evident nefondata, motiv pentru care o va respinge ca nefondata si va mentine procesul verbal de contraventie ca legal si temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge plângerea contraventionala formulata de catre petentul DC, domiciliat în Constanta, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE CONSTANTA-SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, cu sediul în Constanta, Bd. Mamaia, nr.104, jud. Constanta, ca nefondata. Mentine procesul-verbal de contraventie seria PCA, nr. 1843240, încheiat la data de 24.02.2008, de catre intimata Inspectoratul Judetean de Politie Constanta, pe numele petentului DC, ca temeinic si legal intocmit. Definitiva.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica din data de 23.06.2008.

Tags: contravenţii, inchisoare contravenţională, OUG nr. 195/2002

Competenta teritoriala – OG nr. 5/2001

JUDECATORIA CONSTANTA –  SECTIA CIVILA

DOSAR NR. 4431/212/2008

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect somatie de plata, actiune formulata de creditor SC RR SA( SC RR -CP SA) cu sediul in Bucuresti în contradictoriu cu debitor SC O SRL cu sediul in ALBA IULIA.
La apelul nominal facut în sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura este legal îndeplinita.
Prezenta actiune este timbrata cu taxa judiciara de timbru in valoare de 39 lei ron si timbru judiciar in suma de 0,30 lei ron, anulate si atasate la dosarul cauzei.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza instantei urmatoarele: procedura este legal îndeplinita, iar la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratura, in data de 19.06.2008 din partea debitoarei întâmpinare prin care se invoca exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta.
Instanta ramane in pronuntare asupra exceptiei necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr. 4431/212/2008 din data de 10.03.2008, pe rolul Judecatoriei Constanta, creditoarea S.C. RR S.A. a solicitat emiterea unei somatii de plata, prin care debitoarea S.C. O SRL sa fie obligata la plata sumei de 76878,74 lei (ron), suma ce reprezinta contravaloarea marfurilor livrate catre debitoare, conform facturilor anexate la cerere. A mai solicitat creditoarea si obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca intre cele doua societati au existat raporturi comerciale, care au constat in livrarea unor marfuri catre debitoare, pentru care au fost emise 14 facturi fiscale, facturi care au fost acceptate la plata de catre debitoare, prin semnare, dar care nu au fost achitate achitate integral pana in prezent. A mai aratat creditoarea ca creanta este certa, lichida si exigibila, rezultata din facturi. A mai precizat creditoarea ca a încercat solutionarea pe cale amiabila a litigiului, însa nu s-a ajuns la niciun rezultat. In drept, creditoarea a invocat dispozitiile O.G. 5/2001 si O.G.9/2000.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 39 RON si timbru judiciar de 0,3 RON.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar urmatoarele înscrisuri. Legal citata, debitoarea a formulat întâmpinare si a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, prin trecerea termenului general de prescriptie, de 3 ani. Analizând cu prioritate exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta , in solutionarea cauzei, instanta retine ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile din O.G.5/2001, care prevad in mod imperativ competenta teritoriala in solutionarea cauzei, a instantei de la domiciliul sau sediul debitorului.
Fata de aceasta reglementare legala, instanta apreciaza ca exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta, invocata de catre debitoare, este fondata, motiv pentru care o va admite si, pe cale de consecinta, va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Alba Iulia, instanta competenta din punct de vedere teritorial. Dosarul cauzei va fi înaintat instantei competente- Judecatoria Alba Iulia – dupa ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII HOTARASTE

Admite exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Constanta, în solutionarea cauzei, invocata de catre debitoare, în baza disp. art. 137 alin.1, 158 si 159 C.pr.civ., si art. 10 C.pr.civ., în consecinta,
Declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Alba Iulia.
Dosarul cauzei va fi înaintat instantei competente- Judecatoria Alba Iulia – dupa ramânerea irevocabila a prezentei hotarâri.
Cu recurs în 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata în sedinta publica din data de 23.06.2008.

Tags: competenta teritoriala, OG nr. 5/2001

Asigurarea riscului de neplata a creditului

JUDECATORIA CONSTANTA –  SECTIA CIVILA
Dosar civil nr.3756/212/2008
SENTINTA CIVILA NR. 11391
Sedinta publica din 23.06.2008

Pe rol solutionarea cauzei civile formulata de reclamanta S.C. BCRA S.A. – Sucursala Constanta, cu sediul în Constanta, în contradictoriu cu pârâtul PN, cu domiciliul în comuna Corbu, având ca obiect pretentii .
La apelul nominal facut în sedinta publica , se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinita .
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Instanta ia act ca s-a solicitat de catre reclamanta judecarea cauzei în lipsa.
Apreciind ca probe cu înscrisuri care a fost solicitata de catre reclamanta în cererea de chemare în judecata este pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei, în temeiul disp. art. 167 C.pr.civ., instanta urmeaza sa încuviinteze pentru reclamanta proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Constatând ca nu mai sunt alte probe de administrat în cauza, instanta retine cauza spre solutionare.
Dupa strigarea cauzei dar înainte de încheierea sedintei de judecata, se prezinta pentru reclamanta consilier juridic Marian Ivascu, conform împuternicirii de reprezentare depusa la dosar.
Pentru a da posibilitatea partii de a formula concluzii pe fondul cauzei, instanta dispune repunerea cauzei pe rol.
Reprezentantul reclamantei solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata.
În temeiul dispozitiilor art. 150 C.p. civ. instanta constata încheiate dezbaterile si retine cauza spre solutionare.

INSTANTA,

Prin cererea adresata Judecatoriei Constanta la data de 03.03.2008 si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 3756/212/2008 reclamanta, S.C. BCRA S.A., prin Sucursala Constanta a chemat în judecata pe pârâtul PN pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta acesta sa fie obligat la plata urmatoarelor sume de bani:
– 465,67 lei, reprezentând despagubirile nerecuperate de catre asiguratorul BCRA S.A.
– 99,74 lei, reprezentând dobânda legala datorata în temeiul dispozitiilor O.G. 9/2001, calculata de la data platii despagubirii si pâna la data introducerii actiunii.
– plata dobânzii legale, calculata în continuare, pâna la data achitarii integrale a debitului.
De asemenea, reclamanta solicita si obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauza.
În fapt, reclamanta arata ca la data de 24.10.2003 s-a încheiat între pârât si S.C. BCR S.A, Sucursala Navodari contractul de credit bancar pentru nevoi personale nr. 472, banca acordând pârâtului cu titlu de împrumut suma de 3000 lei, ce urma sa fie returnata în 36 de rate lunare.
Reclamanta arata ca a încheiat cu S.C. BCR S.A, Sucursala Constanta contractul de asigurare nr. RCC 003 din 22.03.2004 pentru riscul de nerambursare a creditelor contractate de persoane fizice, contract în temeiul caruia a achitat suma de 465,67 lei catre societatea asigurata, suma fiind egala cu creditul nerambursat de catre pârât.
Reclamanta mai arata ca prin plata efectuata s-a subrogat în drepturile persoanei asigurate, iar invitatiei la conciliere directa adresata pârâtului în temeiul dispozitiilor art. 720ą C.p. civ. , acesta nu i-a dat curs.
În drept, cererea reclamantei este întemeiata pe dispozitiile art. 22 din Legea 136/1995, art. 998- 999 C.civ.
În sustinerea cererii au fost depuse la dosar urmatoarele înscrisuri: modalitatea de calcul a dobânzii legale, împuternicire emisa de BCR S.A , Sucursala Constanta, copie de pe cartea de identitate a pârâtului, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 472 din 24.10.2003, graficul de rambursare a creditului, contractul de asigurare nr. RCC 003, ordinul de plata nr. 283 din 28.02.2005, ordinul de plata nr. 1223 din 22.03.2006, notificarea adresata pârâtului, dovada comunicarii acestei notificari.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat personal în instanta si a recunoscut ca are un debit fata de reclamanta.
Prin încheierea de sedinta din 19.05.2008 instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune în ceea ce priveste suma de 227,08 lei, achitata prin ordinul de plata nr. 283 din 28.02.2005, exceptie invocata din oficiu.
La pronuntarea acestei solutii, instanta a avut în vedere urmatoarele considerente:
Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 termenul de prescriptie în cazul actiunilor personale, prin intermediul carora se urmareste valorificarea unui drept de creanta este de 3 ani. Acest termen curge de la data la care a luat nastere dreptul material la actiune.
În cauza, dreptul reclamantei de a solicita de la pârât restituirea sumei de 227,08 lei a luat nastere la data achitarii acestei sume prin ordinul de plata cu nr. 283, data la care s-a si subrogat în drepturile creditorului platit, respectiv 28.02.2005.
Potrivit art. 101 al. 3 C.p. civ. termenele statornicite pe ani, luni sau saptamâni se sfârsesc în ziua anului, lunii sau a saptamânii corespunzatoare zilei de plecare.
Conform art. 104 C. p.civ. actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc îndeplinite în termen daca au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de împlinirea lui.
De la data de 28.02.2005 si pâna la data la care actiunea a fost depusa la Oficiul Postal, respectiv 27.02.2008 nu s-a împlinit termenul de prescriptie de 3 ani aplicabil în cauza.
Apreciind ca proba cu înscrisuri este pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei, instanta, în temeiul dispozitiilor art. 167 C.p. civ. a încuviintat pentru reclamanta proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 24.10.2003 s-a încheiat între pârât, în calitate de titular de credit, si S.C. BCR S.A, Sucursala Navodari contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 472. În temeiul acestui contract banca a acordat pârâtului cu titlu de împrumut suma de 3000 lei, urmând ca aceasta sa fie returnata în 36 de rate lunare.
La data de 22.03.2004 s-a încheiat între reclamanta si S.C. BCR S.A contractul de asigurare RCC. 003 privind asigurarea riscului de neplata a ratelor de credit si a dobânzilor aferente creditelor acordate persoanelor fizice.
În temeiul acestui contract si datorita neplatii la termen a ratelor de credit de catre pârât, reclamanta a achitat catre S.C. BCR S.A suma de 465,67 lei prin ordinul de plata cu nr. 283 din 28.02.2005 si ordinul de plata nr. 1223 din 22.03.2006.
Potrivit art. 969 C.civ. conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante iar potrivit art. 1073 C.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligatiei, iar în masura în care acest lucru este cu putinta are dreptul la dezdaunari. Aceste dezdaunari reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiilor asumate de catre debitor.
În masura în care obligatia debitorului este asumata prin contract, se angajeaza raspunderea contractuala a debitorului, în conditiile în care se face dovada existentei unui prejudiciu, a culpei debitorului si cu conditia ca debitorul sa fi fost pus în întârziere cu privire la obligatia de plata.
Instanta apreciaza ca în cauza sunt întrunite conditiile raspunderii contractuale, reclamanta facând dovada existentei contractului de credit încheiat între pârât si S.C. BCR S.A, precum si a faptului ca pârâtul nu si-a îndeplinit în mod culpabil obligatia de plata la termen a ratelor de credit, obligatie asumata prin contract. În plus, instanta retine ca debitorul era în întârziere la data sesizarii instantei.
În temeiul dispozitiilor art. 22 din Legea 136/1995, prin plata efectuata în contul persoanei asigurate, S.C. BCR S.A., reclamanta s-a subrogat în drepturile acesteia, având astfel posibilitatea de a recupera prejudicial suferit ca urmare a neachitarii la termen a ratelor de credit de catre pârât.
Având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse, instanta apreciaza cererea reclamantei ca fiind întemeiata si urmeaza sa admita actiunea cu consecinta obligarii pârâtului la plata sumei de 465,67 lei reprezentând contravaloarea despagubirii nerecuperata de asigurator.
Prin neplata la termen a ratelor de credit, reclamanta a suferit însa si un alt prejudiciu, reprezentat de beneficiul nerealizat.
Având în vedere ca obiectul obligatiei consta în plata unei sume de bani vorba, prejudiciul suferit ca urmare a neexecutarii sau a executarii cu întârziere nu poate consta decât în dobânda legala, calculata în functie de nivelul de referinta al dobânzii practicate de B.N.R., conform dispozitiilor art.1088 C.civ. coroborat cu prevederile O.G. nr. 9/2000.
Facând aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului cauzat, instanta va admite si capatul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 99,74 lei, reprezentând dobânda legala, calculata de la data platii despagubirii pâna la data promovarii actiunii în justitie, cat si in continuare, pana la plata efectiva a debitului.
Retinând cupla procesuala a pârâtului, instanta, în temeiul dispozitiilor art. 274 C.p.civ. urmeaza sa-l oblige pe pârât si la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre reclamanta în prezenta cauza, respectiv taxa de timbru si timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite actiunea formulata de reclamanta, S.C. BCRA S.A. , prin Sucursala Constanta, cu sediul în Constanta, împotriva pârâtului PN, cu domiciliul în comuna Corbu.
Obliga pârâtul la plata catre reclamanta a urmatoarelor sume:
– 465,67 lei, reprezentând despagubire nerecuperata,
– 99,74 lei, dobânda legala, calculata de la data platii despagubirii si pâna la data introducerii actiunii,
– dobânda legala calculata în continuare, pâna la data achitarii integrale a debitului.
Obliga pârâtul la plata catre reclamanta a sumei de 52,69 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate în prezenta cauza.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi 23.06.2008.

Tags: asigurări auto

Contraventii – Legea nr. 333/2003

JUDECATORIA CONSTANTA – SECTIA CIVILA

DOSAR CIVIL NR. 2316/212/2008

SENTINTA CIVILA NR. 11394
Sedinta publica din 23.06.2008

Pe rol fiind judecarea plângerii contraventionale formulata de catre petentul FCC, cu domiciliul în Hârsova, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI CONSTANTA – POST POLITIE TN MIDIA, cu sediul în Midia, judetul Constanta.
La apelul nominal facut în sedinta publica, se prezinta pentru petent avocat substituent Dobarleanu Nicoleta, conform delegatiei de substituire a doamnelor avocat Popi Carmen si Doina Becut depusa la dosar, lipsa fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care:
Aparatorul petentului solicita a se reveni cu privire la audierea martorului.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulata în cauza, instanta acorda cuvântul pe fond.
Aparatorul petentului solicita admiterea plângerii astfel cum a fost formulata.
Depune la dosar un text de lege privind raspunderea contraventionala.
Arata ca, petentul era un simplu angajat, nu avea calitate de asociat sau administrator, iar textul de lege stabileste ca singura persoana care poate fi sanctionata, este o persoana juridica si nu un simplu angajat.
În temeiul disp. art. 150 C.pr.civ., instanta constata încheiate dezbaterile si ramâne în pronuntare.

INSTANTA,

Prin plângerea contraventionala adresata Judecatoriei Constanta la data de 13.02.2008 si înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2316/212/2008 petentul FCC a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Politie al Judetului Constanta, Post Politie TN Midia anularea procesului verbal de contraventie seria AY, nr. 1449539 încheiat la data de 14.01.2008.
În fapt, petentul arata ca procesul verbal contestat este lovit de nulitate pentru urmatoarele motive:
– numele tatalui petentului a fost consemnat în mod gresit Necula în loc de Neculae
– agentul constatator a completat rubricatia destinata societatilor comerciale, acestea completându-se doar atunci când se sanctioneaza o persoana juridica.
Petentul arata ca, în conformitate cu prevederile Legii 333/ 2003, atestarea personalului angajat se efectueaza dupa obtinerea avizelor si a scolarizarii, iar responsabilitatea pe linia obtinerii atestatelor revine Serviciului Resurse Umane si nu Serviciului Operativ. Se arata ca el nu are calitatea de conducator al societatii specializate de paza, conducerea fiind reprezentata de Directorul General si Directorul Adjunct.
Petentul mai precizeaza ca fapta retinuta în sarcina sa nu corespunde încadrarii juridice efectuata de catre agentul constatator, textul legal indicat de catre acesta neavând nici o legatura cu fapta retinuta.
Se mai arata ca în mod gresit au fost consemnata adresa unde îsi are resedinta, aceasta fiind valabila doar pâna la 01.03.2007.
Petentul arata ca s-a consemnat în mod gresit de catre agentul constatator ca a fost prezent la întocmirea procesului verbal de contraventie si ca nu au fost consemnate datele personale ale martorului asistent. Petentul apreciaza, de asemenea, ca ar fi trebuit sa i se ofere ocazia de a-si expune opinia în ceea ce priveste sanctiunea contraventionala aplicata.
Se mai precizeaza faptul ca procesul verbal de contraventie a fost comunicat petentului la 17 zile de la data întocmirii lui.
Plângerea nu este întemeiata în drept.
În sustinerea plângerii au fost depuse la dosar urmatoarele înscrisuri: dovada comunicarii procesului verbal catre petent, procesul verbal de contraventie seria AY, nr. 1449539.
Intimatul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare, iar reprezentantul sau nu a fost prezent în instanta.
S-au depus la dosar de catre intimat raportul întocmit de catre agentul constatator si declaratia data de martorul asistent CD.
La termenul din 21.04.2008 petentul a formulat precizari, completând motivarea în fapt si în drept a plângerii contraventionale.
În fapt, petentul arata ca a fost sanctionat contraventional cu suma de 3.500 lei pentru savârsirea faptei prevazute de art. 60 lit. d din Legea 333/2003, text care face referire la conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca persoanele care îndeplinesc atributii de paza si protectie.
Petentul învedereaza ca art. 37 din acelasi act normativ stabileste ca raspunderea pentru selectia, atestarea, angajarea si pregatirea personalului revine angajatorului, si nu unei persoane fizice.
În drept, petentul a invocat dispozitiile art. 16 din O.G. 2/2001.
În sustinerea plângerii s-a depus la dosar copie de pe contractele individuale de munca ale numitilor PG, PT, CS.
Prin încheierea de sedinta din 21.04.2008 instanta a admis exceptia de conexitate invocata de catre petent si a dispus conexarea dosarului cu nr. 2586/212/2008 la prezentul dosar.
La pronuntarea acestei solutii instanta a avut în vedere faptul ca exista identitate de obiect, parti si cauza între cele doua dosare, în ambele solicitându-se anularea procesului verbal de contraventie seria AY, nr. 1449539.
În temeiul dispozitiilor art. 167 C.p. civ. instanta a încuviintat petentului administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca aceasta este pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de contraventie seria AY, nr. 1449539 întocmit la data de 14.01.2008 de Postul de Politie TN Midia petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 3.500 lei pentru savârsirea faptei prevazute de art. 60 lit. d din Legea 333/2003.
S-a retinut în sarcina petentului ca, în calitate de director operativ al S.C. OP S.R.L.Constanta a folosit în serviciul de paza la terminalul Midia Petromar agenti de paza neatestati profesional.
Analizând procesul verbal contestat, prin prisma motivelor de nulitate prevazute de art. 16 si 17 din O.G. 2/2001, instanta constata ca acesta este în mod legal întocmit, în cauza nefiind incident nici un motiv de nulitate.
Instanta nu retine drept motiv de nulitate eroarea cuprinsa în procesul verbal de contraventie cu privire la prenumele tatalui petentului. Chiar daca art. 16 din O.G. 2/2001 impun obligatia de a consemna în procesul verbal de contraventie datele personale din actul de identitate al contravenientului, nementionarea acestor date sau mentionarea lor gresita constituie doar o cauza de nulitate relativa a procesului verbal de contraventie, aceasta intervenind doar în ipoteza în care petentul face dovada unei vatamari ce nu ar putea fi înlaturata decât prin anularea actului.
Cum o astfel de dovada nu a fost facuta, instanta apreciaza ca motivul de nulitate invocat de catre petent nu este întemeiat.
În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de catre petent, respectiv completarea rubricatiei destinata societatilor comerciale, instanta apreciaza ca este neîntemeiat.
Din analiza procesului verbal de contraventie, instanta retine ca agentul constatator a completat în mod corect doar datele din actul de identitate al petentului, lasând necompletate rubricile ce fac referire la elementele de identificare ale unei societati comerciale. Mentionarea calitatii pe care o are persoana sanctionata contraventional nu poate sa atraga sanctiunea nulitatii procesului verbal de contraventie, chiar art. 16 al. 1 din O.G. 2/2001 impunând obligativitatea mentionarii în cuprinsul procesului verbal de contraventie a ocupatiei si a locului de munca al contravenientului.
În ceea ce priveste criticile referitoare la întocmirea procesului verbal de contraventie în absenta persoanei sanctionate contraventional si nementionarea datelor de identificare ale martorului asistent, instanta urmeaza sa le respinga ca neîntemeiate.
Potrivit art. 19 din O.G. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze se va face mentiune despre aceste împrejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor, caz în care procesul verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.
Din analiza procesului verbal contestat, instanta constata ca au fost respectate dispozitiile art. 19 din O.G. 2/2001, agentul constatator consemnând ca petentul este prezent la întocmirea procesului verbal de contraventie si ca refuza sa semneze, motiv pentru care s-a procedat la semnarea procesului verbal de contraventie de catre martorul asistent CD, datele de identitate ale acestuia fiind consemnate în mod corespunzator în cuprinsul procesului verbal de contraventie.
Instanta nu retine sustinerile petentului potrivit carora nu a fost prezent la întocmirea procesului verbal de contraventie, acestea nefiind dovedite.
Petentul indica drept motiv de nulitate al procesului verbal de contraventie si faptul ca nu si-a exprimat opinia în legatura cu sanctiunea aplicata. Retinând din critica formulata, faptul ca nu i s-ar fi respectat dreptul de a formula obiectiuni, instanta apreciaza ca motivul de nulitate nu este întemeiat, petentul nefacând dovada faptului ca nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni si nici ca obiectiunile pe care le-ar fi formulat nu au fost consemnate.
Exercitarea dreptului de a formula obiectiuni este o posibilitate, un mijloc de aparare pe care legea îl pune la dispozitia persoanei sanctionata contraventional, iar neexercitarea acestui drept de catre contravenient nu poate fi considerata un motiv de nulitate al procesului verbal de contraventie.
Apreciind ca procesul verbal de contraventie este legal întocmit din punct de vedere al conditiilor de forma impuse de art. 16 si urm. din O.G. 2/2001, instanta urmeaza a analiza în ce masura acesta este si temeinic întocmit.
Potrivit art. 60 lit. d din Legea 333/ 2003 constituie contraventie încadrarea sau mentinerea în functie a personalului de paza de orice fel cu încalcarea dispozitiilor art. 20 al. 10, art. 22 al. 1 si 4 si art. 39 din lege.
Potrivit art. 39 din lege persoana care urmeaza sa îndeplineasca atributii de paza sau protectie trebuie sa îndeplineasca o serie de conditii, între care si aceea de a fi atestat profesional, potrivit prevederilor legii.
Potrivit art. 41 din Legea 333/ 2003 atestarea personalului pentru executarea activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor, valorilor si de garda de corp se face dupa obtinerea avizului din partea organelor de politie si absolvirea unor cursuri de calificare, cu durata minima de 90 de zile, contra cost, organizate de Jandarmeria Româna, Serviciul de Protectie si Paza, corpurile gardienilor publici sau societatile specializate de paza si protectie, precum si de alte persoane juridice care au înscris în obiectul de activitate aceasta prestatie, avizate de Ministerul de Interne.
Cursurile de calificare se desfasoara pe baza unei tematici specifice, avizata, dupa caz, de Inspectoratul General al Politiei Române, Comandamentul National al Jandarmeriei Române sau Serviciul de Protectie si Paza, si se finalizeaza prin examinarea absolventilor de catre o comisie din care fac parte reprezentanti ai politiei sau jandarmeriei si ai autoritatii publice care raspunde de ocuparea si formarea profesionala.
Aliniatul 3 al articolului stabileste ca dupa sustinerea examenului si obtinerea certificatului de absolvire a cursului de calificare profesionala, absolventului i se elibereaza de catre Inspectoratul General al Politiei Române atestatul în baza caruia va putea exercita profesia de agent de paza sau garda de corp.
Înscrierea la cursurile de calificare se face pe baza cererii candidatului, a documentelor care atesta îndeplinirea conditiilor prevazute la art. 39 si a avizului politiei.
Personalul de paza si garda de corp, care îndeplineste conditiile prevazute la art. 39, se verifica si se avizeaza, în termen de 30 de zile de la data solicitarii, de catre unitatea de politie competenta teritorial.
Solicitarea avizarii se face de catre conducatorul unitatii care organizeaza cursurile de calificare sau, dupa caz, al celei unde este angajat personalul de paza sau garda de corp.
Este interzisa admiterea la cursurile de calificare a candidatilor care nu au obtinut avizul politiei.
Din analiza dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile în care se efectueaza angajarea personalului de paza, instanta retine ca nu revine conducatorului unitatii unde este angajat personalul de paza obligatia de a solicita eliberarea atestatului profesional, acesta având doar obligatia de a solicita organelor de politie competente doar avizul necesar în vederea efectuarii cursurilor de formare profesionala, a sustinerii examenului si eventual pentru eliberarea atestatului profesional.
Potrivit art. 37 din acelasi act normativ raspunderea pentru selectia, angajarea, nivelul pregatirii, echiparea si dotarea personalului de paza si garda de corp revine angajatorului.
Încadrarea în functie a personalului de paza neatestat este o fapta care prin natura sa se savârseste doar de catre angajator, doar societatea comerciala care a încheiat contractele de munca cu persoanele neatestate profesional putând fi trase la raspundere contraventionala pentru nerespectarea dispozitiilor art. 39 din Legea 333/ 2003.
Raportând situatia de fapt retinuta în procesul verbal de contraventie la prevederile legale mentionate, instanta apreciaza ca agentul constatator a aplicat în mod gresit sanctiunea contraventionala unei persoane fizice, subiectul activ al contraventiei savârsite neputând fi în cazul de fata decât societatea comerciala care a angajat agenti de paza neatestati profesional.
Pentru considerentele de fapt si de drept retinute, instanta, în temeiul dispozitiilor art. 34 din O.G. 2/ 2001 urmeaza sa admita plângerea contraventionala formulata de catre petent si sa anuleze procesul verbal de contraventie contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

Admite plângerea contraventionala formulata de petentul FCC, cu domiciliul în Hârsova.
Anuleaza procesul verbal de contraventie seria AY, nr. 449539 întocmit la data de 14.01.2008 de Postul de Politie Transporturi Midia.
Exonereaza petentul de plata amenzii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi 23.06.2008.

Tags: contravenţii, Legea nr. 333/2003

Contestatie impotriva refuzului executorului judecatoresc de a indeplini un act de executare

JUDECATORIA CONSTANTA – SECTIA CIVILA
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 11305 (23.06.2008)

Domenii asociate: contestaţie la executare

DOSAR CIVIL NR. 8402/212/2008

SENTINTA CIVILA NR.11305
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 23.06.2008

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect contestatie la executare, actiune formulata de contestatoarea SC RS SRL -cu sediul in Constanta, în contradictoriu cu intimatul BI cu sediul profesional in Constanta.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta pentru contestatoare avocat Bogdan Neamtu, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinita.
Cererea este legal timbrata cu taxa de timbru de 8 lei si timbru judiciar de 0,30 lei.
Nemaifiind alte exceptii, cereri sau probe de formulat instanta declara incheiata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Reprezentantul contestatoarei solicita admiterea plangerii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
Instanta in temeiul art. 150 Cprciv declara incheiate dezbaterile si ramane in pronuntare.

INSTANTA

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.8402/212/2008, petenta SC RS SRL, in contradictoriu cu intimatul executorul judecatoresc BI, a formulat plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc de a continua executarea silita, respectiv de a îndeplini procedura de licitatie, în dosarul de executare nr.149/2007.
In motivare, petenta a aratat ca a participat la licitatia publica din data de 21.04.2008, având ca obiect vânzarea unor bunuri imobile apartinând debitoarei SC AI SA.
S-a mai invederat instantei ca, desi a consemnat pretul, actul de adjudecare nu a fost intocmit intrucat executorul a refuzat sa încheie actul, motivând ca la data de 19.04.2008 a fost formulata o cerere de recuzare a sa.
Executorul judecatoresc si-a întemeiat refuzul pe disp.art.31 alin 3 C.pr.civ.
Legal citat,intimatul nu a formulat intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului ,instanta retine urmatoarele:
In urma inceperii executarii silite imobiliare pornite impotriva debitoarei SC AI SA, in dosarul nr.149/2007, a fost organizata licitatia publica din data de 21.04.2008.
Cu aceasta ocazie, executorul a încheiat procesul verbal nr.25/21.04.2008, conform caruia acesta a adus la cunostinta reprezentantilor creditorului SC RS SRL ca licitatia nu poate începe, deoarece s-a formulat o cerere de recuzare – înregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr.860/254/2008. Refuzul de a continua executare a fost întemeiat pe disp.art.31 alin 3 C.p.c.
De asemenea, a fost consemnata si pozitia creditorilor, în sensul ca solicita sustinerea licitatiei, astfel cum a fost mentionata în Publicatiile de vânzare nr.15/18.03.2008, întrucât nu exista nici un impediment sau incident la executarea silita.
Potrivit art.53 alin 2 din Legea 188/2000 privind executorii judecatoresti ,in cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesata poate introducere plangere la judecatorie.
aportând cererea petentei la dispozitiile legale citate,instanta apreciaza ca este întemeiata.
Potrivit art.31 alin3 C.p.c: “In cursul judecarii cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedura”. De asemenea, potrivit art.36 C.p.c., “Dispozitiile prezentului titlu, in afara de art. 24 si 27 pct. 7, se aplica si procurorilor, magistratilor asistenti si grefierilor.”
Din analiza acestor texte legale, rezulta ca dispozitiile mentionate nu se aplica în cazul executorilor judecatoresti.
Temeiul legal al recuzarii unui executor judecatoresc îl constituie disp. Art. 10 alin (1) din Legea nr.188/2000:”Executorii judecatoresti pot fi recuzati in cazul in care se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 si 9 din Codul de procedura civila.”
Conform acestor dispozitii legale speciale, nu este prevazuta obligatia ori dreptul executorului judecatoresc de a înceta îndeplinirea actelor de executare silita, pâna la solutionarea cererii de recuzare.
În consecinta, instanta constata caracterul nejustificat al refuzului executorului judecatoresc de a de a continua executarea silita în dosarul de executare nr.149/2007.
Pentru argumentele de fapt si de drept expuse, instanta va admite plângerea petentei, iar în temeiul art.53 alin 5 din Legea nr.188/2000, va indica modalitatea în care executorul judecatoresc trebuie sa îndeplineasca actul de executare.
În temeiul art. 274 C.p.c., instanta va admite cererea privind plata cheltuielilor de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite plângerea formulata în temeiul disp.art.53 din Legea nr.188/2000.
Obliga pe executorul judecatoresc BI sa efectueze procedura de vânzare prin licitatie, conform disp.art.509-510 C.pr.civ., în baza Publicatiei de vânzare nr.15/18.03.2008, emisa în dosarul de executare nr.149/2007 al BEJ BI.
În temeiul disp.art.274 C.p.c. obliga executorul judecatoresc BI sa plateasca suma de 8,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, în favoarea petentei SC RS SRL.
Cu recurs, în termen de 5 zile.
Pronuntata în sedinta publica azi, 23.06.2008.

Tags: contestaţie la executare